Pauza de fericire.

E prima oara dupa mult timp...mai exact dupa doua luni...si patru zile...cand nu am scris nimic atata timp. Am luat o pauza. Probabil o sa o iau mai des. Pauza de fericire, cred ca asa se numeste. Nu mai pot sa scriu la fel, sa imi desafasor ura intr'un mod profund, sa imi expun toate regretele si tot ce doare, sau a durut, mai mult sau mai putin. Nu mai pot sa iti spun sa te duci dracului, nu iti mai pot explica cum vreau sa dispari din viata mea, nu mai pot sa iti spun ce a insemnat, de fapt. Nu mai pot, pentru ca nu imi mai pasa. Te'ai dus dracului, ai disparut din viata mea, si chiar nu trebuie sa stii tu ce a insemnat de fapt. Nu mai am despre ce "bou care nu isi merita viata" sa scriu, pentru ca niciodata nu am sa scriu despre cineva care imi e indiferent, sau care pentru mine, pur si simplu nu mai e cineva.

As putea sa scriu despre fericire, asa cum o vad eu, pentru ca e singurul lucru pe care il vad sau il simt acum. As face'o degeaba, nu o defineste nimeni si nu ti'o poate explica nimeni. Totusi, daca o sa razi fara niciun motiv, daca cei din jurul tau se uita ciudat la tine pentru ca zambesti de jumatate de ora si nimeni nu a spus nimic amuzant, daca a venit toamna si totusi tu nu simti ca s'a schimbat nimic in tine (bine,poate bronzul de pe tine - asta e trist), daca te trezesti la sapte dimineata fara sa trantesti ceasul de trei ori, doar pentru ca e o noua zi, si iubesti sa stii asta, daca iubesti, pur si simplu, daca esti iubit (altfel iar e trist...mai trist decat partea cu bronzul), daca ai in fiecare dimineata un chef nebun de a strange pe cineva in brate, daca atunci cand asculti I don't wanna miss a thing si in loc sa stai cu servetele langa tine, tu te uiti in gol minute intregi zambind, daca ai un singur moment, o singura data, cand realizezi ca traiesti cea mai frumoasa parte a vietii tale, insemna ca esti fericit.

Ai face bine sa fi in stare de orice, sa treci cu vederea, sa ierti in loc sa certi, sa intelegi sau sa te prefaci atunci cand e nevoie, sa nu iti fie frica, si sub nicio forma, absolut niciuna, sa nu pierzi ce ai acum. Pentru ca fericirea, nu vine oricand, nu ti'o aduce oricine, nu vrei sa o primesti tu cateodata, intr'un mod involuntar, sau pur si simplu, te evita. E poate singurul lucru care o data ce il ai, chiar conteaza sa nu il lasi sa plece. O data cu ea, pleaca si ceva din tine. Si e pacat, e pacat sa pierzi tot din orgoliu, sau din stupida dorina de a schimba ceva.

Daca ai inteles tot ce'am spus, inseamna ca esti sau ai fost fericit - iar daca esti, atunci da o palma santoasa la absolut tot ce e in plus, si ia'ti binemeritata pauza de fericire, trage de ea si savureaz'o - stii ca nu o sa dureze la nesfarsit.