EL conteaza.

O sa auzi de el...poate intr'o zi, o sa dai de el. E peste tot, cu totii vorbesc despre el. E acel "cineva", care orice ai spune, oricat ai refuza sa admiti, e primul, acolo, in tine.
E acel cineva care a fost acolo, mai mult sau mai putin, dar e acolo acum, acel cineva caruia nimeni, niciodata, nu a reusit sa ii ia locul, chiar daca, poate, cateodata, ai fi preferat. E acel cineva caruia nu i'ai permis sa ii fie luat locul. E acel cineva la care fugi intotdeauna, acel cineva care te trezeste dimineata si te enerveaza, acelasi cineva care stie sa te calmeze in urmatoarele cinci minute fara vreun efort anume, acel cineva care o sa te sune in fiecare ora daca trebuie, care o sa te asculte, fie ca ii arde de ascultat sau nu, care o sa spuna ce trebuie sa faci, nu ce vrea sa faci, care, macar cateodata, o sa te puna pe tine inaintea lui...acel cineva care te vrea fericita, chiar daca pentru asta e nevoie de ceva ce pe el, nu il face fericit. E acel cineva care vede ce e bine pentru tine, cand tu nu mai poti s'o faci. Trebuie sa existe cineva care sa fie capabil sa te faca sa razi, orice ar fi, care sa iti aduca aminte ca e acolo, chiar si atunci cand stie ca nu pe el il astepti, care sa te trezeasca in mijlocul noptii din cauza alcoolemiei, si sa te trezeasca din nou peste zece minute cu un mesaj in care isi cere scuze ca te'a trezit in minutele anterioaore. Trebuie sa fie cineva care sa ramana acolo cand nu mai ramane nimic, care sa fie deasupra tuturor, chiar si atunci cand nu exista altii, cineva care pentru tine sa fie el, el, separat de toti restul. Cineva pentru care ai ramas acolo, pentru ca stiai ca se intoarce mereu, cineva care are nevoie mai mare de tine decat admite, dar o stii prea bine, oricum. Cineva fara care, sincer, nu ar mai fi nimic, cineva care reprezinta cel putin jumatate din ce esti azi, cineva caruia poate nu i'o spui prea des, dar undeva, in tine, ii multumesti in fiecare zi ca exista. Exista, si nu exista ca ei, exista in felul lui, exista pentru tine. Stie sa te tina in brate asa cum nu stie nimeni, sa te certe, sa te ierte, sa te ciupeasca si sa te impinga, sa zambeasca, sa faca absolut orice in felul lui unic, in asa fel incat, peste toate, sa nu se schimbe nimic. El te intreaba ce faci, si chiar vrea sa stie ce faci. El te judeca mai mult decat oricine, poate pentru ca stie ca doar ce spune el conteaza, te judeca cand stie ca gresesti, cand stie ca platesti pe urma greselilor tale, cand stie ca poti mai mult. El nu te intreaba daca esti bine doar din lipsa de conversatie, el vrea sa fi bine. Cateodata, el el bine doar cand tu esti bine.
El e acel cineva, de care avem toti nevoie, nu cateodata, ci intotdeauna. E acel cineva, care face orice mai usor decat e, acel cineva care nici nu stii cand, a devenit cea mai importanta parte din tine, poate singura, acel cineva care te iubeste...care chiar te iubeste...si nu stie doar sa o spuna in fiecare zi, stie sa ti'o arate.
Daca tu nu ai pe cineva, atunci te compatimesc, pentru ca oricat de simplu ti'ar fi,oricat de puternic ai fi, nu iti e bine. Daca tu nu ai pe cineva, si nu esti cineva pentru nimeni, atunci esti macar cineva, printre toti?
Iar tu, tu sa stii ca orice ar fi, ai fost, esti, si o sa fi mereu acel cineva. Iti multumesc ca esti "cineva'ul" meu. Te iubesc, si sa nu te puna dracu' sa dispari, din nou.
(Uite, asta e pentru tine).