Stiu ca nu merit sa fiu aici. Iar.

Nu sunt sigura daca ma doare mai tare faptul ca am fost atat de fericiti candva, sau faptul ca nu am mai fost, la un moment dat.
Poate ca un timp o sa doara pur si simplu tot.
Poate trecuse prea mult timp de la ultimele postari scrise la 3 dimineata, ultimele nopti care au trecut crunt fara sa ma lase sa inchid un ochi, ultima data cand am refuzat vehement sa las efectiv totul sa se duca dracului. Poate chiar a trecut prea mult timp (16 iulie) de ultima oara cand mi-am spus "Nu mai am ce sa fac, nu mai depinde de mine".
Toti spunem ca ne asteptam la asta. Pana ajungem aici. Stim ca toate au un sfarsit, doar nu il vedem venind. Stim ca iubirea dispare, dar nu asa repede. Niciodata nu intelegem de ce unii pleaca, si altii raman. De ce pizda masii unii pot sa plece, pur si simplu, si altii...altii nu.
Am obosit, dar n-am spus-o niciodata. N-a contat, si inca nu conteaza, pentru ca exista cineva pentru care inca stau in picioare, chiar daca el n-o mai face pentru mine. Exista cineva pentru care mai pot, si nu dau nici doi bani pe cat ma distruge, in noaptea asta si in toate celalalte nopti.
Stiu ca nu merit sa fiu aici. Iar. Chiar stiu. Doar nu fac nimic in privinta asta. Raman acolo, cum am spus ca o fac. Eu mereu am ramas acolo, mereu o sa raman. Sa tii minte asta.


*i don`t know how i can deal without, i just need you now*