marți, 25 august 2009

Surpriza: te'am lasat.

As putea sa iau un creion, si sa iti dau un chip. Unul frumos, unul pe placul meu, unul care sa ii faca pe toti gelosi! Puteam sa desenez povestea asta mai frumoasa decat a fost, mai frumoasa decat oricare alta. As fi putut sa te pun stapan peste regatul lor, sa te las sa conduci singur, pentru ca ai fi fost in stare, as fi facut eu in asa fel incat sa fi in stare, sau sa fiu acolo, sa te ajut sa fi cel mai bun. Sa fim cei mai buni !

As putea sa desenez in loc de noaptea aceea, o noaptea cu luna plina si un cer plin de stele...nu, mai bine o singura stea, care sa straluceasca deasupra noastra, sa fie acolo pentru noi. As fi putut sa zambesc ore intregi, la gandul ca suntem acolo, ca doua inimi bat pentru acelasi vis, ce nu avea niciodata sa apuce sa fie real. As putea sa schimb tot ce a fost, intelegi? As putea sa fac din tine tot ce nu ai fost, as putea sa spun ca a fost atat de bine cum nu a fost, as putea sa mint la nesfarsit, si nimeni nu ar avea sa stie ! As putea sa schimb zi dupa zi, noapte dupa noapte, fiecare cearta, impacare, fiecare speranta, as putea sa fac sa nu fi murit nimic, in mine, in noi, in ochii lor, in mintea mea, intr'un gol care pare sa alcatuiasca tot. As putea sa schimb tot ce ai fost, pe o imagine perfecta, as putea sa mi te amintesc frumos. As putea sa fac din trecut ceva ce era prea departe sa putem noi atinge, as putea sa o fac, si nici macar nu ti'as cere ajutorul, serios, as face'o singura, nu mi'ar fi greu ! As putea sa te vad cum spuneam, cum speram ca o sa pot sa o fac! Nu ar ajuta insa la nimic...

E un singur lucru ce nu pot sa il schimb. Ce esti acum. Nu pot sa iti desenez un alt chip, pentru ca te vad ca o creatura demult distrusa, fara posibilitatea de a fi "reparata". Ai ramas in fata mea ca o urma lasata de o palma data cu putere pe o figura fragila, ca o greseala de care ti'ai dori sa fi stat departe. Ai ramas o pata neagra in tabloul meu cu culori calde; nu incerc sa te sterg de acolo, chiar daca unii critici imi spun ca strici armonia tabloului - ei nu stiu cat de neimportanta e o pata neagra, intr'o mare de culori. Te regasesc undeva in mine cu aceeasi bucurie cu care as regasi ploaia, intr'o zi calduroasa de vara, stand pe plaja.

Totusi, nu vreau sa crezi ca nu ai un loc in inima mea: nu as putea sa simt pentru nimeni ce simt pentru tine. Ti'ai dobandit cinstit toata indiferenta mea, toata mila, toata sila, tot dispretul, tot ce nu a mai dobandit nimeni pana acum. Nu te regret, pentru ca asta ar insemna o greseala din partea mea. Iar de data asta, singura greseala ai fost tu, impreuna cu fiecare gest ce iti apartinea, si ai facut cat toate greselile pe care le puteam face eu. Inclusiv sa te regret. Nu te urasc, pentru ca ar fi genul de ura care sa dureze la nesfarsit. Iar eu, scumpule, am incetat sa imi mai irosesc vreo secunda pe tine, de cand am realizat ca pur si simplu, nu imi place sa alerg pe un drum care stiu foarte bine ca nu duce nicaieri.

Sper ca intr'o zi, sa ajungi la capat, si sa vezi ca nu ai ajuns de fapt nicaieri. Sper sa tipi de dezamagire, iar atunci am sa vin in urma ta, oricat de greu mi'ar fi, doar ca sa te vad dupa atata timp, doar ca sa pot sa iti soptesc zambind: "Ti'am spus eu?!".

(La multi ani. :*)

3 comentarii:

Nana spunea...

Offtopic : Te mai asteapta un premiu la mine pe blog :">

Diana spunea...

Ce poate fi mai glorios decat a te bucura de suferinta celui care te-a ranit ?
I've been through this,and that's how i see things.

ddew:) spunea...

@ diana: exact, mama, ce poate fi mai glorios? :)
@ nana: Multumec:x!