vineri, 21 august 2009

Pentru noi, e prea tarziu.

E putin prea tarziu sa te intorci, daca nu ai fost acolo niciodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te cred, daca m'ai mintit.
E putin prea tarziu sa vrei sa fiu ca inainte, daca m'ai lasat pentru ce eram atunci.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te ascult, daca tu nici macar nu m'ai auzit vreodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa imi aduc aminte de tine, daca oricum nu te'am uitat niciodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te iert, daca tot ce ai fost tu, a fost o mare greseala.
E putin prea tarziu sa imi promiti, daca m'ai dezamagit.
E putin prea tarziu sa imi spui ca iti lipsesc, daca m'ai tinut in brate zile si nopti intregi, si ai renuntat.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa lupt, cand te'am vazut pe tine fugind ca un copil rusinat.
E putin prea tarziu sa incerci sa dai timpul inapoi, cand pentru mine a trecut cu incetinitorul, a trecut cu incetinitorul atata timp.
E putin prea tarziu sa ma convingi sa te las sa reintri in viata mea, cand am incercat sa te tin, dar ai plecat.
E putin prea tarziu sa ma faci sa risc, daca am riscat deja tot.
E putin prea tarziu sa iti para rau, daca nu au mai ramas decat cicatrice ; cicatrice, nu rani. Ele s'au inchis de mult.
E putin prea tarziu sa ma iubesti, daca nu mai inseamna nimic pentru mine - e putin prea tarziu sa te iubesc; e pur si simplu, prea tarziu.

E prea tarziu sa vrei sa ma ai, daca am fost deja, candva, a ta.

Niciun comentariu: