" Iar esti al meu! " - " Cand n-am fost? ".

Atingerile rare si intamplatoare care te fac sa tresari. Atingerile mai dese si deloc intamplatoare care te aprind. Mainie prinse strans care inca pastreaza increderea si dragostea dintre voi. Buzele lipite care desi inca tremura, au incremenit una ascunsa sub cealalta. Nu se mai misca nimic, nici privirea ta fixa, nici a lui, nici mainile surprinse pe fetele voastre arzande. Ce mai indrazneste sa strice momentu` sunt bataile inimii care nu se opresc, care nu ingheata, care nu renunta sa va dea foc, incetul cu incetul...bataile inimii tale care il cheama, bataile inimii lui care ii cer sa se piarda in tine. Momentul in care se opreste lumea si tot ce tine de ea pentru voi. Momentul in care realizati ca oricum voi iubiti in lumea voastra, unde ceilalti nu doar ca nu conteaza, ci nu exista. Momentul in care prinde tot viata din nou. Mainile lui care te cuprind cu totul si te confisca doar pentru el. Mainile tale care aluneca peste tot corpul lui. Buzele lui pe gatul tau - capul tau lasat pe spate. Momentul in care te pierzi si aluneci usor in jos. Unghile infipte in spatele lui, degetele care se plimba usor pe coapsele tale...

Dorinta neinchipuita. Momentul in care va pierdeti amandoi. Momentul in care faceti din doi, doar unul. Momentul in care ii spui "esti al meu" si te musca din simpla placere ce i-o provoaca. Agresivitatea. Gemetele adanci...

Mainile care se cauta disperate. Trupurile neputincioase prinse unul de celalalt cu picioarele imbarligate. Palma lui alunecata usor pe sanul tau. Palma ta plimbandu-se aiurea pe fundul lui. Buzele lui fine apasate cu putere de a le tale. Telefonul care suna, telefonul care sfarseste aruncat undeva pe birou, langa bluza aproape sfasiata cu ceva timp in urma, care poarta amintirea dorintei lui nebune fata de tine. Aerul tras in piept cu putere. Ochii inchisi si redeschisi in urmatoarele cinci secunde. Imbratisarea lui care te curpinde cu totul. Privirea ta profunda care spune "Uite ca iar esti al meu". Privirea lui fugara care iti raspunde "Cand n-am fost?". Zambetul implinit. Saruturile rapide si dese, strangerile in brate brutale. Ochii lui care se pierd cumva in tine si surasul care il afiseaza de fiecare data cand are ceva de spus, dar nu o face. Raspunsul tau cu voce tare: "Si eu". Momentul in care il pufneste rasul. Momentul in care te ridici, il pupi pe frunte si pleci. Pasii lui grabiti dupa tine. Bratele lui aruncate spontan si cu putere in jurul tau. Respiratia taiata. Zambetul care spune "Atata iti trebuia sa nu vii dupa mine...". Proptirea lui in usa si privirea aruncata dupa tine, cu suflet cu tot. Pasii tai rapizi pe scari. Conversatia din mijlocul blocului: "Tu, tu...te iubesc." - "Si eu te iubesc." - "Si daca nu?" - "Nu exista nu. N-ai tu idee cat...". Ultimul zambet al tau aruncat ca un fel de "Multumesc, multumesc pentru tot". Zambetul lui implinit dupa ce realizeaza ca il iubesti, e pe bune! Ultimul strigat: "Nici tu n-ai idee caaaaat!". Momentul in care te pufneste pe tine rasul.

Momentele in care traiesti in alta lume, fara vreo legatura cu asta sau cu ce se intampla in ea, momentul in care se uita toti lung si incep sa isi faca dubii serioase in privinta ta. Momentul in care le zambesti la toti si le spui doar... "Ce sa fie ma cu mine? Ti se pare!" .

Lasa cearceaful, pastreaza hainele, da-mi cheile. Azi.

Degeaba tipi. Degeaba imi reprosezi ca maine nu te mai gasesc, ca te-ai saturat, ca pleci si nici nu o sa iti amintesti de mine. Taci dracului, o data in viata! Nu te suport, intelegi? Nu te suport!

Degeaba trantesti nenorocitul ala de cearceaf si il calci in picioare...te-ai gandit vreodata ca poate tot ce ma aducea la tine era cearceaful? Te-ai gandit ca imi placea cearceaful ala?

Degeaba trantesti usa, si futi trei pumni in ea, exact la fel de degeaba ca picioarele in perete...era alb, si te-am ajutat sa-l zugravesti, in pizda matii!

Degeaba imi spui sa te ascult, tot ce mai fac e sa te aud, si acum inveti si tu ca este o mare diferenta intre chestiile astea doua, asa-i?

Degeaba imi iei hainele si le arunci pe unde apuci, ca sa plec din tine nu am nevoie de hainele alea. Chiar te rog sa le pastrezi, ar putea fi singurul lucru ce te mai leaga de mine. Daca putea fi candva vorba de dor, iubire sau orice altceva, ai ramas cu niste carpe imbibate in parfum. Pasatreaza-le dracului si lasa-ma sa plec.

Degeaba tragi de orice parte din corpul meu; poate candva puteai considera ca iti apartine, dar considera-le vremuri apuse. Oricum o sa plec.

Degeaba ma rogi, degeaba imi explici, degeaba te inrosesti, degeaba plangi si spui toate cuvintele alea de cacat din nou.

Ia-ti mainile de pe mine, desprinde-ti buzele de ale mele si da-mi drumul la mana, daca nu vrei sa lasi mai multa scarba in sufletul meu decat ai lasat deja.

Degeaba iei cheia aia si o ascunzi agitat ca un copil prost care tocmai isi cauta jucaria. Tu nu o sa iti mai gasesti jucaria niciodata, pot sa stau langa usa ore intregi si daca te uiti in ochii mei, o sa sti ca nu mi-am schimbat cu nimic parerea...daca te uiti in ochii mei, o sa vezi privirea pe care nu ai vazut-o niciodata...asa ca da-mi naibii cheile alea, si varsa-ti nervii pe tarfele tale de doi bani. Sigur, acum nu mai conteaza ele, sigur, de ce nu m-am gandit la asta..?!

Azi, tot ce faci tu, copil care mi-esti drag de tareeee mult timp, e degeaba. Azi o sa plec eu, azi o sa te las sa te uiti ca un tampit dupa mine cum te las, fara nicio explicatie, cum "ti-o trag" exact dupa modelul tau. Azi o sa bei tu litri aia de alcool si o sa fumezi tu zecile de pachete, o sa iti suni tu indurerat prietenii care nu dau niciun ban pe drama ta. Azi o sa plangi tu si o sa iti fie tie dor, azi o sa ma cauti tu in toate locurile in care eram si nu o sa ma gasesti, azi o sa sti tu ca am plecat, si mai grav, ca nu ma intorc.

Azi scumpul meu, pe care il iubeam de atata amar de timp, copilul meu naiv care nu a stiut decat sa se joace, care a crezut ca poate castiga mereu, azi fraiere...azi nu esti al meu.

It was a long time ago. ( you'll always be my "Prince".)

Te-ai gandit vreodata si tu cat timp a trecut? De atunci, din vremurile alea bune, cand nu conta nimic, doar el...? Cand era cald afara si soare, cand erai derutata si nu aveai idee ce se intampla de fapt, nu stiai ce vrea de la tine si nici tu de la el, si te speria ideea ca ti-e drag, asa, pe masura ce trece timpul. Nu ti-e putin dor, sa stai la el in brate, sa te pierzi, si sa nici nu incerci macar sa revi la realitate, sa nu poti rezista tentatiei, sa stii ca nu e bine, si sa iti faca placere? Nu ti-e dor de iubirea aia imposibila, de vara? Nu te gandesti niciodata unde s-a dus, cand s-a dus, de ce s-a dus, sau daca putea macar fi altfel? Nu te gandesti ca nu a fost chiar asa aiurea cum...trebuia sa fie, initial, cum credeai, cum..era planificat? Tu nu te trezeai dimineata si sareai, totusi cu frica, spre telefonu` de pe noptiera sa vezi daca ti-a scris azi-noapte? Tu nu aveai mesaje la sapte dimineata, nu stateai pe malu` marii cu "I'm yours" in urechi si te intrebai daca era beat cand ti l-a scris...si daca era beat, oare tocmai deaia spunea adevarul?...sau nici macar nu era beat, chiar a vrut sa o zica?...sau... sau nu? Nu aveai fluturasi din aia in stomac, asa, ca la 11 ani...emotii....treburi din astea, stupide si adorabile?

Nu iti vine sa razi, acum, cand te gandesti? Nu pare sa fi fost in alta viata, nu pare, in acelasi timp, sa fi fost ieri? Nu a lasat o amprenta baiatul ala, din vara, in inima ta? Nu iti mai e drag, doar la gandul ca ti-era asa drag atunci, cu privirea aia a lui cu tot? Nu te uiti zambind sarcastic, si totusi din suflet, la banca aia? Nu tremuri si azi, cand il vezi?

Tu nu te gandesti la cat timp a trecut, la ce bine era pe atunci?

Tie nu ti-e dor?
Mie da... :)

She's my girl, my supergirl.

Vreau sa scriu despre ea. O faceam des candva... ea cred ca a ramas intotdeauna aceeasi - e aceeasi ea a mea, cum a fost mai demult, chiar daca lucrurile s-au schimbat radical. O chema Iulia, inca o cheama, dar nimeni nu o mai striga asa. Era frumoasa si eram geloasa pe ea. Apoi era "sis" pur si simplu, si Lia pentru ceilalti.

A fost mai mult decat sora pe care nu am avut-o niciodata. A fost singura persoana care pana in ziua de azi pot sa spun ca m-a sustinut cu adevarat, si a stiu ce inseamna sa fie acolo pentru mine. Am avut nevoie de ea fara sa ma opresc vreodata, de atunci pana acum. Am avut nevoie de ea cand am avut-o, si cand nu, probabil mai mult (instinct tampit al omului de rand - "realizezi dupa ce pierzi"). A insemnat pentru mine cat nu as fi putut concepe niciodata ca poate insemna cineva, pentru ca nu stiusem ce presupune asta, pana atunci. Prietenia dintre noi doua, a ramas si acum, daca analizez, cea mai frumoasa amintire a mea.

Noi doua am avut ceva ce nu stiu cati mai stiu sa aprinda si sa tina aprins, astazi. Noi doua am avut intotdeauna un motiv sa luptam, asa, una pentru cealalta. Noi ziceam intotdeauna ca o sa fie bine...si atunci cand nu aveam idee despre ce vorbim...(ai vazut ca a fost?). Noi sufeream intotdeauna dupa cineva, si spuneam ca macar ne avem una pe alta...si intr-adevar, asa si era. Noi doua ne-am avut cu siguranta un timp una pe alta, si mie cel putin, mi-era de ajuns pe atunci.

Noi ne plimbam pe la "biserica bantuita" cu umbrela, noi am aflat ce e pe canalul 31, noi am stiut ca tata nu da pepsi decat daca mananci placinta cu branza, noi ne-am scris cu cariocile pe mana, noi am cantat "ai sa-ntelegi candvaaa", noi am hotarat ce inseamna "poate", noi am invatat ca nu e niciodata prea tarziu, noi ne iubeam cand bunica aducea struguri, noi am experimentat ca nu se mananca la Ando's dupa ce mananci Fornetti si cu siguranta noi am construit prietenia perfecta, fara certuri si drame, pe care erau geloase toate "sisurile" si "bf-urile" drumului bun...


Noi am facut intr-un timp, tot ce am putut impreuna. Am trecut impreuna, prin tot ce era in fata uneia, si era parca mai usor atunci...eu ma intorceam pentru ea mereu, si plangeam 3 nopti cand plecam, eu o tineam de mana cand plangea si tremura ( cu B.U.G Mafia - Poveste in fundal, si imaginea cu el pe ecranul de la telefon...). Noi am plans la drumu' bun, una dupa alta, cu diferite ocazii. Am plans ca proastele, cand ne aveam una pe alta, cand inca era ce era, si nu vedeam...poate nici nu aveam atunci idee cum o sa distrugem singure cel mai frumos lucru pe care il facusem impreuna.

Am avut prietenia pe care multi nu stiti nici sa o construiti. Cumva, ea o sa ramanea intotdeauna cea mai buna prietena a mea. Asa cum a fost, a si ramas o parte considerabila din mine, una dintre cele mai mari. A ramas pentru mine sora care nu o am, a ramas cineva care cred si sper ca inca stie sa ma prinda, daca fug la ea. A ramas singura ea din viata mea, singura careia atunci cand ii spun ca o iubesc, i-o spun din suflet. Ea m-a invatat pirmele lucruri despre viata, fara sa stie vreodata. Ea mi-a inceput povestea, a scris prima pagina din cartea mea...ea, impreuna cu mine, avem o poveste de spus, o istorie impreuna. Ea inca e jumatate din mine, si asa o sa fie mereu, exact asa cum a fost. Eu nu consider ca am pierdut-o, am pierdut doar o mare parte din ce eram noi...daca as pierde-o, de tot, asa cum se pare ca totusi nu am facut-o pana acum, ar lasa o urma greu de sters peste mine si peste tot ce tine de mine, pentru ca in subconstientul meu, ea inca tine de mine.

Ea a ramas dupa 3 ani "Sis :X:X:X" in agenda de la telefon, si pentru mine doar Lia, asa cum ii spuneti si voi...dar pentru mine, Lia o sa fie mereu mult mai mult decat atat, pentru ca eu am cunoscut-o intai pe Iulia, si o cunosc si acum pe Lia, asa cum nu o fac prea multi. Eu o iubesc pe Lia asa cum multi dintre voi nu sunt in stare...pentru ca, pentru mine, aceasta Lia a fost candva, pe vremea cand probabil nici nu auziserati de ea, ce nu a mai fost pentru nimeni, iar asta e un lucru cert.

Us, and our cold story.

Acest baiat despre care urmeaza sa scriu este unul la un milion, doarme la un metru de mine cu o tigara care a uitat-o aprnsa langa el. A adormit cu capul intors sugetiv spre mine, si un suras pe buze care nu spune nimic, dar ascunde multe.


Acest baiat o iubeste de mult timp. Nu a ascuns-o niciodata pentru ca nu a vazut rostul, si nici ca era vreunul. Si-a dedicat ultimii 2 ani unui singur scop: fericirea ei. Adora sa fie fericit, iar el e fericit doar cand e ea, iar daca nu e, o face el. Asta stie sa faca cel mai bine, poate deaia nu renunta niciodata. Nu renunta niciodata la nimic din ceea ce tine de ea. E in stare sa faca acelasi lucru de 1000 de ori, oricat ar fi de gresit, daca ei ii e bine. Tot ce face se rezuma la ea, asa ca am putea spune ca este centrul universului lui. Nu asculta de nimeni si este chiar mai incapatanat decat ea, asa ca niciodata nu se inteleg mai mult de 2 zile.

Se cearta, isi spune vrute si nevrute, ea pleaca, dar tot el se intoarce. Nu sunt niciodata de acord, ea risca, iar el vrea doar sa o vada pe un drum sigur. El o vrea pe ea, ea vrea pe altcineva. Nu ii spune niciodata, dar stie el foarte bine. Nu ii reproseaza nimic, desi ar vrea sa ii spuna intr-o zi tot. E poate singurul lucru de care ii e frica, sa o piarda inca o data. Nu o face poate si pentru ca stie ca nu e un lucru pe care sa il controleze. Intelege ca si ea poate sa iubeasca asa cum o face el, dar nu pe el. Nu a tinut-o niciodata, a lasat-o sa plece. Nu a asteptat sa se intoarca, pentru ca stia ca nu o va face. Ea nu e genul de fata care pleaca si vine inapoi, realizand ca nu a facut ce i-a spus inima. O data ce pleaca, nu da niciun pas inapoi, oricat ar durea-o asta. E vorba de orgoliu si incapatanre, iar el o cunoaste. Se duce dupa ea intotdeauna, si asa o iau mereu de la inceput.

Si azi o priveste iar cum o face in toate celalalte zile. E a lui din nou, dupa regulile ei, ca intotdeauna. Are in privire o dorinta arzatoare care nu seamana cu ale celorlalti din viata ei care au privit-o de-a lungul timpului. Are o privire inocenta, care nu ascunde nimic si care nu ar putea sa o minta, desi cateodata ar vrea. O vede asa cum e ea, pentru ca nici ea nu se ascunde fata de el. Sunt doua trupuri, unul langa altul, care se privesc fara niciun un pic de rusine, care lasa la iveala fiecare pacat si fiecare lovitura care le apartine. O priveste pentru ca e a lui, si asta o stiu amandoi, incercand sa evite faptul ca trupul, mintea si iubirea ei apartin totusi altcuiva. O analizeaza din cap pana in picioare si nu o judeca. O admira, cu toata fiinta lui.

Cateodata ea incepe sa planga, pentru ca se pierde in privirea lui. Stie ca nu merita sa o vada asa, stie ca nu il merita. Cateodata se simte vinovata, dar asta nu o admite decat fata de el. E singurul care o intelege, oricat i-ar fi de greu. Cine ar intelege-o, daca ar fi in locul lui...? Nimeni, nimeni nu ar putea sa o faca. Plange incet si tremura, dar nu pierde niciodata contactul vizual cu el. Nu vrea sa ii dea impresia ca o pierde iar, stie ca l-ar durea mai mult decat o doare pe ea. El tace intotdeauna, pentru ca orice ar spune ar apasa-o mai tare. Se apropie de ea, o mangaie, ii sterge orice lacrima, si o strange in brate, fara vreo urma de vulgaritate sau perversiune. O tine strans in brate si de mana, pana se calmeaza, pana ii e bine. Nu a asteptat niciodata nimic de la ea. Sa il ia in brate, sa il faca si ea fericit cand nu e, nu a asteptat niciodata mai ales sa il iubeasca. S-ar fi suparat singur, si nu ii lipsea asta.

Acest baiat a vrut sa fie pentru ea ceea ce nu a fost niciunul. Si a fost, a fost cel care a iubit-o neconditionat si fara oprire in fiecare zi, i-a spus-o si i-a aratat-o, s-a asigurat ca stie, ca nu uita, ca e constienta de prezenta lui acolo, oricand are nevoie de el. Acest baiat doarme acum linistit dupa o lunga zi alaturi de ea, stiind ca in cateva ore ea se va cuibari in bratele lui, stiind ca va trece o noapte peste ei, si se va trezi tot cu ea in brate. Adora sa stie ca in atatea ore, raman unul in bratele celuilalt. Iubeste sa o aiba, iubeste al dracului de mult sa o aiba pentru el, sa o simta langa el, sa aiba grija de ea, sa fie ea, acolo, langa el. O iubeste...n-are ea idee cat o iubeste.



(Acest baiat... esti tu.)

Leapsa.

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
16...da, cred ca 16.

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
sa nu incerci, cu siguranta.

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
de frica si de prosti.

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?
da...cateodata vorbesc prea mult. vorbesc si atat...my bad.

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?
Bill Gates ar cersi de la mine.

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
responsabilitatea de a isi asuma unele lucruri pe care pur si simplu nu vor sa le accepte. as vrea sa se planga mai putin, sa fie mai puternici.

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
fac exact si numai ce imi place sa fac.

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
nu.

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
cum trebuie. cui ii pasa ce trebuie sau nu trebuie facut?

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
sa nu o lase sa treaca pe langa el.

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
un prost fericit.

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte?
...chiar nu pot raspunde la intrebarea asta. m'am blocat.

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?
da. lucrurile se iarta, dar nu se uita.

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?
fiecare dupa-masa in care stateam cu Michelle si cu Irina in parcu' din fata blocului, radeam la soare si ne era frica de lilieci. Prietenii, inocenta varstei si Brasovul...asta o face speciala.

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
la scoala? nu.

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
...primavara trecuta. si nu imi pare rau.

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
aseara, cand nu puteam sa dorm.

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?
sa cant. ma retine frica, probabil.

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
rezist.


mai departe, cui o vrea...

You are my miracle.

Minunile nu le gasesti la fiecare pas. Nu ti le pune nimeni in fata, si nici macar nu poti sa lupti pentru ele. Minunile sunt rare si mai pretioase decat iti poti tu imagina. Nu am idee de cine sunt trimise, dar nu le primeste oricine. Probabil nu oricine le poate tine, pretui, asa cum trebuie, pentru ca nu poti lupta pentru ele, dar dupa ce le dobandesti, e o lupta a dracului de grea sa le poti pastra. Nu stiu pe ce criteriu sunt impartite minunile astea, cui, sau de ce, dar eu mi-am primit minunea mea, si ma tine in viata, respira pentru mine, de doi ani incoace.

Minunea mea e responsabila pentru tot ce sunt eu azi - pentru ce stiu, pentru ce spun, pentru ce gandesc, pentru ce cred, pentru ce simt, pentru cum si cat iubesc, pentru absolut fiecare pas corect care il fac. Tot ce fac gresit, cred ca tine de mine, tot ce am facut sau fac gresit, imi corecteaza el. El m-a invatat tot, si nu cred ca si-a dat seama sau a avut intentia asta vreodata. El mi-a castigat increderea asa cum nu a reusit nimeni. El stie tot, pentru ca el e singurul care are dreptul asta. Eu il am pe el intr-un fel pe care nu il intelege nimeni, nici noi, nici nu conteaza, intr-un fel in care nu il mai are nimeni, si asta ma face mandra. El ma face sa zambesc, fara sa aiba vreo tangenta cu mine. El mi-a ocupat zile si nopti intregi, sau m-a ocupat pe mine, in asa fel incat nu as schimba nimic, nu regret nimic si as fi in stare sa mai fac o data orice din ceea ce am facut. El m-a invatat ca merita, oricat timp, nervi si rabdare ar lua. Tot el m-a invatat si cine nu merita, si a avut dreptate, oricat m-as incapatana pana in ziua de astazi sa spun ca nu e asa. El m-a asteptat, la randul lui, chiar daca putea pleca. El m-a crescut si m-a pus pe un alt drum. Nu m-a intels aproape niciodata, dar m-a ascultat. El e singurul care ma poate scoate din minti, si calma in urmaltoarele zece minute. El e singurul pe care pot sa il iubesc, sa il urasc, sa nu il suport si sa il ador in acelasi timp. E singurul care poate sa ma intimideze cand se uita la mine. E singurul careia ii sunt recunoscatoare, pentru absolut tot ce a facut cu, din, si pentru mine. E singurul pe care il iert, orice ar fi, e singurul care merita sa il iert, de cate ori ar trebui. E cu siguranta singurul pentru care pot sa va las pe toti daca trebuie, e singurul caruia nu ii dau drumul pentru nimic din ce aveti voi de oferit. E singurul care ma face sa rad cand plang, si care face pe victima intr-un mod care nu ma enerveaza. E singurul care face parte din mine de doi ani, e singurul care ma iubeste, care chiar ma iubeste, poate mai mult decat stiu eu.

El e singura mea minune, si il iubesc atat de mult incat singurii care poate ar intelege ar fi cei care au propria lor minune. El e absolut tot pentru mine, el e tot ce voi toti nu puteti fi...si inca pe atat. El e inima mea :).

(Aceasta postare a fost scrisa la gasirea unui document Word "After one year", care dupa parerea mea necesita o completare - "After two years".)




Pentru ca e singura melodie care ma face sa plang si sa rad in acelasi timp :)).

Lucuri care nu mai conteaza, dar nu se uit. FUCK YOU VERY MUCH.

Sa iti amintesti fraiere, cine am fost eu, cine am fost noi, si cine nu ai fost tu niciodata!

Sa stii ca cineva, candva, te-a iubit mai mult ca orice, si nu ti-a spus. Sa stii ca nu ai fost in stare sa vezi, si ar putea sa iti ia o viata, dar intr-o zi tot vei intelege ca tu ai pierdut. Sa stii ca acel cineva am fost eu.


Sa stii ca acelasi cineva te vede acum cu alti ochi. Sa stii ca tu imi esti drag, cateodata mai mult ca altadata, dar niciodata nu o sa fi in stare sa ma faci sa nu te dispretuiesc. Imi esti drag, pentru ce erai. Sa stii ca pentru cineva, tu, ca persoana, ca intreg, ca parte din TOT, ai murit. Sa stii ca acel cineva, sunt tot eu.


Sa stii ca cineva si-a luat in timp o mare parte inapoi din ce ti-a dat tie. Niciodata capabil sa ia tot, dar intotdeauna capabil sa isi recupereze demnitatea si iubirea. Sa stii ca cineva iubeste acum pe altcineva, la fel cum te-a iubit pe tine, cineva se uita in ochii lui cum se uita in ai tai, si ii spune cum iti spunea tie. Nu trebuie sa spun cum, asa-i? Ramane intre noi. Cineva uita in fiecare secunda tot ce tu ai lasat sub forma de "amintire". Cineva saruta alte buze, si invata cum sa nu le mai simta pe ale tale. Cineva are pe altcineva acum, si tot tu ai pierdut, tot tu...iar acel cineva scumpule, voi fi mereu eu.

Cineva te vede, sau te cauta, in toata lumea, dar nu te mai recunoaste nici in tine. Cineva te tine ca o parte din el, pentru ca ai insemnat prea mult sa te dea dracu, asa cum ai merita. Cineva isi aminteste de tine in fiecare zi, dar in niciun caz cu placerea cu care ar vrea sa o faca.

Cineva, undeva, dobitocule, nu o sa iti dea niciodata drumul, blestemandu-te si urand fiecare mica parte din tine. Cineva, candva, te-a iubit, fraiere! Acel cineva, stim amandoi ca nu pot fi decat eu, iar acel cuiva caruia ma adresez, nu poti fi decat tu.


(La multi ani, dupa inca o luna. :*)