Mi s'a spus recent ca sunt "o scorpie nenorocita". Nu era nimic personal, se lega de simplul fapt ca sunt femeie. Ideea era ca pot face pe victima, si s'ar putea sa para al naibii de real, cand de fapt, nu ai lasat niciun gol in mine, asa cum ti'am spus, cum credeai..sau cum sperai?! Pot sa mint, sa ma prefac, sa fac tot ce tie nu ti'ar fi usor. Pentru ca sunt femeie. Da, suntem femei, si putem mai mult decat aveti impresia. Va uimim, asta facem.
Dar nu sunt o scorpie. As putea fi altfel, as putea fi mai rea, as putea sa fac dintr'un intreg, cum te crezi acum, mii de bucatele si sa te las "sa te culegi". As putea sa spun tot ce speri sa nu spun, as putea sa ma bag, as putea sa ma agit, as putea sa te urasc, ar fi normal.
Dar nu. Nu o fac. Nu ar avea niciun haz. Am demnitatea mea. Si un orgoliu de hranit. Orgoliul meu se hranetse cu dezamagirea ta, cu nedumerirea ta, cu gandul ca tu stii ca mi'e bine, cu gandul ca nu te asteptai sa imi fie bine, asa de bine. Esescul tau imi aduce mie zambetul din fiecare dimineata. Gandul ca ti'a fost intoarsa moneda, si nici macar nu stii, si nici macar nu am de gand sa ti'o spun, gandul ca esti mintit si nu ai nici cea mai mica idee, ma face fericita. Zambetul tau fals, nefericirea ta, tot ce te trage in jos, imi da mie aripi. Faptul ca nu sunt asa cum credeai ca o sa fiu, faptul ca nu m'ai cunoscut niciodata desi ai crezut ca ai facut'o (asa'i?), faptul ca m'am schimbat undeva in spatele tau si ti'am aparut asa in fata, uimirea din privirea ta de fraier, asta, asta imi da putere sa nu ma opresc. Grija si afectiunea mizerabila care mi le porti, ideea ca nu incetezi sa crezi ca imi pasa, fieacre pas care il faci spre mine si nu te duce niciunde, tot ce faci tu rau, imi face mie bine. Faptul ca intorci capu' dupa mine cu un zambet dulce, melancolic, care nu iti apartine, ma face asa de fericita cum nu ai reusit tu sa ma faci niciodata...psihic, sau fizic.
Si totusi, revenind, as putea fi mai rau. Dar nu as face'o pentru nimic in lume. Imi place prea mult ce fac. Imi e prea bine sa schimb ceva. Asa ca nu sunt o scorpie, iar daca ma cunosti, stii ca am o parte draguta, sensibila, iubitoare...undeva. Nu am cum sa te urasc, pentru ca ar fi genul de ura care sa ocupe o mare parte din mine. Si nu m'as mai ocupa cu tine, mi'ar provoca sila fata de mine, din nou, pentru ca fata de tine, nici macar asa ceva nu meriti sa simt. Tot ce mai esti in ochii mei azi, e o pata gri. Si imi provoci mila, asa ai ajuns. Azi, imi provoci doar mila.
Intorcandu'ma la vorbele care mi'au fost adresate de prietenul meu, dragule, inca nu sunt o scorpie, dar cu siguranta sunt pe drumul cel bun !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu