Catre cei doi. Catre EI doi.

Catre cei doi...

Da, voi doi...

Imi pare rau.

Pentru zile si nopti in care mi-am inchis ochii. Zile si nopti, in care, oricat de mult urasc sa recunosc, v-am ingropat adanc, in trecut, sau intr-un prezent prea putin important.
Pentru ca n-am ascultat un singur cuvant venit de la voi, constienta fiind ca niciodata n-ati vrut sa-mi fie rau (chiar daca poate uneori mi-a fost, undeva, langa voi), dar am asteptat sa ma prindeti, atunci cand am cazut.
Pentru ca nu v-am lasat sa "fiti acolo pentru mine".
Pentru punctele aiurea care le-am pus in timpul asta, in povestile astea.
Pentru increderea in mine, care mi-a acoperit increderea in voi.
Pentru prostiile, copilariile, care le-am facut din adins, care ma puteau impinge departe de voi, de tot.
Pentru ca nu am mai fost "eu", nici macar pentru voi, desi mi-am jurat ca n-o sa se intample.

Voua, da, voua...

Va multumesc.

Pentru zile, nopti, telefoane, mesaje, strangeri in brate, strangeri de mana, priviri si zambete, glume proaste si momente prea serioase. Pentru fiecare "o sa fie bine", "poti mai mult" si "sunt mandru de tine". Pentru fiecare palma data mai in gluma, mai in serios, pentru fiecare data cand ma faceti sa pufnesc in ras, oricat de "gri" ar fi situatia.
Pentru faptul ca in viata mea, orice ar fi, voi sunteti acolo. Inca sunteti, cum ati fost, cum o sa mai fiti. Eu am calcat gresit, si voi ati facut-o. Eu v-am iertat, si voi pe mine. Eu v-am iubit pentru ce ati fost, voi m-ati iubit pentru acelasi lucru. Eu am pelcat, voi ati plecat, eu m-am intors voi...prostii, voi nu ati plecat niciodata.
Pentru ca intr-o zi, o sa-mi spun povestea cuiva, iar atunci cand o sa ma intrebe de voi, doar o sa zambesc - n-o sa le spun un cuvant, pentru ca voi ati fost/sunteti/o sa fiti, mai mult decat ar spune mii de cuvinte, aproape atat de mult cat spune tacerea mea, exact atat cat stiti foarte bine ca sunteti.
Pentru ca unul din voi, m-a facut sa vad cu ochii mei ca dragostea dureaza ceva mai mult de 3 ani, iar celalalt, stiu pur si simplu ca o s-o faca.
Pentru tot, intr-un final.

Catre ei doi, CEI DOI, langa care mi-au trecut ani, langa care stiu ca o sa mai treaca. Pentru cei doi care raman. Nu am nici cea mai mica idee ce m-as face fara voi. Nici nu vreau sa o am.


Relatiile si pasiunea se termina...singura explicatie care le include pe toate, e pur si simplu "asa se intampla". Iubirile care n-au fost niciodata transformate stupid in relatii, si povestile lor...nu, ele nu mor niciodata.


*So...thank you, for loving me, for being my eyes, when I couldn`t see, for parting my lips, when I couldn`t breath, thank you for loving me.*