Pe-asta o stiai ?

Provocare - 100 de lucruri pe care nu oricine le stie despre mine. :)
OK... Deci:

1. niciodata nu am cumparat a doua oara acelasi parfum dupa ce s-a terminat.
2. am zeci de zambete, si fiecare exprima altceva.
3. ma cheama Cristiana.
4. nu mi se pare injositor sa plangi in fata unui baiat.
5. intotdeauna zambesc in timp ce plang.
6. nu imi place sa beau. o fac doar de nervi.
7. imi e frica de singuratate.
8. am o slabiciune pentru pirivirile baietilor care spun "te rog, te rog" si nu am sa le rezist niciodata.
9. nu dau pepsi nimanui.
10. urasc sa imi ia cineva tigarile fara sa ii dau voie.
11. nu mai tin minte cum e sa nu iubesti pe cineva.
12. am incredere deplina doar in el.
13. pe la 2 ani, eram sigura ca soarele e o minge.
14. trupa mea de suflet e Iris de la 4 ani, si sunt mandra de asta.
15. daca te iei de Marilyn Monroe sau Kurt Cobain, rupem prietenia.
16. nu musc decat persoanele care imi sunt dragi.
17. tata inca imi spune "tzontzo", si mama "Andrushca"..sau "capra"...si nu doar mama.
18. am o memorie impresionanta, dar selectiva.
19. nu cred in biserici sau in preoti.
20. urasc raspunsul "Nimic!", la intreabrea "Ce ai?", care e pusa cu un scop.
21. am plans de fericire de 3 ori in viata mea, din cauza aceleiasi persoane.
22. am tot respectul pentru baietii care canta daca stiu, fara sa le fie rusine.
23. sunt de parere ca cei mai amuzanti oameni din tara asta sunt moldovenii.
24. "Drumu` bun" o sa marcheze intotdeauna "prima zi din restul vietii mele".
25. cred cu tarie ca prima dragoste nu moare niciodata.
26. am vazut "A walk to remember" de 34 de ori, si inca ma impresioneaza.
27. cant mai mult decat iti poti inchipui.
28. culoarea ochilor mei se schimba dupa starea de spirit.
29. mi-e frica de papagali.
30. am o pasiune pentru fotografii.
31. stiu cat e "pi".
32. nu imi dau niciodata jos cele 3 bratari de la mana.
33. am zeci de perechi de cercei.
34. iubesc si am iubit cu adevarat un sigur baiat, si sunt mandra de asta.
35. deseori nu gandesc ce spun si nu spun ce gandesc.
36. am incredere in mine.
37. singurul meu regret consta in cateva momente dintr-o noapte, dintr-o vara...
38. niciodata nu o sa las sa se vada daca nu sunt bine.
39. am un trecut urat pe care nu l-as schimba.
40. nu imi e mila de nimeni.
41. nu ma plang niciodata, si urasc oamenii care o fac.
42. nu ai sa ma vezi niciodata mancand ciuperci.
43. am un orgoliu greu de doborat, si un tupeu la fel.
44. m-am schimbat in cateva luni cat nu m-am schimbat in 15 ani.
45. nu ascult de nimeni, inafara de el.
46. imi iubesc buzele, si asta e un fapt cert.
47. nu sunt complexata de nimic.
48. nu am fantezii.
49. baiatul care se va trezi dimineata langa mine, iar atunci cand o sa il intreb "vrei o cafea?" o sa imi spuna "te iubesc", va fi baiatul vietii mele.
50. imbratisarile sunt slabiciunea mea si merg intotdeauna in loc de "imi pare rau".
51. o sa scriu o carte intitulata "4 zile la cabana, 4 ani la filo".
52. am facut baie in lapte.
53. mi-am injurat toti fostii prieteni.
54. nu imi rod unghiile si nici nu am facut-o vreodata.
55. daca nu ai un par destul de lung incat sa ma pot juca in el, n-ai decat sa mori.
56. ador sa fiu pupata pe frunte.
57. nu imi plac florile, dar ma impresioneaza, daca sunt primite.
58. nu beau apa...pe bune.
59. pentru mine, intotdeauna "acasa" o sa fie la Brasov.
60. daca o sa am o fetita, o s-o cheme Ana, Emma sau Luisa.
61. am auzit povestea Andradei cu clatitele/gelatina/omelta de cel putin 10 ori.
62. pot sa slabesc in 2 zile.
63. ma gadil in 4 locuri exacte.
64. cand ma gandesc la Peninsula, incep sa rad zgomotos.
65. de doi ani nu sunt capabila sa imi sterg mesajele primite.
66. sunt rabdatoare, dar tot am sa iti scot ochii pentru ca m-ai facut sa astept atat.
67. sunt geloasa, si atunci cand nu e cazul...
67. ...si posesiva. ce-i al meu, e doar al meu, sau sa ramana al tarfei.
68. nu m-am obosit niciodata sa ma cert cu cineva de care nu mi-a pasat.
69. vreau sex pe plaja.
70. nu am mai avut demult un "Craciun fericit".
71. am ras in total ore intregi cand am auzit ca "doua caltite se plimbau prin desert. la una ii cade gemul".
72. ploaia de vara ma calmeaza intotdeauna.
73. am fluturi in stomac de fiecare data cand trec pe la "posta".
74. mi-as arde pe rug fostul prieten.
75. sunt de parere ca "cea mai buna prietena" a unei fete va fi mereu un baiat.
76. am un ras diabolic.
77. intotdeauna o sa am o pasiune pentru "Grey`s anatomy".
78. imi dau ochii peste cap daca cer un "Orgasm" si barmanul ridica din sprancene.
79. nu mint frumos niciodata...
80. ...iar din acelasi repertoriu, el e singurul pe care nu l-am mintit niciodata.
81. scriu poezii de la 7 ani - nu le-am aratat niciodata, nimanui.
82. sunt sigura ca pentru fiecare, exista "cineva".
83. nu a trecut nicio iarna sau vara fara sa ma cert serios cu cineva, de mult timp.
84. aproximativ 99% din timp, sunt enervant de fericita.
85. mi-e dor de vara in permanenta.
86. intotdeauna imi lipseste vreun ratat care nu ar merita.
87. inafara de el, nu iert aproape deloc, pe nimeni - sunt constienta ca oamenii nu merita.
88. daca vad oase iesite prin piele, lesin.
89. eu tot cred ca o sa ajung in rai.
90. stiu ca pot lasa o urma in sufletele celor care ajung sa ma cunoasca.
91. sunt " mica si-a dracu` ".
92. sustin ca "devu", e nume de rau (apa curgatoare,gen).
93. Tina Turner - Simply the best, ma face sa sar ca o descreierata de fiecare data.
94. sunt constienta ca imi distrug sanatatea de la 15 ani.
95. dorm in chiloti si in sutien, fie vara sau iarna.
96. stiu sute de melodii pe de rost, si nu cred ca am sa le uit vreodata.
97. doar si doar cu Sandra pot vorbi o noapte la telefon.
98. cand aveam 5 ani, am dat cu capul intr-o bara din parc in timp ce fugeam si am avut un cucui mai mare decat capul.
99. as vrea sa fiu bisexuala - nu sunt.
100. il iubesc, pe el si doar pe el - asta cu siguranta trebuie sa stii.

" Iar esti al meu! " - " Cand n-am fost? ".

Atingerile rare si intamplatoare care te fac sa tresari. Atingerile mai dese si deloc intamplatoare care te aprind. Mainie prinse strans care inca pastreaza increderea si dragostea dintre voi. Buzele lipite care desi inca tremura, au incremenit una ascunsa sub cealalta. Nu se mai misca nimic, nici privirea ta fixa, nici a lui, nici mainile surprinse pe fetele voastre arzande. Ce mai indrazneste sa strice momentu` sunt bataile inimii care nu se opresc, care nu ingheata, care nu renunta sa va dea foc, incetul cu incetul...bataile inimii tale care il cheama, bataile inimii lui care ii cer sa se piarda in tine. Momentul in care se opreste lumea si tot ce tine de ea pentru voi. Momentul in care realizati ca oricum voi iubiti in lumea voastra, unde ceilalti nu doar ca nu conteaza, ci nu exista. Momentul in care prinde tot viata din nou. Mainile lui care te cuprind cu totul si te confisca doar pentru el. Mainile tale care aluneca peste tot corpul lui. Buzele lui pe gatul tau - capul tau lasat pe spate. Momentul in care te pierzi si aluneci usor in jos. Unghile infipte in spatele lui, degetele care se plimba usor pe coapsele tale...

Dorinta neinchipuita. Momentul in care va pierdeti amandoi. Momentul in care faceti din doi, doar unul. Momentul in care ii spui "esti al meu" si te musca din simpla placere ce i-o provoaca. Agresivitatea. Gemetele adanci...

Mainile care se cauta disperate. Trupurile neputincioase prinse unul de celalalt cu picioarele imbarligate. Palma lui alunecata usor pe sanul tau. Palma ta plimbandu-se aiurea pe fundul lui. Buzele lui fine apasate cu putere de a le tale. Telefonul care suna, telefonul care sfarseste aruncat undeva pe birou, langa bluza aproape sfasiata cu ceva timp in urma, care poarta amintirea dorintei lui nebune fata de tine. Aerul tras in piept cu putere. Ochii inchisi si redeschisi in urmatoarele cinci secunde. Imbratisarea lui care te curpinde cu totul. Privirea ta profunda care spune "Uite ca iar esti al meu". Privirea lui fugara care iti raspunde "Cand n-am fost?". Zambetul implinit. Saruturile rapide si dese, strangerile in brate brutale. Ochii lui care se pierd cumva in tine si surasul care il afiseaza de fiecare data cand are ceva de spus, dar nu o face. Raspunsul tau cu voce tare: "Si eu". Momentul in care il pufneste rasul. Momentul in care te ridici, il pupi pe frunte si pleci. Pasii lui grabiti dupa tine. Bratele lui aruncate spontan si cu putere in jurul tau. Respiratia taiata. Zambetul care spune "Atata iti trebuia sa nu vii dupa mine...". Proptirea lui in usa si privirea aruncata dupa tine, cu suflet cu tot. Pasii tai rapizi pe scari. Conversatia din mijlocul blocului: "Tu, tu...te iubesc." - "Si eu te iubesc." - "Si daca nu?" - "Nu exista nu. N-ai tu idee cat...". Ultimul zambet al tau aruncat ca un fel de "Multumesc, multumesc pentru tot". Zambetul lui implinit dupa ce realizeaza ca il iubesti, e pe bune! Ultimul strigat: "Nici tu n-ai idee caaaaat!". Momentul in care te pufneste pe tine rasul.

Momentele in care traiesti in alta lume, fara vreo legatura cu asta sau cu ce se intampla in ea, momentul in care se uita toti lung si incep sa isi faca dubii serioase in privinta ta. Momentul in care le zambesti tuturor si le spui doar... "Ce sa fie ma cu mine? Ti se pare!" .

Lasa cearceaful, pastreaza hainele, da-mi cheile. Azi.

Degeaba tipi. Degeaba imi reprosezi ca maine nu te mai gasesc, ca te-ai saturat, ca pleci si nici nu o sa iti amintesti de mine. Taci dracului, o data in viata! Nu te suport, intelegi? Nu te suport!

Degeaba trantesti nenorocitul ala de cearceaf si il calci in picioare...te-ai gandit vreodata ca poate tot ce ma aducea la tine era cearceaful? Te-ai gandit ca imi placea cearceaful ala?

Degeaba trantesti usa, si futi trei pumni in ea, exact la fel de degeaba ca picioarele in perete...era alb, si te-am ajutat sa-l zugravesti, in pizda matii!

Degeaba imi spui sa te ascult, tot ce mai fac e sa te aud, si acum inveti si tu ca este o mare diferenta intre chestiile astea doua, asa-i?

Degeaba imi iei hainele si le arunci pe unde apuci, ca sa plec din tine nu am nevoie de hainele alea. Chiar te rog sa le pastrezi, ar putea fi singurul lucru ce te mai leaga de mine. Daca putea fi candva vorba de dor, iubire sau orice altceva, ai ramas cu niste carpe imbibate in parfum. Pasatreaza-le dracului si lasa-ma sa plec.

Degeaba tragi de orice parte din corpul meu; poate candva puteai considera ca iti apartine, dar considera-le vremuri apuse. Oricum o sa plec.

Degeaba ma rogi, degeaba imi explici, degeaba te inrosesti, degeaba plangi si spui toate cuvintele alea de cacat din nou.

Ia-ti mainile de pe mine, desprinde-ti buzele de ale mele si da-mi drumul la mana, daca nu vrei sa lasi mai multa scarba in sufletul meu decat ai lasat deja.

Degeaba iei cheia aia si o ascunzi agitat ca un copil prost care tocmai isi cauta jucaria. Tu nu o sa iti mai gasesti jucaria niciodata, pot sa stau langa usa ore intregi si daca te uiti in ochii mei, o sa sti ca nu mi-am schimbat cu nimic parerea...daca te uiti in ochii mei, o sa vezi privirea pe care nu ai vazut-o niciodata...asa ca da-mi naibii cheile alea, si varsa-ti nervii pe tarfele tale de doi bani. Sigur, acum nu mai conteaza ele, sigur, de ce nu m-am gandit la asta..?!

Azi, tot ce faci tu, copil care mi-esti drag de tareeee mult timp, e degeaba. Azi o sa plec eu, azi o sa te las sa te uiti ca un tampit dupa mine cum te las, fara nicio explicatie, cum "ti-o trag" exact dupa modelul tau. Azi o sa bei tu litri aia de alcool si o sa fumezi tu zecile de pachete, o sa iti suni tu indurerat prietenii care nu dau niciun ban pe drama ta. Azi o sa plangi tu si o sa iti fie tie dor, azi o sa ma cauti tu in toate locurile in care eram si nu o sa ma gasesti, azi o sa sti tu ca am plecat, si mai grav, ca nu ma intorc.

Azi scumpul meu, pe care il iubeam de atata amar de timp, copilul meu naiv care nu a stiut decat sa se joace, care a crezut ca poate castiga mereu, azi fraiere...azi nu esti al meu.

It was a long time ago. ( you'll always be my "Prince".)

Te-ai gandit vreodata si tu cat timp a trecut? De atunci, din vremurile alea bune, cand nu conta nimic, doar el...? Cand era cald afara si soare, cand erai derutata si nu aveai idee ce se intampla de fapt, nu stiai ce vrea de la tine si nici tu de la el, si te speria ideea ca ti-e drag, asa, pe masura ce trece timpul. Nu ti-e putin dor, sa stai la el in brate, sa te pierzi, si sa nici nu incerci macar sa revi la realitate, sa nu poti rezista tentatiei, sa stii ca nu e bine, si sa iti faca placere? Nu ti-e dor de iubirea aia imposibila, de vara? Nu te gandesti niciodata unde s-a dus, cand s-a dus, de ce s-a dus, sau daca putea macar fi altfel? Nu te gandesti ca nu a fost chiar asa aiurea cum...trebuia sa fie, initial, cum credeai, cum..era planificat? Tu nu te trezeai dimineata si sareai, totusi cu frica, spre telefonu` de pe noptiera sa vezi daca ti-a scris azi-noapte? Tu nu aveai mesaje la sapte dimineata, nu stateai pe malu` marii cu "I'm yours" in urechi si te intrebai daca era beat cand ti l-a scris...si daca era beat, oare tocmai deaia spunea adevarul?...sau nici macar nu era beat, chiar a vrut sa o zica?...sau... sau nu? Nu aveai fluturasi din aia in stomac, asa, ca la 11 ani...emotii....treburi din astea, stupide si adorabile?

Nu iti vine sa razi, acum, cand te gandesti? Nu pare sa fi fost in alta viata, nu pare, in acelasi timp, sa fi fost ieri? Nu a lasat o amprenta baiatul ala, din vara, in inima ta? Nu iti mai e drag, doar la gandul ca ti-era asa drag atunci, cu privirea aia a lui cu tot? Nu te uiti zambind sarcastic, si totusi din suflet, la banca aia? Nu tremuri si azi, cand il vezi?

Tu nu te gandesti la cat timp a trecut, la ce bine era pe atunci?

Tie nu ti-e dor?
Mie da... :)

She's my girl, my supergirl.

Vreau sa scriu despre ea. O faceam des candva... ea cred ca a ramas intotdeauna aceeasi - e aceeasi ea a mea, cum a fost mai demult, chiar daca lucrurile s-au schimbat radical. O chema Iulia, inca o cheama, dar nimeni nu o mai striga asa. Era frumoasa si eram geloasa pe ea. Apoi era "sis" pur si simplu, si Lia pentru ceilalti.

A fost mai mult decat sora pe care nu am avut-o niciodata. A fost singura persoana care pana in ziua de azi pot sa spun ca m-a sustinut cu adevarat, si a stiu ce inseamna sa fie acolo pentru mine. Am avut nevoie de ea fara sa ma opresc vreodata, de atunci pana acum. Am avut nevoie de ea cand am avut-o, si cand nu, probabil mai mult (instinct tampit al omului de rand - "realizezi dupa ce pierzi"). A insemnat pentru mine cat nu as fi putut concepe niciodata ca poate insemna cineva, pentru ca nu stiusem ce presupune asta, pana atunci. Prietenia dintre noi doua, a ramas si acum, daca analizez, cea mai frumoasa amintire a mea.

Noi doua am avut ceva ce nu stiu cati mai stiu sa aprinda si sa tina aprins, astazi. Noi doua am avut intotdeauna un motiv sa luptam, asa, una pentru cealalta. Noi ziceam intotdeauna ca o sa fie bine...si atunci cand nu aveam idee despre ce vorbim...(ai vazut ca a fost?). Noi sufeream intotdeauna dupa cineva, si spuneam ca macar ne avem una pe alta...si intr-adevar, asa si era. Noi doua ne-am avut cu siguranta un timp una pe alta, si mie cel putin, mi-era de ajuns pe atunci.

Noi ne plimbam pe la "biserica bantuita" cu umbrela, noi am aflat ce e pe canalul 31, noi am stiut ca tata nu da pepsi decat daca mananci placinta cu branza, noi ne-am scris cu cariocile pe mana, noi am cantat "ai sa-ntelegi candvaaa", noi am hotarat ce inseamna "poate", noi am invatat ca nu e niciodata prea tarziu, noi ne iubeam cand bunica aducea struguri, noi am experimentat ca nu se mananca la Ando's dupa ce mananci Fornetti si cu siguranta noi am construit prietenia perfecta, fara certuri si drame, pe care erau geloase toate "sisurile" si "bf-urile" drumului bun...


Noi am facut intr-un timp, tot ce am putut impreuna. Am trecut impreuna, prin tot ce era in fata uneia, si era parca mai usor atunci...eu ma intorceam pentru ea mereu, si plangeam 3 nopti cand plecam, eu o tineam de mana cand plangea si tremura ( cu B.U.G Mafia - Poveste in fundal, si imaginea cu el pe ecranul de la telefon...). Noi am plans la drumu' bun, una dupa alta, cu diferite ocazii. Am plans ca proastele, cand ne aveam una pe alta, cand inca era ce era, si nu vedeam...poate nici nu aveam atunci idee cum o sa distrugem singure cel mai frumos lucru pe care il facusem impreuna.

Am avut prietenia pe care multi nu stiti nici sa o construiti. Cumva, ea o sa ramanea intotdeauna cea mai buna prietena a mea. Asa cum a fost, a si ramas o parte considerabila din mine, una dintre cele mai mari. A ramas pentru mine sora care nu o am, a ramas cineva care cred si sper ca inca stie sa ma prinda, daca fug la ea. A ramas singura ea din viata mea, singura careia atunci cand ii spun ca o iubesc, i-o spun din suflet. Ea m-a invatat pirmele lucruri despre viata, fara sa stie vreodata. Ea mi-a inceput povestea, a scris prima pagina din cartea mea...ea, impreuna cu mine, avem o poveste de spus, o istorie impreuna. Ea inca e jumatate din mine, si asa o sa fie mereu, exact asa cum a fost. Eu nu consider ca am pierdut-o, am pierdut doar o mare parte din ce eram noi...daca as pierde-o, de tot, asa cum se pare ca totusi nu am facut-o pana acum, ar lasa o urma greu de sters peste mine si peste tot ce tine de mine, pentru ca in subconstientul meu, ea inca tine de mine.

Ea a ramas dupa 3 ani "Sis :X:X:X" in agenda de la telefon, si pentru mine doar Lia, asa cum ii spuneti si voi...dar pentru mine, Lia o sa fie mereu mult mai mult decat atat, pentru ca eu am cunoscut-o intai pe Iulia, si o cunosc si acum pe Lia, asa cum nu o fac prea multi. Eu o iubesc pe Lia asa cum multi dintre voi nu sunt in stare...pentru ca, pentru mine, aceasta Lia a fost candva, pe vremea cand probabil nici nu auziserati de ea, ce nu a mai fost pentru nimeni, iar asta e un lucru cert.

Us, and our cold story.

Acest baiat despre care urmeaza sa scriu este unul la un milion, doarme la un metru de mine cu o tigara care a uitat-o aprnsa langa el. A adormit cu capul intors sugetiv spre mine, si un suras pe buze care nu spune nimic, dar ascunde multe.


Acest baiat o iubeste de mult timp. Nu a ascuns-o niciodata pentru ca nu a vazut rostul, si nici ca era vreunul. Si-a dedicat ultimii 2 ani unui singur scop: fericirea ei. Adora sa fie fericit, iar el e fericit doar cand e ea, iar daca nu e, o face el. Asta stie sa faca cel mai bine, poate deaia nu renunta niciodata. Nu renunta niciodata la nimic din ceea ce tine de ea. E in stare sa faca acelasi lucru de 1000 de ori, oricat ar fi de gresit, daca ei ii e bine. Tot ce face se rezuma la ea, asa ca am putea spune ca este centrul universului lui. Nu asculta de nimeni si este chiar mai incapatanat decat ea, asa ca niciodata nu se inteleg mai mult de 2 zile.

Se cearta, isi spune vrute si nevrute, ea pleaca, dar tot el se intoarce. Nu sunt niciodata de acord, ea risca, iar el vrea doar sa o vada pe un drum sigur. El o vrea pe ea, ea vrea pe altcineva. Nu ii spune niciodata, dar stie el foarte bine. Nu ii reproseaza nimic, desi ar vrea sa ii spuna intr-o zi tot. E poate singurul lucru de care ii e frica, sa o piarda inca o data. Nu o face poate si pentru ca stie ca nu e un lucru pe care sa il controleze. Intelege ca si ea poate sa iubeasca asa cum o face el, dar nu pe el. Nu a tinut-o niciodata, a lasat-o sa plece. Nu a asteptat sa se intoarca, pentru ca stia ca nu o va face. Ea nu e genul de fata care pleaca si vine inapoi, realizand ca nu a facut ce i-a spus inima. O data ce pleaca, nu da niciun pas inapoi, oricat ar durea-o asta. E vorba de orgoliu si incapatanre, iar el o cunoaste. Se duce dupa ea intotdeauna, si asa o iau mereu de la inceput.

Si azi o priveste iar cum o face in toate celalalte zile. E a lui din nou, dupa regulile ei, ca intotdeauna. Are in privire o dorinta arzatoare care nu seamana cu ale celorlalti din viata ei care au privit-o de-a lungul timpului. Are o privire inocenta, care nu ascunde nimic si care nu ar putea sa o minta, desi cateodata ar vrea. O vede asa cum e ea, pentru ca nici ea nu se ascunde fata de el. Sunt doua trupuri, unul langa altul, care se privesc fara niciun un pic de rusine, care lasa la iveala fiecare pacat si fiecare lovitura care le apartine. O priveste pentru ca e a lui, si asta o stiu amandoi, incercand sa evite faptul ca trupul, mintea si iubirea ei apartin totusi altcuiva. O analizeaza din cap pana in picioare si nu o judeca. O admira, cu toata fiinta lui.

Cateodata ea incepe sa planga, pentru ca se pierde in privirea lui. Stie ca nu merita sa o vada asa, stie ca nu il merita. Cateodata se simte vinovata, dar asta nu o admite decat fata de el. E singurul care o intelege, oricat i-ar fi de greu. Cine ar intelege-o, daca ar fi in locul lui...? Nimeni, nimeni nu ar putea sa o faca. Plange incet si tremura, dar nu pierde niciodata contactul vizual cu el. Nu vrea sa ii dea impresia ca o pierde iar, stie ca l-ar durea mai mult decat o doare pe ea. El tace intotdeauna, pentru ca orice ar spune ar apasa-o mai tare. Se apropie de ea, o mangaie, ii sterge orice lacrima, si o strange in brate, fara vreo urma de vulgaritate sau perversiune. O tine strans in brate si de mana, pana se calmeaza, pana ii e bine. Nu a asteptat niciodata nimic de la ea. Sa il ia in brate, sa il faca si ea fericit cand nu e, nu a asteptat niciodata mai ales sa il iubeasca. S-ar fi suparat singur, si nu ii lipsea asta.

Acest baiat a vrut sa fie pentru ea ceea ce nu a fost niciunul. Si a fost, a fost cel care a iubit-o neconditionat si fara oprire in fiecare zi, i-a spus-o si i-a aratat-o, s-a asigurat ca stie, ca nu uita, ca e constienta de prezenta lui acolo, oricand are nevoie de el. Acest baiat doarme acum linistit dupa o lunga zi alaturi de ea, stiind ca in cateva ore ea se va cuibari in bratele lui, stiind ca va trece o noapte peste ei, si se va trezi tot cu ea in brate. Adora sa stie ca in atatea ore, raman unul in bratele celuilalt. Iubeste sa o aiba, iubeste al dracului de mult sa o aiba pentru el, sa o simta langa el, sa aiba grija de ea, sa fie ea, acolo, langa el. O iubeste...n-are ea idee cat o iubeste.



(Acest baiat... esti tu.)

Leapsa.

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
16...da, cred ca 16.

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
sa nu incerci, cu siguranta.

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
de frica si de prosti.

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?
da...cateodata vorbesc prea mult. vorbesc si atat...my bad.

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?
Bill Gates ar cersi de la mine.

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
responsabilitatea de a isi asuma unele lucruri pe care pur si simplu nu vor sa le accepte. as vrea sa se planga mai putin, sa fie mai puternici.

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
fac exact si numai ce imi place sa fac.

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
nu.

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
cum trebuie. cui ii pasa ce trebuie sau nu trebuie facut?

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
sa nu o lase sa treaca pe langa el.

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
un prost fericit.

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte?
...chiar nu pot raspunde la intrebarea asta. m'am blocat.

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?
da. lucrurile se iarta, dar nu se uita.

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?
fiecare dupa-masa in care stateam cu Michelle si cu Irina in parcu' din fata blocului, radeam la soare si ne era frica de lilieci. Prietenii, inocenta varstei si Brasovul...asta o face speciala.

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
la scoala? nu.

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
...primavara trecuta. si nu imi pare rau.

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
aseara, cand nu puteam sa dorm.

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?
sa cant. ma retine frica, probabil.

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
rezist.


mai departe, cui o vrea...

You are my miracle.

Minunile nu le gasesti la fiecare pas. Nu ti le pune nimeni in fata, si nici macar nu poti sa lupti pentru ele. Minunile sunt rare si mai pretioase decat iti poti tu imagina. Nu am idee de cine sunt trimise, dar nu le primeste oricine. Probabil nu oricine le poate tine, pretui, asa cum trebuie, pentru ca nu poti lupta pentru ele, dar dupa ce le dobandesti, e o lupta a dracului de grea sa le poti pastra. Nu stiu pe ce criteriu sunt impartite minunile astea, cui, sau de ce, dar eu mi-am primit minunea mea, si ma tine in viata, respira pentru mine, de doi ani incoace.

Minunea mea e responsabila pentru tot ce sunt eu azi - pentru ce stiu, pentru ce spun, pentru ce gandesc, pentru ce cred, pentru ce simt, pentru cum si cat iubesc, pentru absolut fiecare pas corect care il fac. Tot ce fac gresit, cred ca tine de mine, tot ce am facut sau fac gresit, imi corecteaza el. El m-a invatat tot, si nu cred ca si-a dat seama sau a avut intentia asta vreodata. El mi-a castigat increderea asa cum nu a reusit nimeni. El stie tot, pentru ca el e singurul care are dreptul asta. Eu il am pe el intr-un fel pe care nu il intelege nimeni, nici noi, nici nu conteaza, intr-un fel in care nu il mai are nimeni, si asta ma face mandra. El ma face sa zambesc, fara sa aiba vreo tangenta cu mine. El mi-a ocupat zile si nopti intregi, sau m-a ocupat pe mine, in asa fel incat nu as schimba nimic, nu regret nimic si as fi in stare sa mai fac o data orice din ceea ce am facut. El m-a invatat ca merita, oricat timp, nervi si rabdare ar lua. Tot el m-a invatat si cine nu merita, si a avut dreptate, oricat m-as incapatana pana in ziua de astazi sa spun ca nu e asa. El m-a asteptat, la randul lui, chiar daca putea pleca. El m-a crescut si m-a pus pe un alt drum. Nu m-a intels aproape niciodata, dar m-a ascultat. El e singurul care ma poate scoate din minti, si calma in urmaltoarele zece minute. El e singurul pe care pot sa il iubesc, sa il urasc, sa nu il suport si sa il ador in acelasi timp. E singurul care poate sa ma intimideze cand se uita la mine. E singurul careia ii sunt recunoscatoare, pentru absolut tot ce a facut cu, din, si pentru mine. E singurul pe care il iert, orice ar fi, e singurul care merita sa il iert, de cate ori ar trebui. E cu siguranta singurul pentru care pot sa va las pe toti daca trebuie, e singurul caruia nu ii dau drumul pentru nimic din ce aveti voi de oferit. E singurul care ma face sa rad cand plang, si care face pe victima intr-un mod care nu ma enerveaza. E singurul care face parte din mine de doi ani, e singurul care ma iubeste, care chiar ma iubeste, poate mai mult decat stiu eu.

El e singura mea minune, si il iubesc atat de mult incat singurii care poate ar intelege ar fi cei care au propria lor minune. El e absolut tot pentru mine, el e tot ce voi toti nu puteti fi...si inca pe atat. El e inima mea :).

(Aceasta postare a fost scrisa la gasirea unui document Word "After one year", care dupa parerea mea necesita o completare - "After two years".)




Pentru ca e singura melodie care ma face sa plang si sa rad in acelasi timp :)).

Lucuri care nu mai conteaza, dar nu se uit. FUCK YOU VERY MUCH.

Sa iti amintesti fraiere, cine am fost eu, cine am fost noi, si cine nu ai fost tu niciodata!

Sa stii ca cineva, candva, te-a iubit mai mult ca orice, si nu ti-a spus. Sa stii ca nu ai fost in stare sa vezi, si ar putea sa iti ia o viata, dar intr-o zi tot vei intelege ca tu ai pierdut. Sa stii ca acel cineva am fost eu.


Sa stii ca acelasi cineva te vede acum cu alti ochi. Sa stii ca tu imi esti drag, cateodata mai mult ca altadata, dar niciodata nu o sa fi in stare sa ma faci sa nu te dispretuiesc. Imi esti drag, pentru ce erai. Sa stii ca pentru cineva, tu, ca persoana, ca intreg, ca parte din TOT, ai murit. Sa stii ca acel cineva, sunt tot eu.


Sa stii ca cineva si-a luat in timp o mare parte inapoi din ce ti-a dat tie. Niciodata capabil sa ia tot, dar intotdeauna capabil sa isi recupereze demnitatea si iubirea. Sa stii ca cineva iubeste acum pe altcineva, la fel cum te-a iubit pe tine, cineva se uita in ochii lui cum se uita in ai tai, si ii spune cum iti spunea tie. Nu trebuie sa spun cum, asa-i? Ramane intre noi. Cineva uita in fiecare secunda tot ce tu ai lasat sub forma de "amintire". Cineva saruta alte buze, si invata cum sa nu le mai simta pe ale tale. Cineva are pe altcineva acum, si tot tu ai pierdut, tot tu...iar acel cineva scumpule, voi fi mereu eu.

Cineva te vede, sau te cauta, in toata lumea, dar nu te mai recunoaste nici in tine. Cineva te tine ca o parte din el, pentru ca ai insemnat prea mult sa te dea dracu, asa cum ai merita. Cineva isi aminteste de tine in fiecare zi, dar in niciun caz cu placerea cu care ar vrea sa o faca.

Cineva, undeva, dobitocule, nu o sa iti dea niciodata drumul, blestemandu-te si urand fiecare mica parte din tine. Cineva, candva, te-a iubit, fraiere! Acel cineva, stim amandoi ca nu pot fi decat eu, iar acel cuiva caruia ma adresez, nu poti fi decat tu.


(La multi ani, dupa inca o luna. :*)

Would you change anything, darling?

Mi-a fost adresata de curand o intrebare care mi-a dat de gandit, poate ca niciodata pana acum. Daca ai putea sa schimbi ceva, orice, incepand cu vara din 2007, ce ai schimba?

Vara 2007 - A fost vara "Drumului Bun". Nu as schimba nimic din punctul asta de vedere. Nici macar "partiu' la Miruna". Bine, poate daca nu spargeam camera aia, era mai ok. Si daca tot vinu' ala (care a fost al dracului de bun,oricum) nu era pentru parastasu' bunicii ei, era si mai bine.
Nu as mai sustine sus si tare ca il iubesc pe...piticu' ala care mi se parea mie simpatic pe vremea aia. Zau asa...a fost totusi o chestie interesanta, si o vedeam plina de durere atunci...nici pana azi nu pricep de ce, si ce Dumnezeu era de fapt in capu' meu, dar ma simteam tulburata si indragostita. Nu eram nici una, nici alta, dar asta aveam sa aflu putin mai tarziu.
Nu as mai da din fund cand merg cum dadeam atunci, God damn it!
Asta ar fi tot. As tine la fiecare in parte cum am tinut, si as plange dupa ei cat am plans toata toamna aia. As mai alerga o data cu ei dupa baloane pe strada, m-as mai da o data cu skateboardu' cu ei in fund, as mai pierde zile si seri pe scarile alea, m-as mai certa o data cu femeia de servici, si as mai fi in stare sa urlu ca si Ceausescu a avut varicela, cu toate riscurile de a ii trezi castana Liei (cine stie, cunoaste).


Toamna 2007- Mi-as spune "Ai grija tu proasto, ai grijaaa ca n'ai idee"...gen.."what's coming up".
Nu m-as mai tunde.
Nu as mai sustine sus si tare, din nou, ca Simple Plan canta punk.
Atat. In rest, as fi la fel de naiva cat am fost in toamna aia, si as lasa sa se intample tot ce s-a intamplat, nu as schimba nimic, indiferent de ce consecinte au avut unele lucruri, care cel putin, au luat nastere in toamna aia...toamna aia "m-a crescut" pe mine, de fapt, in ceea ce am ajuns abea dupa 2 ani, ai dracului de lungi.


Iarna 2007/2008- Asta e o provocare, cu adevarat. Initial, nu as schimba nimic. E senzatia aia dubioasa cand desi a durut chiar mai mult decat iti amintesti, nu ai schimba nimic, "de dragul vremurilor bune". As lasa vremurile bune, pentru ca au ajuns dupa ceva timp sa ma faca sa zambesc, oricand, oricat as fi spus candva ca le regret. Nu regret nimic, nici macar o secunda. Au fost alegerile mele, si a fost prima oara cand am fost fericita, in viata mea. Nu as putea schimba asa ceva, orice ar fi insemnant fericirea asta.
Totusi, prin februarie, cand s-a dus si iarna in adevaratul sens al ei, mi-as trage cateva palme peste cap, sanatoase. Daca as putea sa ma intorc exact in vremea aia, as schinba multe. Nu as mai fi deloc ce eram atunci. As vorbi cu mine daca as putea, si mi-as explica felul in care se rezolva lucrurile. Mi-as spune sa astept, mi-as spune sa ma calmez si mi-as urla in fata cat as putea de tare: "Si mai da-l in pizda masii de dobitoc". L-as da. Asta as schimba. Nu mi-as mai bate joc de mine cum o faceam atunci. Nici pentru el, nici pentru nimeni altcineva. Mi-as impune ca cea mai importanta sunt eu, si ar fi poate singura regula care nu as incalca-o. Mi-as fi bagat in vene, in creier, in inima, in ce as fi putut, o doza sanatoasa de putere si independenta.
As dormi macar jumatate din noptile alea pierdute...si acum am cearcane de atunci, futui. Totusi, unele le-as lasa. Ma calmau...
Intr-un fel sau altul, nu as schimba nimic din ce facusem eu, ci doar din ce facuse persoana care devenisem...pentru ca dupa un timp, cu siguranta nu am mai fost eu. Si nici ca "m-am intors" de atunci. Totusi, nu regret. Am facut adesea pasi mici, dar siguri. Iarna asta a fost un pas al naibii de mare.


Primavara 2008- A fost o primavara frumoasa. Poate cea mai frumoasa. Mi-a fost bagata pe gat toata increderea in mine care nu am fost eu in stare s-o inghit. Am fost iubita, desi nu am iubit. Am ranit, si nu sunt mandra de asta. Nu as mai face-o...nu stiu ce as face, dar nu as mai face rau cui am facut atunci...pentru ca a fost singura persoana care in nicio circumstanta, nu a meritat-o.
Nu as mai fi la fel de buna cum am fost, la fel de primitoare...as ierta, bineinteles ca as ierta, altfel s-ar fi dus prea multe de "apa Sambetei", dar as ierta dupa regulilele mele, nu ale lul, din nou. Mi-as mai trage cateva palme peste fata, nu la fel de puternice ca cele din iarna, dar tot ar mai fi cateva lucruri de fixat.


Vara 2008- Initial, nu as mai fi la fel de navia cum am fost. Nu as mai fi la fel de dezamagita cum am fost, nu as mai avea asteptarile care le-am avut, nu as mai tremura cum tremuram atunci. As avea tupeul care nu l-am avut atunci, as face ce nu am facut, si ohohooo, cate i-as spune nenorocitului.
Nu as schimba nimic altceva. A fost vara perfecta, datorita asa-zisului "prince charming" al meu. Pentru el, pentru tot ce a fost, pentru tot ce a ramas, pentru ca a ramas, si asta e ceva. Pentru zilele si noptile alea, pentru blocu' ala nenorocit, si pentru lectile de viata care nu ezita sa mi le dea. Iti multumesc, dragule, mi-au fost de folos, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin. Mulumesc, pentru ca tu ai "pus bazele" a ceea ce numesc si azi, vara perfecta.


Toamna 2008- Hm. A fost toamna care a marcat doar inca un an de la toamna precedenta. M-a mai crescut cu un an, intr-un mod mai frumos, asa ca as schimba lucrurile putin. Nu m-as mai lasa dusa de val cum m-am lasat, nu as mai crede tot cum am crezut, si pentru nimic in lume nu as mai spune "S-a schimbat". Mi-as spune ca oamenii nu se schimba, poate doar cateva parti din ei. As incerca sa inteleg, as evita tare multe asa...
Nu as mai bea atata vin la Festivalul Vinului. Pe bune, era prea mult.
Ti-as spune, draga "prince charming", ca ce ai facut tu nu a fost deloc frumos, si ca ar putea sa iti fie rusine. NU mi-a mai facut placere. Don't go around, breaking young girls hearts.


Iarna 2008/2009-Multe, tare mule s-ar schimba in perioada aia. M-as lasa din nou sa fiu naiva, pentru ca am fost fericita. Al dracului de fericita. Am plans de fericire pentru prima oara in viata mea, asa, fara un motiv anume, si niciodata nu am inteles cum vine asta. As face astfel toate greselile alea stupide care le-am facut, as avea increderea aia oarba si as iubi, exact asa cum am facut-o atunci.
Exact ca iarna trecuta, dupa un timp, as schimba putin lucrurile. Mi-a luat doua saptamani sa imi trag palmele alea, iar daca as putea, nu as mai lasa nici macar o zi. A fost poate singura data cand stiu si sustin pana in panzele albe, ca nu am meritat. Nu am meritat sa caut raspunsuri si sa ma invinovatesc asemenea unei proaste, timpul ala, chiar daca nu a fost lung. Nu am meritat sa fiu apasata de alea doua saptamani, le-as aduna intr-o zi.
Restul, ar ramane la fel, pentru ca in iarna asta, eu m-am schimbat cum nimeni nu o sa aiba vreodata idee. Nu am aratat, nu am fost o alta persoana. Pur si simplu, eu de atunci nu am mai gandit si simtit lucrurile la fel. Am incetat sa fiu copila mica si proasta care orice ai face, iarta si iubeste, in fond, e tot ce are. Nu, am inteles ca ma am pe mine, si imi e de ajuns. A schimbat multe, m-a schimbat mult. Sunt mandra ca nu trebuie acum sa spun ca m-as intoarce sa imi trag cateva palme. Mi le-am tras, singura, inca de atunci, pentru prima oara.


Primavara 2009- Nu as schimba faptul ca am iertat, desi inca sunt de parere ca nu merita. Pur si simplu, nu imi pare rau. Nu m-a afectat cu nimic. Nu ma mai afecta nimic, oricum. Am inceput sa nu mai fiu de gheata, dar nici vulnerabila. In primavara asta, am fost asa cum vroiam de mult, tare de mult, sa devin.
Nu as schimba nimic macar toata povestea care a inceput primavara asta. Poate ar trebui, poate mi-ar fi fost mai bine. De fapt, cu siguranta as fi evitat unele amintiri care as prefera si acum sa le sterg, dar lucrurile nu stau chiar asa. Nu as schimba nimic, pentru ca am iubit, dupa mult timp, fara sa imi fie frica.
Totusi, as ramane la cum eram atunci. Nu m-as implica atat cat am facut-o. Nu as avea din nou increderea oarba "de pe vremuri". Nu as uita tot ce invatasem, asta as schimba. Poate asa, nu mi-o luam chiar atat de urat.


Vara 2009-A fost vara noastra, vara cu de toate. A fost intr-adevar vara in care s-a intamplat tot ce putea si tot ce (credeam eu) ca nu putea sa se intample.
M-as intoarce si mi-as trage niste palme muuult mai dure decat iarna trecuta, sau decat acum doua ierni. Am fost mai proasta ca niciodata. Mi-as aduce aminte ca stiu sa ma ridic, si nu imi trebuie atat de mult pentru asta. Mi-as pune un fel de filmulet cu mine, asa, cu tot ce a fost, sa imi arat ca pot mai mult de atat. Pentru ca puteam, serios ca puteam. Vara asta, m-am dezamagit, pentru ca am lasat dracului in spate tot ce am invatat. Mi-am daramat singura zidul care l-am construit. Am fost o proasta ca am lasat garda jos, asta am fost. As schimba tot, m-as schimba, pentru ca a fost a doua oara cand, Dumnezeu e sus si stie... NU MERITAM.
A fost totusi o vara frumoasa, o vara care cu siguranta nimeni nu o s-o uite (a murit Michael Jackson, Helllo!)...a fost vara care mi-a dat un pumn, dupa toate palmele care mi le-am dat singura. A fost vara care a venit zambind la mine si mi-a spus "Hei, nice to see you, meet life, my dear".



Toamna 2009-Toamna mea e frumoasa, multumesc. Nu "ma mai creste", asa cum au facut-o celalalte doua, si sper sa nici nu o faca, am nevoie de o pauza din palme si tot felul de treburi. Toamna asta m-a calmat, m-a reasezat intr-un loc stabil si cald, al meu.
Sunt fericita, iubesc, rad si nu mai dau din fund cand merg, aproape deloc. BIIIITCH, I'M GOD DAMN PROUD OF ME!

To my dear. I LOVE YOU!

Iti scriu acum tie, pentru ca nu am facut-o niciodata. Nu ti-am scris, nu ti-am spus si nu te-am lasat sa stii ce insemni de fapt, pentru mine. Insemni mult, mai mult decat crezi, si nu pentru ca nu observi lucrurile cum sunt, ci pentru ca insemni mult mai mult decat te-am lasat eu sa vezi.
Tot ce spun, spun pentru ca vreau sa stii ca nu ai facut tot ce ai facut fara sa observ. Vreau sa stii ca am observat tot, si ar fi prea putin spus ca am apreciat. Nu te-am inteles niciodata, dar am avut egosimul sa te las intotdeauna sa continui. M-am simtit vinovata, dar probabil nu destul cat sa te opresc. Nu am vrut sa te opresc sa ma iubesti, pentru ca poate era lucrul de care aveam cel mai mult nevoie, de fiecare data. Nu stiu daca ti-am multumit vreodata. Daca nu, nici n-0 voi face, pentru ca sunt lucruri prea mari pentru a le acoperi cu un "multumesc"...in plus, niciodata nu as putea sa iti multumesc pentru tot ce ai facut sa imi fie mie bine.

Eu nu am stiut sa te tin, si tu nu ai stiut sa ma lasi. Nu imi dau seama care dintre noi doi a fost mai prost, dar stiu ca tie ti-a picat mai prost...din ce in ce mai prost, cu fiecare. Fieceare data cand te-am mintit, fiecare data cand am plecat, fiecare data cand eram cu el, fiecare data cand nu te-am vrut, fiecare data cand nu mi-a pasat, fiecare data cand nu te-am vazut, sau nu am vrut sa te vad...fiecare data cand nu te-am iubit asa cum ar fi trebuit sa o fac.

Ai tinut de mine si te-ai incapatanat sa nu renunti, orice as fi eu capabila sa fac. M-ai judecat si m-ai inteles, m-ai certat si m-ai iertat, intotdeauna, cu aceeasi privire din ce in ce mai dezamagita de cum inghite fiecare mic lucru venit de la mine. M-ai tinut de mana si m-ai tras inainte cand n-am mai stiut pe unde sa o iau. Ai cazut de mii de ori si nu te-am tras niciodata, nu mi-ai cerut si nu ai asteptat-o. Ai zambit intotdeauna o data cu mine, indiferent de cum iti era tie. Mi-ai demonstrat demult, si continui sa o faci, ca nu "toti sunt la fel". N-ai tras niciodata o linie de final, si ai sters-o ori de cate ori am tras-o eu. Ai tacut, oricand a trebuit sa o faci, si ori de cate ori ai fi avut dreptul sa nu o faci. M-ai iertat, de milioane de ori, si m-ai lasat cel putin sa cred ca ai si uitat, tot ce am stiut sa fac, in asa fel incat sa nu uiti.

Pe mine nu m-ai uitat. Nu m-ai uitat niciodata, oricat ai fi fost plecat si oricat ti-as fi zbierat in fata sa uiti, sa ma uiti. Te-ai intors la mine fara sa te chem vreodata, fara sa stii daca macar, vroiam sa te intorci. Te-ai intors daca ei ti-au spus "Coaie, are nevoie de tine, hai acasa". Ai venit, ai venit intotdeauna si nu ai plecat pana "nu mai aveam nevoie de tine".

Adevarul e ca intotdeauna am avut nevoie de tine. Asta o stii, o stii pentru ca am fugit la tine mereu. Am stiut ca esti singurul. Singurul care putea sa se trezeasca la trei dimineata daca il sunam plangand, singurul care ma primea la el si imi faceau o cafea lunga si dulce, singurul care stia cat zahar sa puna in ea, singurul care fura tigari de la tasu', singurul care statea cu mine pana la sapte sa ma asculte, singurul care ma ridica in picioare cand nu vroiam sa ma ridic, ma lua in brate si imi spunea "Lasa, micuto, e un prost, si nu te merita. Trecem noi si peste el". Eram noi, nu era niciodata "treci tu", nu, treceam "noi". Si asa era. Nu m-ai lasat niciodata singura, niciodata.

Nu o sa am vreodata tupeul nesimtit de a iti cere sa ramai. Daca o sa vrei sa pleci, sa stii ca nu am sa te judec, pentru ca ar fi trebuit sa pleci acum tare mult timp, poate inca de la inceput. Ai ramane probabil cea mai frumoasa amintire a mea, cea mai linistita si lipsita de intrebari sau dubii iubire a mea. Oricat ai fi de departe, pentru mine vei ramane cel mai aproape, pentru ca asa ai fost intotdeauna, cel mai aproape de mine. Sa nu ma uiti, chiar daca doare, pentru ca daca tu nu renunti, eu nu mai fug.

Sa te intorci intotdeauna la "bestia mica" care te musca de ureche, Kiddule, pentru ca inca nimeni altcineva n-a stiut cat zahar sa puna in cafeaua aia nenorocita...oricum, cafelele lor nu au acelasi gust, a nimanui nu o sa aiba acelasi gust ca a ta, la 3 dimineata, in bucatarie, pe fotoliile alea portocalii, cu atatea, dar atatea amintiri. Mi-ai lipsit al dracului de mult. Bine ai venit acasa, blondule.

Fear and love?..

Tremur. Tremur de mai mult de 24 de ore, tremur incet si des, clipesc mult si nu ma concentrez pe nimic. E ciudat sa te intrebi "Ce e cu mine?". Cum sa nu stii ce e cu tine? Nu intelegi, nu incerci, nu vrei, e mai bine cand nu ai nici cea mai mica idee.

Tremur de ciuda, de nervi, de regrete, de urme, de dorinta, de dor, de impactul trezirii la realitate. Mi'e al dracului de dor, de vremurile alea cand nu stiam daca trece un minut sau o zi. Inca o dimineata langa tine, inca o noapte departe. O cearta urata si o mie de ganduri care imi treceau simultan prin minte, toate legate de tine, fara sa duca undeva. Mi'e dor de tine ocupand o parte din mine, tragand de tine ca de o sfoara, acceptand si prefacandu'ma ca nu vad, doar ca sa fi acolo. Am aruncat sfoara aia, demult, dar nu prea departe. Din cand in cand, o mai ridic. Nu trag de ea, dar nu suport sa nu o mai am macar in mana. Nu mai e iubire, nici pe departe, nici cea care a fost, niciun alt fel. E doar dor. Un dor nebun, o ciuda care apare si dispare intr'una si o mie de intrebari: "Oare ce'ar fi fost daca...?". Urasc sa nu mai fi aici. Urasc sa fi fost vreodata. Urasc faptul ca nu dispari, urasc faptul ca nu te las sa pleci fara sa'mi dau seama. Cel mai mult insa urasc faptul ca nu stiu cine esti. Ar putea fi el, a fost mereu el, sau poate celalalt, poate celalalt...nu stiu cine esti. Probabil sunt toti.

Sunt ei trei. Sunt cei trei care refuza sa iasa o data pentru totdeauna din viata mea. Sunt cei trei care ma deruteaza, sunt cei trei pe care i'am infipt in mine cu dorintele mele cu tot atat de adanc incat nu ii mai scoate nimeni. Nu sunt egali. E el, care a fost mereu, el si restu', nimeni nu o sa fie ce e el. E celalalt el, care probabil si'a castigat locul in timp.. si inca un el, care nu stiu cum a aparut si cum a ramas totusi undeva in mine. Si imi e dor, imi e dor de ei pe rand, tremur si suspin, tip si ma ascund, pentru ca sunt aici, ii simt aici, si nu vreau, nu ar trebui, ma agita si ma distrug.
Ma intreb pentru ce, pentru cine? Nu am niciun raspuns. Dar inca tremur, parca mai intens, nu ma pot opri si ma simt asa cum nu m'am mai simtit de ceva timp. Plina de ei, goala de mine. Ma completeaza incredibil de bine, fac un intreg, fara sa fie acolo. Asa, pentru ca au fost. Pentru ca in mine traiesc, respira mai rar, si inima nu le mai bate atat de tare, dar destul cat sa imi amintesc: nu au plecat niciunde, nu am uitat nimic - sunt acolo. Si iar tremur...

Ma ridic din pat si imi dau prosopul jos. Nu simt nimic, nu vad nimic, nu conteaza nimic. Decat sa ma gandesc la tot ce conteaza, mai bine, nu conteaza nimic. Zambesc si merg cu spatele drept, spre dulap sa imi gasesc o bluza calduroasa. Inca tremur. Dar nu conteaza. Inca zambesc.

Zambesc pentru ca pauza mea de fericire nu s'a terminat. Nu, scumpii mei, eu inca sunt fericita.

Pauza de fericire.

E prima oara dupa mult timp...mai exact dupa doua luni...si patru zile...cand nu am scris nimic atata timp. Am luat o pauza. Probabil o sa o iau mai des. Pauza de fericire, cred ca asa se numeste. Nu mai pot sa scriu la fel, sa imi desafasor ura intr'un mod profund, sa imi expun toate regretele si tot ce doare, sau a durut, mai mult sau mai putin. Nu mai pot sa iti spun sa te duci dracului, nu iti mai pot explica cum vreau sa dispari din viata mea, nu mai pot sa iti spun ce a insemnat, de fapt. Nu mai pot, pentru ca nu imi mai pasa. Te'ai dus dracului, ai disparut din viata mea, si chiar nu trebuie sa stii tu ce a insemnat de fapt. Nu mai am despre ce "bou care nu isi merita viata" sa scriu, pentru ca niciodata nu am sa scriu despre cineva care imi e indiferent, sau care pentru mine, pur si simplu nu mai e cineva.

As putea sa scriu despre fericire, asa cum o vad eu, pentru ca e singurul lucru pe care il vad sau il simt acum. As face'o degeaba, nu o defineste nimeni si nu ti'o poate explica nimeni. Totusi, daca o sa razi fara niciun motiv, daca cei din jurul tau se uita ciudat la tine pentru ca zambesti de jumatate de ora si nimeni nu a spus nimic amuzant, daca a venit toamna si totusi tu nu simti ca s'a schimbat nimic in tine (bine,poate bronzul de pe tine - asta e trist), daca te trezesti la sapte dimineata fara sa trantesti ceasul de trei ori, doar pentru ca e o noua zi, si iubesti sa stii asta, daca iubesti, pur si simplu, daca esti iubit (altfel iar e trist...mai trist decat partea cu bronzul), daca ai in fiecare dimineata un chef nebun de a strange pe cineva in brate, daca atunci cand asculti I don't wanna miss a thing si in loc sa stai cu servetele langa tine, tu te uiti in gol minute intregi zambind, daca ai un singur moment, o singura data, cand realizezi ca traiesti cea mai frumoasa parte a vietii tale, insemna ca esti fericit.

Ai face bine sa fi in stare de orice, sa treci cu vederea, sa ierti in loc sa certi, sa intelegi sau sa te prefaci atunci cand e nevoie, sa nu iti fie frica, si sub nicio forma, absolut niciuna, sa nu pierzi ce ai acum. Pentru ca fericirea, nu vine oricand, nu ti'o aduce oricine, nu vrei sa o primesti tu cateodata, intr'un mod involuntar, sau pur si simplu, te evita. E poate singurul lucru care o data ce il ai, chiar conteaza sa nu il lasi sa plece. O data cu ea, pleaca si ceva din tine. Si e pacat, e pacat sa pierzi tot din orgoliu, sau din stupida dorina de a schimba ceva.

Daca ai inteles tot ce'am spus, inseamna ca esti sau ai fost fericit - iar daca esti, atunci da o palma santoasa la absolut tot ce e in plus, si ia'ti binemeritata pauza de fericire, trage de ea si savureaz'o - stii ca nu o sa dureze la nesfarsit.

Inca o vara a noastra. (GONE)

Uite ca s'a mai dus o vara. Mai repede decat toate, intotdeauna pare sa treaca mai repede, sa fie mai plina, sa'i duci mai mult lipsa, sa ai mai multe amintiri...
A fost o vara asa cum nu ma asteptam, dar speram sa fie. Au fost zile intregi pierdute pe langa Teatru', in Gradina, in Square, au fost zile intregi pierdute in Ego, in livada, pe Republicii, oriunde, dar nu acasa. A fost o iubire de'o vara, a fost o iubire de mai mult de'o vara, a fost o despartire de vara, a fost o dezamagire de vara, a fost sex de'o vara, au fost betii de vara, au fost "ruperile" de vara, au fost minciunile de'o vara, au fost zambete peste zambete si lacrimi peste lacrimi, a fost fericire peste tot, a fost fericire cu forta daca a trebuit, am luat fericirea aia nenorocita si am inaltat'o, "high", sa o simtim. Au fost aventurile de vara de care nu trebuie sa afle nimeni si pe care le negi intr'una. Au fost nopti epuizante, a fost energia din noi care ne'a tinut in miscare pana la rasarit, au fost zile dormite pana la pranz. Au fost multe cafele, si o gramada de bani dati pe tigari. Respira, ia o gura de cafea, si trage din tigara...aer, cafea, tigara...aer,cafea,tigara. A fost trupul tau in mare, si ai simtit nisipul fin intrandu'ti pe sub costumul de baie, lipindu'se de tine si de inima ta, din nou. A fost Peninsula. A fost Vama. De doua ori. A murit Michael Jackson. Am asteptat in gara, bronzati. Am fumat in gara, tranititi pe bagajele turtite. Am tipat in tren. Totusi, de ce tipam?
Am iubit, am urat, am ras, am plans, am tras aer in piept si ne'am impus fericirea. Pentru ca a fost vara. Pentru ca am asteptat noua luni dupa ea, am chemat'o, rechemat'o, si tot n'a venit mai repede. Am tanjit dupa ea toata iarna, am visat'o, am planuit'o, si ne'a aratat iar ca e intotdeauna, altfel. Cred ca am crescut o data cu vara, cred ca intotdeauna vara parca ma mai creste cu un an. A fost vara noastra, si nu realizam ca s'a dus. Nu vrem. Nu iar. Astfel, cu tot respectul va cerem voua, oricine ati fi voi: Cineva sa ne aduca vara inapoi !

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm. From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm.

From Vin rosu si mult calm. From Vin rosu si mult calm.

Cu tine.

Daca as pleca ani intregi de acum incolo, fara sa ma uit inapoi, fara sa pot sa ma intorc, fara sa am voie sa regret, fara amintiri, fara tot ce ma tine acum, aici, as face'o cu tine. As putea sa o fac doar cu tine. Daca ar trebui sa aleg pe cineva dintre toti, ai fi tu. Ai fi doar tu, oricand, fara sa ma gandesc de doua ori.

Pentru ca sunt lucruri pe care pot sa le fac doar cu tine. Cu tine pot sa stau, cu tine pot sa fug, cu tine pot sa raman, cu tine pot sa plec, cu tine pot sa iert, cu tine pot sa uit, cu tine pot sa iubesc, cu tine pot sa urasc, cu tine pot sa vorbesc frumos, cu tine pot sa tip, cu tine pot sa infrunt, cu tine pot sa fug, cu tine pot sa fiu puternica, cu tine poate sa imi fie frica, cu tine pot sa rad, cu tine pot sa plang, cu tine pot sa fiu fericita, cu tine pot sa fiu nervoasa, cu tine pot sa visez, cu tine pot sa cad, cu tine pot sa ma ridic apoi, cu tine pot sa castig, cu tine pot sa pierd, cu tine pot sa vorbesc, cu tine pot sa tac, cu tine pot sa zbor, cu tine pot sa cad, cu tine pot sa visez, cu tine pot sa fiu dezamagita, cu tine pot sa fiu orice as vrea, cu tine pot sa fiu eu, cu tine... cu tine pot orice, orice ei nu pot. Pentru ca oricum as fi, orice as fi, pentru tine sunt la fel. Si stiu, prea bine poate.

Pentru ca tu langa mine, eu langa tine, suntem altfel. Noi suntem ceea ce nu intelege nimeni. Noi suntem cei ce nu avem nevoie ca ei sa inteleaga. Noi suntem cei mai buni, doar noi ! Noi suntem acolo, mereu, la fel, indiferent de cum pare din exterior. In noi, nu se schimba nimic, niciodata. Noi avem orgoliu, mintim, ne ascundem, sau pur si simplu nu scoatem nimic la suprafata...deasupra tuturor insa, noi stim ce suntem, cel mai bine, si poate ca e tot ce conteaza. Fara dulcegarii, fara aceleasi lucruri spuse in fiecare zi, fara demonstratii profunde, fara romantism, drama sau alte lucruri, care in fond, nu ar demonstra nimic in plus. Noi ne cunoastem orgoliu si nesimtirea care o detinem amandoi, pe termen limitat. Nu ne mai deranjeaza pe niciunul, cateodata intelegi pur si simplu diferenta dintre fatada si adevar. Noi stim sa vedem deasupra aparentelor, ca si cum nu ar fi acolo. Noi stim sa fim asa cum nu am mai auzit pe nimeni sa fie. Si noua, ne e bine, ramanand exact la fel. Pentru ca noua, nu ne'a stat in cale niciun "bou care nu'si merita viata", si nicio "fana handicapata".

Eu sunt datorita lui, ceea ce tu nu vei fi niciodata, iar el, el e ceea ce tu nu vei avea niciodata cum il am eu, as long as I'm alive. :)

My happy anniversary :).

E o zi diferita. Nu, nu pentru ca e ziua mea. Ziua mea e in fiecare an.

Dar anul asta, ei bine, anul asta e altfel. Esti aici, sunt aici. Nu imi lipseste nimeni si nimic. E prima oara cand intr'adevar, de ziua mea, sunt fericita. E prima oara cand ai reusit sa imi alungi orice gand care ar putea sa strice ceva in mine. E prima oara cand ma tii departe de tot ceea ce facea candva parte din mine si imi facea rau. E prima oara cand te am pe tine, stii? E prima oara cand pot sa'mi spun ca "E ziua mea, si ma iubeste". E prima oara cand tu, faci mai mult decat orice.

E prima oara cand simt ca am crescut cu un an...de fapt, m'ai cam crescut cu un an. Da, a fost un an plin. A fost un in care s'au intamplat cat in toti ceilalti paispe'.  E prima oara cand stiu ca sunt altfel decat acum un an: m'am schimbat, asa mult incat cateodata imi da de gandit. M'am schimbat pentru altii, si nu sunt mandra de asta, dar m'am schimbat exact asa cum am vrut, cum imi place, am pus caramida peste caramida, si am devenit ce sunt azi...si totusi, nu sunt facuta din piatra, nici pe departe. Tu ma iubesti pentru ce sunt, iar restul...ei nu conteaza. Doar esti tu si restul, nu?

Anu' asta, te iubesc...nu e prima oara, dar e prima oara cand ne sincronizam. Asa ca da, anu' asta , clar ca e de bine !

Surpriza: te'am lasat.

As putea sa iau un creion, si sa iti dau un chip. Unul frumos, unul pe placul meu, unul care sa ii faca pe toti gelosi! Puteam sa desenez povestea asta mai frumoasa decat a fost, mai frumoasa decat oricare alta. As fi putut sa te pun stapan peste regatul lor, sa te las sa conduci singur, pentru ca ai fi fost in stare, as fi facut eu in asa fel incat sa fi in stare, sau sa fiu acolo, sa te ajut sa fi cel mai bun. Sa fim cei mai buni !

As putea sa desenez in loc de noaptea aceea, o noaptea cu luna plina si un cer plin de stele...nu, mai bine o singura stea, care sa straluceasca deasupra noastra, sa fie acolo pentru noi. As fi putut sa zambesc ore intregi, la gandul ca suntem acolo, ca doua inimi bat pentru acelasi vis, ce nu avea niciodata sa apuce sa fie real. As putea sa schimb tot ce a fost, intelegi? As putea sa fac din tine tot ce nu ai fost, as putea sa spun ca a fost atat de bine cum nu a fost, as putea sa mint la nesfarsit, si nimeni nu ar avea sa stie ! As putea sa schimb zi dupa zi, noapte dupa noapte, fiecare cearta, impacare, fiecare speranta, as putea sa fac sa nu fi murit nimic, in mine, in noi, in ochii lor, in mintea mea, intr'un gol care pare sa alcatuiasca tot. As putea sa schimb tot ce ai fost, pe o imagine perfecta, as putea sa mi te amintesc frumos. As putea sa fac din trecut ceva ce era prea departe sa putem noi atinge, as putea sa o fac, si nici macar nu ti'as cere ajutorul, serios, as face'o singura, nu mi'ar fi greu ! As putea sa te vad cum spuneam, cum speram ca o sa pot sa o fac! Nu ar ajuta insa la nimic...

E un singur lucru ce nu pot sa il schimb. Ce esti acum. Nu pot sa iti desenez un alt chip, pentru ca te vad ca o creatura demult distrusa, fara posibilitatea de a fi "reparata". Ai ramas in fata mea ca o urma lasata de o palma data cu putere pe o figura fragila, ca o greseala de care ti'ai dori sa fi stat departe. Ai ramas o pata neagra in tabloul meu cu culori calde; nu incerc sa te sterg de acolo, chiar daca unii critici imi spun ca strici armonia tabloului - ei nu stiu cat de neimportanta e o pata neagra, intr'o mare de culori. Te regasesc undeva in mine cu aceeasi bucurie cu care as regasi ploaia, intr'o zi calduroasa de vara, stand pe plaja.

Totusi, nu vreau sa crezi ca nu ai un loc in inima mea: nu as putea sa simt pentru nimeni ce simt pentru tine. Ti'ai dobandit cinstit toata indiferenta mea, toata mila, toata sila, tot dispretul, tot ce nu a mai dobandit nimeni pana acum. Nu te regret, pentru ca asta ar insemna o greseala din partea mea. Iar de data asta, singura greseala ai fost tu, impreuna cu fiecare gest ce iti apartinea, si ai facut cat toate greselile pe care le puteam face eu. Inclusiv sa te regret. Nu te urasc, pentru ca ar fi genul de ura care sa dureze la nesfarsit. Iar eu, scumpule, am incetat sa imi mai irosesc vreo secunda pe tine, de cand am realizat ca pur si simplu, nu imi place sa alerg pe un drum care stiu foarte bine ca nu duce nicaieri.

Sper ca intr'o zi, sa ajungi la capat, si sa vezi ca nu ai ajuns de fapt nicaieri. Sper sa tipi de dezamagire, iar atunci am sa vin in urma ta, oricat de greu mi'ar fi, doar ca sa te vad dupa atata timp, doar ca sa pot sa iti soptesc zambind: "Ti'am spus eu?!".

(La multi ani. :*)

Mi'e dor si doare..?!

Acelasi drum. Aceleasi banci. Aceleasi locuri. Aceleasi gesturi. Aceleasi reactii. Aceleasi rasete. Aceleasi regrete. Aceleasi seri. Aceleasi dimineti. Aceleasi promisiuni. Aceleasi minciuni. Aceleasi certuri. Aceleasi impacari. Aceleasi sperante. Aceleasi vise. Aceleasi multumiri. Aceleasi vorbe - la fel de goale. Aceeasi scena - alta piesa.

Alte buze. Alte brate. Alti pasi. Alt trup. Alt pat. Alt miros. Alt gust. Alt glas. Alt ritm - aceleasi versuri. Alt mers al lucrurilor. Alt suflet. Alta privire. Alte asteptari. Alta cafea. Alti cartofi prajiti. Alt joc. Alt scor. Alt premiu. Alte tricouri - colorate. Alte temeri. Alte secrete.

Alt scut de aparare, in alta lupta, in acelasi razboi. Alt el. Alta eu.

Si o alta zi. Maine e alta zi. Asa zice el. El nu stie ca nu e. Nu stie ca e aceeasi zi, care se repeta intr'una. El nu stie ca nu are cum sa imi faca rau, pentru ca nu are ce rani in mine. El nu stie cine sunt, si nu as vrea sa afle, asa ca ma ascund bine, il protejez, e obligatia mea. El nu e la fel. El are grija...are grija de mine. Tu nu stii ce e aia. N'ai stiut niciodata. Tu erai prea ocupat. Tu erai pe alta lume, doar tu stii pe care. Tu esti ultimul de care aveam nevoie. si primul pe care il vroiam. Urata treaba, asa'i? Dar, uite, cam asa te'am iubit eu pe tine. Si cam asa, a devenit "maine", aceeasi zi ca azi, pentru mine. Dar el, el n'o sa stie. Pentru mine, e aceeasi zi, dar pentru noi, maine e alta zi. Timpul trece, si trece degeaba. Si e pacat. Trece, pentru mine, pentru tine, pentru el, si doare mai tare daca in timp ce trece, eu stau. Asa ca desi dimineata e din ce in ce mai greu, fug, mai repede decat am fugit vreodata. Desi ceva ma apasa cu o presiune inexplicabila care provoaca o durere si mai ciudata, pretind ca maine e alta zi. Cu acelasi drum, aceleasi banci... (dar e altfel).

Pentru noi, e prea tarziu.

E putin prea tarziu sa te intorci, daca nu ai fost acolo niciodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te cred, daca m'ai mintit.
E putin prea tarziu sa vrei sa fiu ca inainte, daca m'ai lasat pentru ce eram atunci.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te ascult, daca tu nici macar nu m'ai auzit vreodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa imi aduc aminte de tine, daca oricum nu te'am uitat niciodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te iert, daca tot ce ai fost tu, a fost o mare greseala.
E putin prea tarziu sa imi promiti, daca m'ai dezamagit.
E putin prea tarziu sa imi spui ca iti lipsesc, daca m'ai tinut in brate zile si nopti intregi, si ai renuntat.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa lupt, cand te'am vazut pe tine fugind ca un copil rusinat.
E putin prea tarziu sa incerci sa dai timpul inapoi, cand pentru mine a trecut cu incetinitorul, a trecut cu incetinitorul atata timp.
E putin prea tarziu sa ma convingi sa te las sa reintri in viata mea, cand am incercat sa te tin, dar ai plecat.
E putin prea tarziu sa ma faci sa risc, daca am riscat deja tot.
E putin prea tarziu sa iti para rau, daca nu au mai ramas decat cicatrice ; cicatrice, nu rani. Ele s'au inchis de mult.
E putin prea tarziu sa ma iubesti, daca nu mai inseamna nimic pentru mine - e putin prea tarziu sa te iubesc; e pur si simplu, prea tarziu.

E prea tarziu sa vrei sa ma ai, daca am fost deja, candva, a ta.

EL conteaza.

O sa auzi de el...poate intr'o zi, o sa dai de el. E peste tot, cu totii vorbesc despre el. E acel "cineva", care orice ai spune, oricat ai refuza sa admiti, e primul, acolo, in tine.
E acel cineva care a fost acolo, mai mult sau mai putin, dar e acolo acum, acel cineva caruia nimeni, niciodata, nu a reusit sa ii ia locul, chiar daca, poate, cateodata, ai fi preferat. E acel cineva caruia nu i'ai permis sa ii fie luat locul. E acel cineva la care fugi intotdeauna, acel cineva care te trezeste dimineata si te enerveaza, acelasi cineva care stie sa te calmeze in urmatoarele cinci minute fara vreun efort anume, acel cineva care o sa te sune in fiecare ora daca trebuie, care o sa te asculte, fie ca ii arde de ascultat sau nu, care o sa spuna ce trebuie sa faci, nu ce vrea sa faci, care, macar cateodata, o sa te puna pe tine inaintea lui...acel cineva care te vrea fericita, chiar daca pentru asta e nevoie de ceva ce pe el, nu il face fericit. E acel cineva care vede ce e bine pentru tine, cand tu nu mai poti s'o faci. Trebuie sa existe cineva care sa fie capabil sa te faca sa razi, orice ar fi, care sa iti aduca aminte ca e acolo, chiar si atunci cand stie ca nu pe el il astepti, care sa te trezeasca in mijlocul noptii din cauza alcoolemiei, si sa te trezeasca din nou peste zece minute cu un mesaj in care isi cere scuze ca te'a trezit in minutele anterioaore. Trebuie sa fie cineva care sa ramana acolo cand nu mai ramane nimic, care sa fie deasupra tuturor, chiar si atunci cand nu exista altii, cineva care pentru tine sa fie el, el, separat de toti restul. Cineva pentru care ai ramas acolo, pentru ca stiai ca se intoarce mereu, cineva care are nevoie mai mare de tine decat admite, dar o stii prea bine, oricum. Cineva fara care, sincer, nu ar mai fi nimic, cineva care reprezinta cel putin jumatate din ce esti azi, cineva caruia poate nu i'o spui prea des, dar undeva, in tine, ii multumesti in fiecare zi ca exista. Exista, si nu exista ca ei, exista in felul lui, exista pentru tine. Stie sa te tina in brate asa cum nu stie nimeni, sa te certe, sa te ierte, sa te ciupeasca si sa te impinga, sa zambeasca, sa faca absolut orice in felul lui unic, in asa fel incat, peste toate, sa nu se schimbe nimic. El te intreaba ce faci, si chiar vrea sa stie ce faci. El te judeca mai mult decat oricine, poate pentru ca stie ca doar ce spune el conteaza, te judeca cand stie ca gresesti, cand stie ca platesti pe urma greselilor tale, cand stie ca poti mai mult. El nu te intreaba daca esti bine doar din lipsa de conversatie, el vrea sa fi bine. Cateodata, el el bine doar cand tu esti bine.
El e acel cineva, de care avem toti nevoie, nu cateodata, ci intotdeauna. E acel cineva, care face orice mai usor decat e, acel cineva care nici nu stii cand, a devenit cea mai importanta parte din tine, poate singura, acel cineva care te iubeste...care chiar te iubeste...si nu stie doar sa o spuna in fiecare zi, stie sa ti'o arate.
Daca tu nu ai pe cineva, atunci te compatimesc, pentru ca oricat de simplu ti'ar fi,oricat de puternic ai fi, nu iti e bine. Daca tu nu ai pe cineva, si nu esti cineva pentru nimeni, atunci esti macar cineva, printre toti?
Iar tu, tu sa stii ca orice ar fi, ai fost, esti, si o sa fi mereu acel cineva. Iti multumesc ca esti "cineva'ul" meu. Te iubesc, si sa nu te puna dracu' sa dispari, din nou.
(Uite, asta e pentru tine).

I'M ON MY HIGHWAY TO HELL !

Mi s'a spus recent ca sunt "o scorpie nenorocita". Nu era nimic personal, se lega de simplul fapt ca sunt femeie. Ideea era ca pot face pe victima, si s'ar putea sa para al naibii de real, cand de fapt, nu ai lasat niciun gol in mine, asa cum ti'am spus, cum credeai..sau cum sperai?! Pot sa mint, sa ma prefac, sa fac tot ce tie nu ti'ar fi usor. Pentru ca sunt femeie. Da, suntem femei, si putem mai mult decat aveti impresia. Va uimim, asta facem.
Dar nu sunt o scorpie. As putea fi altfel, as putea fi mai rea, as putea sa fac dintr'un intreg, cum te crezi acum, mii de bucatele si sa te las "sa te culegi". As putea sa spun tot ce speri sa nu spun, as putea sa ma bag, as putea sa ma agit, as putea sa te urasc, ar fi normal.
Dar nu. Nu o fac. Nu ar avea niciun haz. Am demnitatea mea. Si un orgoliu de hranit. Orgoliul meu se hranetse cu dezamagirea ta, cu nedumerirea ta, cu gandul ca tu stii ca mi'e bine, cu gandul ca nu te asteptai sa imi fie bine, asa de bine. Esescul tau imi aduce mie zambetul din fiecare dimineata. Gandul ca ti'a fost intoarsa moneda, si nici macar nu stii, si nici macar nu am de gand sa ti'o spun, gandul ca esti mintit si nu ai nici cea mai mica idee, ma face fericita. Zambetul tau fals, nefericirea ta, tot ce te trage in jos, imi da mie aripi. Faptul ca nu sunt asa cum credeai ca o sa fiu, faptul ca nu m'ai cunoscut niciodata desi ai crezut ca ai facut'o (asa'i?), faptul ca m'am schimbat undeva in spatele tau si ti'am aparut asa in fata, uimirea din privirea ta de fraier, asta, asta imi da putere sa nu ma opresc. Grija si afectiunea mizerabila care mi le porti, ideea ca nu incetezi sa crezi ca imi pasa, fieacre pas care il faci spre mine si nu te duce niciunde, tot ce faci tu rau, imi face mie bine. Faptul ca intorci capu' dupa mine cu un zambet dulce, melancolic, care nu iti apartine, ma face asa de fericita cum nu ai reusit tu sa ma faci niciodata...psihic, sau fizic.
Si totusi, revenind, as putea fi mai rau. Dar nu as face'o pentru nimic in lume. Imi place prea mult ce fac. Imi e prea bine sa schimb ceva. Asa ca nu sunt o scorpie, iar daca ma cunosti, stii ca am o parte draguta, sensibila, iubitoare...undeva. Nu am cum sa te urasc, pentru ca ar fi genul de ura care sa ocupe o mare parte din mine. Si nu m'as mai ocupa cu tine, mi'ar provoca sila fata de mine, din nou, pentru ca fata de tine, nici macar asa ceva nu meriti sa simt. Tot ce mai esti in ochii mei azi, e o pata gri. Si imi provoci mila, asa ai ajuns. Azi, imi provoci doar mila.
Intorcandu'ma la vorbele care mi'au fost adresate de prietenul meu, dragule, inca nu sunt o scorpie, dar cu siguranta sunt pe drumul cel bun !

"I'm greatfull, for every break in my heart.". thank you.

Azi, o sa'mi multumesc mie...bine, si voua.
Voua, pentru tot. Pentru fiecare lucru care l'am trait,singura,si cu voi. Pentru fiecare cazatura care mi'am luat'o si care a durut mai mult, sau mai putin. Pentru fiecare minciuna. Pentru fiecare schimbare la care nu ma asteptam. Pentru fiecare lovitura brusca, care a durat prea mult, a durut prea mult, sau care pur si simplu nu trebuia sa vina. Pentru fiecare urma care a ramas, pentru ca au ramas multe acolo. Pentru fiecare noapte care parca trecea cu incetinitorul. Pentru fiecare spate intors in momentul nepotrivit. Pentru fiecare speranta care s'a stins in fata mea, sau in mine. Pentru toate visele care mi le'am facut fara absolut nicio baza. Pentru fiecare dezamagire. Pentru fiecare piedica. Pentru fiecare clipa in care nu eram sigura daca ceva mai bate in mine. Pentru fiecare mizerie care mi'a fost pusa in fata cand aveam 8 ani si nu stiam nici pe ce lume sunt. Pentru fiecare mizerie care mi'a fost pusa in fata pana azi. Pentru fiecare mizerie care sunt constienta ca o sa mai imi fie pusa in fata multi ani de acum inainte. Pentru cei care au plecat atunci cand aveai nevoie de ei. Pentru ca nu v'a pasat. Pentru ca mi'ati ras in fata. Pentru ca mi'ati tradat increderea. Pentru toate greselile care le'am facut pentru voi. Pentru tot, va multumesc, mai serios decat am facut'o vreodata.

Iar mie, mie imi multumesc pentru ca sunt aici. Pentru ca zambesc. Pentru increderea care o am in mine. Pentru faptul ca stiu cat pot sa duc, pentru ca stiu ca pot sa duc mult. Pentru ca m'am schimbat, si nu am nevoie de aprobarea sau parerea voastra. Pentru ca stiu sa trec singura peste tot. Pentru ca sunt o copila care nu mai gandeste ca una. Pentru ca nu o sa stii niciodata cum a fost, pentru mine. Pentru ca m'am ridicat fara nicio mana intinsa. Pentru ca n'am stiut niciodata la ce sa ma astept, dar am stiut intotdeauna sa ma adaptez. Pentru ca am avut puterea necesara sa inchid usa dupa mine, ca sa nu dati si voi cu capul de ea. Pentru ca nu sunt o persoana rea. Pentru ca am stiut sa fiu acolo, in primul rand, pentru mine. Pentru ca desi m'am lasat de prea multe ori pe ultimul loc, am stiut sa ma intorc si sa ma recuperez. Pentru ca desi nu am trecut mai departe o data cu fiecare pagina data, am urmat'o. Pentru ca merg mai departe, chiar daca ma uit inapoi, merg mai departe. Pentru ultimii ani, in care doar eu stiu la ce ma refer. Pentru ca am devenit cine sunt si sunt al naibii de mandra de asta!

Pentru asta va multumesc, oricat de ciudat ar fi. Pentru ca voi m'ati invatat ca, intr'adevar, ce nu te omoara, te face mai puternic. Pentru ca in final, totul se transforma intr'o lectie bine invatata .

My wish for you, is that this life becomes all that you wanted to; your dreams stay big, your worries stay small, you never need to carry more than you can hold. And whille you're out there, getting where you're getting to, i hope you know somebody loves you, and wants the same thing too. Yes, this is my wish. ( Rascal Flats-My wish).

E cam tot ce mai am de spus. Pentru ca maine, maine o sa fie altlfel. Promit ca din nou, maine o sa fie altfel. Maine o sa pot mai mult, mult mai mult. Si cam asta a fost tot.



Pentru ca melodia asta, intotdeauna m'a facut sa zambesc :).

Undeva, acolo, s'a pierdut si ea.

M'am hotarat sa dispar. Din fata lui, din fata mea, din fata a ceea ce ma urmarea practic in fiecare clipa. M'am hotarat sa intorc spatele unui spate care mi'a fost deja intors. M'am hotarat sa las. Si am lasat. Da, am plecat. Cu pasi mici si nesiguri, dar nu m'am oprit. Era ceva ciudat, ma sfasia ceva, de demnitate si de orice am avut candva in mine. Eram mai goala decat niciodata si mai slaba, nu aveam puterea sa merg la nesfarsit, dar aveam doar incapatanarea sa nu ma opresc. Nu cat timp el e inca acolo, iar eu, ei bine, eu tot acolo, langa el. Nu puteam sa sar la gatul lui, si nici la gatul meu. Nu puteam sa fac nimic. Asa ca am plecat...dar totusi, am intors capul.

Am numit'o prostie,naivitate,lasitate. Nu trebuia sa ma intorc. O data ce te intorci ramai acolo, stii, nu e usor sa pleci din nou. Te tine acolo tot ce a fost mai bun in tine, tot ce ai dat din tine, te tine acolo o parte din tine, cea mai mare parte din tine. Cum ai putea sa te vezi lasata undeva si sa treci mai departe, pentru a doua oara? Cum ai putea sa te abandonezi...iar apoi, cum ai putea sa invinovatesti pe altcineva?

Nu vezi cum nici macar tu nu poti sa te lasi in spate? Nu vezi, cum ai dat tot din tine, si stii ca nu poti sa recuperezi, si totusi, te intorci? Nu vezi ca ti'e dor, asa de dor incat nu mai gandesti logic? Nu vezi ca ai viitorul in fata si il privesti speriata, si totusi incantata, dar preferi sa mergi cu spatele?

Proasto, nu vezi ca nu ii pasa ?!

Curvelor, cu drag...

Tine'l strans, ai grija, nu ii da drumul, nu te mai apreciaza. Te schimba pe alta, te schimba pe o tarfa mai buna, te lasa goala, dezbracata de orice respect gemand ca o proasta intr'un pat care nu are niciun miros familiar. Tine'ti mana pe el si apasa'l pana tremura o data cu tine. Ti'ar fi scarba de tine, dar ai trecut de treaba asta. Fa'l fericit cum nu'l face ea, aprinde tot ce e stins in el, da'i libertate si lasa'l sa zburde in tine, fa'te ca te impresioneaza zambetul apatic ce'l afiseaza. Nu'i arata ca e ca toti, fi tu altfel si pentru el. Fi tot ce cauta si nu gasea. Haide iubito, ia'i locul ei.
Pune'te in fata lui, nu'l lasa sa vada ca se lasa zorii, mai fa'l fericit odata, mai apleaca'te o data si mai strange'ti parul. Nu te imbraca inca, mai afunda'te o data, chiar de stii ca diseara o sa o faci din nou. Ridica'te, ia banii, si cu sanii aproape de privirea lui hipnotizata, lasa'i adresa. Se intoarce doar, sigur se intoarce. Esti un jeg de om, dar esti ce nu e ea, ajunge. Lasa'l sa se stinga usor si fericit, lasa'l sa urle dupa tine, in timp ce te indrepti spre usa, a mia usa. Opreste'te pe scari, numara banii, aprinde tigara si machiaza'ti fata aia obosita. Ia'o de la inceput, ca prima oara. Haide, nu plange, esti o curva, n'ai invatat sa traiesti din orgasmele lor si sa nu insemni nimic o data ce se sfarsesc? Vine cu timpul. Hai, intoarce'te, e o noua zi mizerabila din viata ta de nimic.

( Cresti mare, iubita :* ).

Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume...

Nu imi place sa stau la discutii interminabile cu familia. Nu mi'a placut niciodata. Sunt cea mai mica, totul se bazeaza pe mine, toate discutile se invart in jurul meu, toti imi sar in cap dupa care toti spun ca nu judeca, doar dezbat. Ei bine, nu imi place sa "fiu dezbatuta".

Totusi, nu demult a trebuit sa iau parte a mia oara la o discutie de genul asta. Ne'am asezat astfel la masa: eu, si restu' (parinti,bunici,verisori,neamuri de care nici ca am auzit,samd). Si'au pus toti vin, iar in fundal s'au hotarat sa puna Emeric Imre-Nebun de alb, "de dragul tineretii", ziceau ei. Cat m'am rugat de ei sa puna orice alta melodie nu a contat, ei vroiau sa isi aduca aminte de vremuri bune...eu nu.

Niciodata nu sunt atenta la ce spun, de fapt. Nu ripostez pentru ca sunt prea multi, nu imi exprim opinia pentru ca, din nou, sunt prea multi cu aceeasi alta opinie. Asa ca tac, dau din cap sau pur si simplu zambesc frumos ca si cum printr'un mod inexplicabil, sunt de acord cu ei. Dar ma gandesc apoi, ma gandesc unde traiesc eu, si unde traiau ei. Ma gandesc sau incerc sa gasesc vreo explicatie cum ca am trai in aceeasi lume.

Am bunici de saptezeci si ceva de ani care la 18 ani mergeau rar la un film duminica seara, seara, nu noaptea, care se rezumau la o strangere de mana pe strada si la un sarut timid in fata casei, care isi petreceau zilele muncind, care sperau la mai bine, dar nu aveau tupeul sa isi si doreasca, care nu s'au plans, care s'au multumit cu nimic, cu nimicul lor. Sunt oameni care nu cu mult inainte sa se casatoreasca, s'au intrebat cand le'a fugit copilaria.

Am parinti de patruzeci de ani, care intarziau rar acasa, sa mai stea cateva minute in bratele celuilalt, care tarziu au pus primele tigari in gura, care au muncit ca sa stea la facultate si nu le'au venit parintii cu buzunarele pline, care au stat in camin si nu au cerut mai mult, care au plans cand si'au gasit Dacia furata de 7 luni. Sunt oameni care la vreo 20 de ani, s'au trezit adulti.

Oamenii astia sunt cei care se uita la mine cu aceeasi privire goala, care nu inspira nimic si care nu pricep de ce nu mai ies afara cu "copiii din fata blocului". Tata imi spune ca tare mult ar vrea sa mai fiu ca acum "vreo 3 ani". Si il cred, normal ca ar vrea. Acum 3 ani nu m'ai fi vazut niciodata cu vreo sticla in mana, nu m'ai fi surprins cu o tigara la fiecare sfert de ora, nu m'as fi trezit in patul altcuiva cu un umar gol si cu zambetul pe buze, nu ar fi trecut zile intregi in care sa nu stiu sa vorbesc cu cineva decat rastit, nu as umbla in baruri, nu as veni acasa cand se insenineaza, politia nu ar fi avut datele mele, nu as fi pierdut nopti intregi uitandu'ma pe pereti si nevrand sa spun nimanui ce e cu mine, nu as stii ce e aia sa nu iti pese exact de cine ar trebui sa iti pese de cine nu trebuie, nu as fi cazut niciodata,, nu as fi avut prieteni dependenti de heroina, nu as fi stat prin spitale asteptand ca prietenul meu sa'si revina din coma alcoolica, nu m'as fi gandit la modalitati prin care sa fac rost de bani, nu as fi putut spune ca m'am schimbat...as fi fost "copilul lor".

Ma uit la ei si nu spun nimic, fredonez doar cum "il iubesc, cu mila si cu groaza"...din nou. Nu are rost sa pun nicio intrebare retorica...ma gandesc doar ca am 15 ani, 15 ani, si ma intreb...da' copilaria mea..ea unde, si mai ales cand a plecat?