luni, 31 august 2009

My happy anniversary :).

E o zi diferita. Nu, nu pentru ca e ziua mea. Ziua mea e in fiecare an.

Dar anul asta, ei bine, anul asta e altfel. Esti aici, sunt aici. Nu imi lipseste nimeni si nimic. E prima oara cand intr'adevar, de ziua mea, sunt fericita. E prima oara cand ai reusit sa imi alungi orice gand care ar putea sa strice ceva in mine. E prima oara cand ma tii departe de tot ceea ce facea candva parte din mine si imi facea rau. E prima oara cand te am pe tine, stii? E prima oara cand pot sa'mi spun ca "E ziua mea, si ma iubeste". E prima oara cand tu, faci mai mult decat orice.

E prima oara cand simt ca am crescut cu un an...de fapt, m'ai cam crescut cu un an. Da, a fost un an plin. A fost un in care s'au intamplat cat in toti ceilalti paispe'.  E prima oara cand stiu ca sunt altfel decat acum un an: m'am schimbat, asa mult incat cateodata imi da de gandit. M'am schimbat pentru altii, si nu sunt mandra de asta, dar m'am schimbat exact asa cum am vrut, cum imi place, am pus caramida peste caramida, si am devenit ce sunt azi...si totusi, nu sunt facuta din piatra, nici pe departe. Tu ma iubesti pentru ce sunt, iar restul...ei nu conteaza. Doar esti tu si restul, nu?

Anu' asta, te iubesc...nu e prima oara, dar e prima oara cand ne sincronizam. Asa ca da, anu' asta , clar ca e de bine !

marți, 25 august 2009

Surpriza: te'am lasat.

As putea sa iau un creion, si sa iti dau un chip. Unul frumos, unul pe placul meu, unul care sa ii faca pe toti gelosi! Puteam sa desenez povestea asta mai frumoasa decat a fost, mai frumoasa decat oricare alta. As fi putut sa te pun stapan peste regatul lor, sa te las sa conduci singur, pentru ca ai fi fost in stare, as fi facut eu in asa fel incat sa fi in stare, sau sa fiu acolo, sa te ajut sa fi cel mai bun. Sa fim cei mai buni !

As putea sa desenez in loc de noaptea aceea, o noaptea cu luna plina si un cer plin de stele...nu, mai bine o singura stea, care sa straluceasca deasupra noastra, sa fie acolo pentru noi. As fi putut sa zambesc ore intregi, la gandul ca suntem acolo, ca doua inimi bat pentru acelasi vis, ce nu avea niciodata sa apuce sa fie real. As putea sa schimb tot ce a fost, intelegi? As putea sa fac din tine tot ce nu ai fost, as putea sa spun ca a fost atat de bine cum nu a fost, as putea sa mint la nesfarsit, si nimeni nu ar avea sa stie ! As putea sa schimb zi dupa zi, noapte dupa noapte, fiecare cearta, impacare, fiecare speranta, as putea sa fac sa nu fi murit nimic, in mine, in noi, in ochii lor, in mintea mea, intr'un gol care pare sa alcatuiasca tot. As putea sa schimb tot ce ai fost, pe o imagine perfecta, as putea sa mi te amintesc frumos. As putea sa fac din trecut ceva ce era prea departe sa putem noi atinge, as putea sa o fac, si nici macar nu ti'as cere ajutorul, serios, as face'o singura, nu mi'ar fi greu ! As putea sa te vad cum spuneam, cum speram ca o sa pot sa o fac! Nu ar ajuta insa la nimic...

E un singur lucru ce nu pot sa il schimb. Ce esti acum. Nu pot sa iti desenez un alt chip, pentru ca te vad ca o creatura demult distrusa, fara posibilitatea de a fi "reparata". Ai ramas in fata mea ca o urma lasata de o palma data cu putere pe o figura fragila, ca o greseala de care ti'ai dori sa fi stat departe. Ai ramas o pata neagra in tabloul meu cu culori calde; nu incerc sa te sterg de acolo, chiar daca unii critici imi spun ca strici armonia tabloului - ei nu stiu cat de neimportanta e o pata neagra, intr'o mare de culori. Te regasesc undeva in mine cu aceeasi bucurie cu care as regasi ploaia, intr'o zi calduroasa de vara, stand pe plaja.

Totusi, nu vreau sa crezi ca nu ai un loc in inima mea: nu as putea sa simt pentru nimeni ce simt pentru tine. Ti'ai dobandit cinstit toata indiferenta mea, toata mila, toata sila, tot dispretul, tot ce nu a mai dobandit nimeni pana acum. Nu te regret, pentru ca asta ar insemna o greseala din partea mea. Iar de data asta, singura greseala ai fost tu, impreuna cu fiecare gest ce iti apartinea, si ai facut cat toate greselile pe care le puteam face eu. Inclusiv sa te regret. Nu te urasc, pentru ca ar fi genul de ura care sa dureze la nesfarsit. Iar eu, scumpule, am incetat sa imi mai irosesc vreo secunda pe tine, de cand am realizat ca pur si simplu, nu imi place sa alerg pe un drum care stiu foarte bine ca nu duce nicaieri.

Sper ca intr'o zi, sa ajungi la capat, si sa vezi ca nu ai ajuns de fapt nicaieri. Sper sa tipi de dezamagire, iar atunci am sa vin in urma ta, oricat de greu mi'ar fi, doar ca sa te vad dupa atata timp, doar ca sa pot sa iti soptesc zambind: "Ti'am spus eu?!".

(La multi ani. :*)

vineri, 21 august 2009

Mi'e dor si doare..?!

Acelasi drum. Aceleasi banci. Aceleasi locuri. Aceleasi gesturi. Aceleasi reactii. Aceleasi rasete. Aceleasi regrete. Aceleasi seri. Aceleasi dimineti. Aceleasi promisiuni. Aceleasi minciuni. Aceleasi certuri. Aceleasi impacari. Aceleasi sperante. Aceleasi vise. Aceleasi multumiri. Aceleasi vorbe - la fel de goale. Aceeasi scena - alta piesa.

Alte buze. Alte brate. Alti pasi. Alt trup. Alt pat. Alt miros. Alt gust. Alt glas. Alt ritm - aceleasi versuri. Alt mers al lucrurilor. Alt suflet. Alta privire. Alte asteptari. Alta cafea. Alti cartofi prajiti. Alt joc. Alt scor. Alt premiu. Alte tricouri - colorate. Alte temeri. Alte secrete.

Alt scut de aparare, in alta lupta, in acelasi razboi. Alt el. Alta eu.

Si o alta zi. Maine e alta zi. Asa zice el. El nu stie ca nu e. Nu stie ca e aceeasi zi, care se repeta intr'una. El nu stie ca nu are cum sa imi faca rau, pentru ca nu are ce rani in mine. El nu stie cine sunt, si nu as vrea sa afle, asa ca ma ascund bine, il protejez, e obligatia mea. El nu e la fel. El are grija...are grija de mine. Tu nu stii ce e aia. N'ai stiut niciodata. Tu erai prea ocupat. Tu erai pe alta lume, doar tu stii pe care. Tu esti ultimul de care aveam nevoie. si primul pe care il vroiam. Urata treaba, asa'i? Dar, uite, cam asa te'am iubit eu pe tine. Si cam asa, a devenit "maine", aceeasi zi ca azi, pentru mine. Dar el, el n'o sa stie. Pentru mine, e aceeasi zi, dar pentru noi, maine e alta zi. Timpul trece, si trece degeaba. Si e pacat. Trece, pentru mine, pentru tine, pentru el, si doare mai tare daca in timp ce trece, eu stau. Asa ca desi dimineata e din ce in ce mai greu, fug, mai repede decat am fugit vreodata. Desi ceva ma apasa cu o presiune inexplicabila care provoaca o durere si mai ciudata, pretind ca maine e alta zi. Cu acelasi drum, aceleasi banci... (dar e altfel).

Pentru noi, e prea tarziu.

E putin prea tarziu sa te intorci, daca nu ai fost acolo niciodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te cred, daca m'ai mintit.
E putin prea tarziu sa vrei sa fiu ca inainte, daca m'ai lasat pentru ce eram atunci.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te ascult, daca tu nici macar nu m'ai auzit vreodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa imi aduc aminte de tine, daca oricum nu te'am uitat niciodata.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa te iert, daca tot ce ai fost tu, a fost o mare greseala.
E putin prea tarziu sa imi promiti, daca m'ai dezamagit.
E putin prea tarziu sa imi spui ca iti lipsesc, daca m'ai tinut in brate zile si nopti intregi, si ai renuntat.
E putin prea tarziu sa imi ceri sa lupt, cand te'am vazut pe tine fugind ca un copil rusinat.
E putin prea tarziu sa incerci sa dai timpul inapoi, cand pentru mine a trecut cu incetinitorul, a trecut cu incetinitorul atata timp.
E putin prea tarziu sa ma convingi sa te las sa reintri in viata mea, cand am incercat sa te tin, dar ai plecat.
E putin prea tarziu sa ma faci sa risc, daca am riscat deja tot.
E putin prea tarziu sa iti para rau, daca nu au mai ramas decat cicatrice ; cicatrice, nu rani. Ele s'au inchis de mult.
E putin prea tarziu sa ma iubesti, daca nu mai inseamna nimic pentru mine - e putin prea tarziu sa te iubesc; e pur si simplu, prea tarziu.

E prea tarziu sa vrei sa ma ai, daca am fost deja, candva, a ta.

miercuri, 19 august 2009

EL conteaza.

O sa auzi de el...poate intr'o zi, o sa dai de el. E peste tot, cu totii vorbesc despre el. E acel "cineva", care orice ai spune, oricat ai refuza sa admiti, e primul, acolo, in tine.
E acel cineva care a fost acolo, mai mult sau mai putin, dar e acolo acum, acel cineva caruia nimeni, niciodata, nu a reusit sa ii ia locul, chiar daca, poate, cateodata, ai fi preferat. E acel cineva caruia nu i'ai permis sa ii fie luat locul. E acel cineva la care fugi intotdeauna, acel cineva care te trezeste dimineata si te enerveaza, acelasi cineva care stie sa te calmeze in urmatoarele cinci minute fara vreun efort anume, acel cineva care o sa te sune in fiecare ora daca trebuie, care o sa te asculte, fie ca ii arde de ascultat sau nu, care o sa spuna ce trebuie sa faci, nu ce vrea sa faci, care, macar cateodata, o sa te puna pe tine inaintea lui...acel cineva care te vrea fericita, chiar daca pentru asta e nevoie de ceva ce pe el, nu il face fericit. E acel cineva care vede ce e bine pentru tine, cand tu nu mai poti s'o faci. Trebuie sa existe cineva care sa fie capabil sa te faca sa razi, orice ar fi, care sa iti aduca aminte ca e acolo, chiar si atunci cand stie ca nu pe el il astepti, care sa te trezeasca in mijlocul noptii din cauza alcoolemiei, si sa te trezeasca din nou peste zece minute cu un mesaj in care isi cere scuze ca te'a trezit in minutele anterioaore. Trebuie sa fie cineva care sa ramana acolo cand nu mai ramane nimic, care sa fie deasupra tuturor, chiar si atunci cand nu exista altii, cineva care pentru tine sa fie el, el, separat de toti restul. Cineva pentru care ai ramas acolo, pentru ca stiai ca se intoarce mereu, cineva care are nevoie mai mare de tine decat admite, dar o stii prea bine, oricum. Cineva fara care, sincer, nu ar mai fi nimic, cineva care reprezinta cel putin jumatate din ce esti azi, cineva caruia poate nu i'o spui prea des, dar undeva, in tine, ii multumesti in fiecare zi ca exista. Exista, si nu exista ca ei, exista in felul lui, exista pentru tine. Stie sa te tina in brate asa cum nu stie nimeni, sa te certe, sa te ierte, sa te ciupeasca si sa te impinga, sa zambeasca, sa faca absolut orice in felul lui unic, in asa fel incat, peste toate, sa nu se schimbe nimic. El te intreaba ce faci, si chiar vrea sa stie ce faci. El te judeca mai mult decat oricine, poate pentru ca stie ca doar ce spune el conteaza, te judeca cand stie ca gresesti, cand stie ca platesti pe urma greselilor tale, cand stie ca poti mai mult. El nu te intreaba daca esti bine doar din lipsa de conversatie, el vrea sa fi bine. Cateodata, el el bine doar cand tu esti bine.
El e acel cineva, de care avem toti nevoie, nu cateodata, ci intotdeauna. E acel cineva, care face orice mai usor decat e, acel cineva care nici nu stii cand, a devenit cea mai importanta parte din tine, poate singura, acel cineva care te iubeste...care chiar te iubeste...si nu stie doar sa o spuna in fiecare zi, stie sa ti'o arate.
Daca tu nu ai pe cineva, atunci te compatimesc, pentru ca oricat de simplu ti'ar fi,oricat de puternic ai fi, nu iti e bine. Daca tu nu ai pe cineva, si nu esti cineva pentru nimeni, atunci esti macar cineva, printre toti?
Iar tu, tu sa stii ca orice ar fi, ai fost, esti, si o sa fi mereu acel cineva. Iti multumesc ca esti "cineva'ul" meu. Te iubesc, si sa nu te puna dracu' sa dispari, din nou.
(Uite, asta e pentru tine).

joi, 13 august 2009

I'M ON MY HIGHWAY TO HELL !

Mi s'a spus recent ca sunt "o scorpie nenorocita". Nu era nimic personal, se lega de simplul fapt ca sunt femeie. Ideea era ca pot face pe victima, si s'ar putea sa para al naibii de real, cand de fapt, nu ai lasat niciun gol in mine, asa cum ti'am spus, cum credeai..sau cum sperai?! Pot sa mint, sa ma prefac, sa fac tot ce tie nu ti'ar fi usor. Pentru ca sunt femeie. Da, suntem femei, si putem mai mult decat aveti impresia. Va uimim, asta facem.
Dar nu sunt o scorpie. As putea fi altfel, as putea fi mai rea, as putea sa fac dintr'un intreg, cum te crezi acum, mii de bucatele si sa te las "sa te culegi". As putea sa spun tot ce speri sa nu spun, as putea sa ma bag, as putea sa ma agit, as putea sa te urasc, ar fi normal.
Dar nu. Nu o fac. Nu ar avea niciun haz. Am demnitatea mea. Si un orgoliu de hranit. Orgoliul meu se hranetse cu dezamagirea ta, cu nedumerirea ta, cu gandul ca tu stii ca mi'e bine, cu gandul ca nu te asteptai sa imi fie bine, asa de bine. Esescul tau imi aduce mie zambetul din fiecare dimineata. Gandul ca ti'a fost intoarsa moneda, si nici macar nu stii, si nici macar nu am de gand sa ti'o spun, gandul ca esti mintit si nu ai nici cea mai mica idee, ma face fericita. Zambetul tau fals, nefericirea ta, tot ce te trage in jos, imi da mie aripi. Faptul ca nu sunt asa cum credeai ca o sa fiu, faptul ca nu m'ai cunoscut niciodata desi ai crezut ca ai facut'o (asa'i?), faptul ca m'am schimbat undeva in spatele tau si ti'am aparut asa in fata, uimirea din privirea ta de fraier, asta, asta imi da putere sa nu ma opresc. Grija si afectiunea mizerabila care mi le porti, ideea ca nu incetezi sa crezi ca imi pasa, fieacre pas care il faci spre mine si nu te duce niciunde, tot ce faci tu rau, imi face mie bine. Faptul ca intorci capu' dupa mine cu un zambet dulce, melancolic, care nu iti apartine, ma face asa de fericita cum nu ai reusit tu sa ma faci niciodata...psihic, sau fizic.
Si totusi, revenind, as putea fi mai rau. Dar nu as face'o pentru nimic in lume. Imi place prea mult ce fac. Imi e prea bine sa schimb ceva. Asa ca nu sunt o scorpie, iar daca ma cunosti, stii ca am o parte draguta, sensibila, iubitoare...undeva. Nu am cum sa te urasc, pentru ca ar fi genul de ura care sa ocupe o mare parte din mine. Si nu m'as mai ocupa cu tine, mi'ar provoca sila fata de mine, din nou, pentru ca fata de tine, nici macar asa ceva nu meriti sa simt. Tot ce mai esti in ochii mei azi, e o pata gri. Si imi provoci mila, asa ai ajuns. Azi, imi provoci doar mila.
Intorcandu'ma la vorbele care mi'au fost adresate de prietenul meu, dragule, inca nu sunt o scorpie, dar cu siguranta sunt pe drumul cel bun !


luni, 3 august 2009

"I'm greatfull, for every break in my heart.". thank you.

Azi, o sa'mi multumesc mie...bine, si voua.
Voua, pentru tot. Pentru fiecare lucru care l'am trait,singura,si cu voi. Pentru fiecare cazatura care mi'am luat'o si care a durut mai mult, sau mai putin. Pentru fiecare minciuna. Pentru fiecare schimbare la care nu ma asteptam. Pentru fiecare lovitura brusca, care a durat prea mult, a durut prea mult, sau care pur si simplu nu trebuia sa vina. Pentru fiecare urma care a ramas, pentru ca au ramas multe acolo. Pentru fiecare noapte care parca trecea cu incetinitorul. Pentru fiecare spate intors in momentul nepotrivit. Pentru fiecare speranta care s'a stins in fata mea, sau in mine. Pentru toate visele care mi le'am facut fara absolut nicio baza. Pentru fiecare dezamagire. Pentru fiecare piedica. Pentru fiecare clipa in care nu eram sigura daca ceva mai bate in mine. Pentru fiecare mizerie care mi'a fost pusa in fata cand aveam 8 ani si nu stiam nici pe ce lume sunt. Pentru fiecare mizerie care mi'a fost pusa in fata pana azi. Pentru fiecare mizerie care sunt constienta ca o sa mai imi fie pusa in fata multi ani de acum inainte. Pentru cei care au plecat atunci cand aveai nevoie de ei. Pentru ca nu v'a pasat. Pentru ca mi'ati ras in fata. Pentru ca mi'ati tradat increderea. Pentru toate greselile care le'am facut pentru voi. Pentru tot, va multumesc, mai serios decat am facut'o vreodata.

Iar mie, mie imi multumesc pentru ca sunt aici. Pentru ca zambesc. Pentru increderea care o am in mine. Pentru faptul ca stiu cat pot sa duc, pentru ca stiu ca pot sa duc mult. Pentru ca m'am schimbat, si nu am nevoie de aprobarea sau parerea voastra. Pentru ca stiu sa trec singura peste tot. Pentru ca sunt o copila care nu mai gandeste ca una. Pentru ca nu o sa stii niciodata cum a fost, pentru mine. Pentru ca m'am ridicat fara nicio mana intinsa. Pentru ca n'am stiut niciodata la ce sa ma astept, dar am stiut intotdeauna sa ma adaptez. Pentru ca am avut puterea necesara sa inchid usa dupa mine, ca sa nu dati si voi cu capul de ea. Pentru ca nu sunt o persoana rea. Pentru ca am stiut sa fiu acolo, in primul rand, pentru mine. Pentru ca desi m'am lasat de prea multe ori pe ultimul loc, am stiut sa ma intorc si sa ma recuperez. Pentru ca desi nu am trecut mai departe o data cu fiecare pagina data, am urmat'o. Pentru ca merg mai departe, chiar daca ma uit inapoi, merg mai departe. Pentru ultimii ani, in care doar eu stiu la ce ma refer. Pentru ca am devenit cine sunt si sunt al naibii de mandra de asta!

Pentru asta va multumesc, oricat de ciudat ar fi. Pentru ca voi m'ati invatat ca, intr'adevar, ce nu te omoara, te face mai puternic. Pentru ca in final, totul se transforma intr'o lectie bine invatata .

duminică, 2 august 2009

My wish for you, is that this life becomes all that you wanted to; your dreams stay big, your worries stay small, you never need to carry more than you can hold. And whille you're out there, getting where you're getting to, i hope you know somebody loves you, and wants the same thing too. Yes, this is my wish. ( Rascal Flats-My wish).

E cam tot ce mai am de spus. Pentru ca maine, maine o sa fie altlfel. Promit ca din nou, maine o sa fie altfel. Maine o sa pot mai mult, mult mai mult. Si cam asta a fost tot.



Pentru ca melodia asta, intotdeauna m'a facut sa zambesc :).

sâmbătă, 1 august 2009

Undeva, acolo, s'a pierdut si ea.

M'am hotarat sa dispar. Din fata lui, din fata mea, din fata a ceea ce ma urmarea practic in fiecare clipa. M'am hotarat sa intorc spatele unui spate care mi'a fost deja intors. M'am hotarat sa las. Si am lasat. Da, am plecat. Cu pasi mici si nesiguri, dar nu m'am oprit. Era ceva ciudat, ma sfasia ceva, de demnitate si de orice am avut candva in mine. Eram mai goala decat niciodata si mai slaba, nu aveam puterea sa merg la nesfarsit, dar aveam doar incapatanarea sa nu ma opresc. Nu cat timp el e inca acolo, iar eu, ei bine, eu tot acolo, langa el. Nu puteam sa sar la gatul lui, si nici la gatul meu. Nu puteam sa fac nimic. Asa ca am plecat...dar totusi, am intors capul.

Am numit'o prostie,naivitate,lasitate. Nu trebuia sa ma intorc. O data ce te intorci ramai acolo, stii, nu e usor sa pleci din nou. Te tine acolo tot ce a fost mai bun in tine, tot ce ai dat din tine, te tine acolo o parte din tine, cea mai mare parte din tine. Cum ai putea sa te vezi lasata undeva si sa treci mai departe, pentru a doua oara? Cum ai putea sa te abandonezi...iar apoi, cum ai putea sa invinovatesti pe altcineva?

Nu vezi cum nici macar tu nu poti sa te lasi in spate? Nu vezi, cum ai dat tot din tine, si stii ca nu poti sa recuperezi, si totusi, te intorci? Nu vezi ca ti'e dor, asa de dor incat nu mai gandesti logic? Nu vezi ca ai viitorul in fata si il privesti speriata, si totusi incantata, dar preferi sa mergi cu spatele?

Proasto, nu vezi ca nu ii pasa ?!