joi, 23 iulie 2009

Suntem cu totii o comunitate de vise sfaramate in mii de rate.

Ai observat vreodata ce usor e sa te ascunzi? Ce usor e sa zambesti, cand te doare? Ce usor e sa spui "Sunt bine, nu'ti face griji", cand stii foarte bine ca oricat ai cauta nu vei gasi nici macar o parte din tine care sa fie bine? Ai observat vreodata cat de teama iti e sa te vezi, asa cum esti? Ai observat, oricum, ca adevarul doare. Asa ca minti.

Toti avem o poveste. Toti o prezentam intr'un mod enervant de frumos, cu un zambet larg pe buze, incercand sa convingem ca ce am trait a fost mai frumos decat orice a trait oricine altcineva. Toti stim ca nu e asa. Toti culegem resturile incercand sa facem inca o data un intreg: din ce a fost, din ce e, din ce o sa fie. Toti stim ca nu o sa mai fie cum a fost. Toti inchidem ochii si tanjim dupa o secunda,dupa o zi,dupa o luna, dupa o vara. Toti o faceam atunci, si o facem si acum. Toti risipim timpul, ca sa'l recuperam pe cel care pentru noi a contat cel mai mult. Toti cadem si le spunem altora cat de frumos ne'am ridicat. Toti stim ca de fapt, suntem tot acolo. Toti ne prefacem ca ne e bine. Toti stim ca nu ne e. Nimeni nu admite. Dupa un timp, nimeni nu o mai face...

Toti avem un loc liber. Toti avem o parte din noi care stim ca nu o sa ne'o dea nimeni inapoi. Toti avem un gol care poate ar putea fi umplut de cineva. Toti spunem ca am incercat. Nimeni nu a vrut de fapt vreodata sa lase pe cineva sa ia locul acelui "cuiva". Toti avem un "cineva". Un "cineva" care ti'a aruncat tot in fata si nu ti'a explicat ce sa faci mai departe, "cineva" care te'a dus mai jos decat stiai ca e posibil sa ajungi, "cineva" care a lasat un loc liber, care cateodata il urasti pentru simplul fapt ca te'a transformat fara niciun drept, iar altadata, in timp ce nu te asculti nici tu, ii multumesti ca te'a facut cine esti azi. Toti avem un "cineva" care am pretins ca nu mai e de o mie de ori, acel singur "cineva" pentru care am fost capabili sa dam tot ce am avut, inclusiv pe noi...acel "cineva" care mereu o sa fie mai important decat restul, mai important decat noi. Nimeni nu admite. Dupa un timp, nimeni nu o mai face...

Toti ne trezim intr'o dimieata singuri si ne dam seama ca in ciuda aparentelor, suntem singuri de o perioada buna de timp. Toti ne dam seama ca singura persoana langa care ai vrea sa te trezesti de acum in colo, e persoana care nu mai vrea sa se trezeasca langa tine. Toti spunem ca daca am putea, am schimba lucrurile. Toti am face aceleasi greseli, de dragul vremurilor in care nu contau. Toti am gresit. Toti am cazut. Toti am iubit pe cine nu ne'a iubit. Toti am iertat. Toti inca o facem. Dupa cateva minute, sau dupa doi ani. Toti inca o facem, exact ca atunci, exact la fel. Toti inca gresim. Toti inca mai cadem. Toti inca iubim. Tot aceeasi persoana. Toti o facem. Nimeni nu admite. Dupa un timp, nimeni nu o mai face...

Asa ca toti preferam sa spunem ca persoana care era atunci, a murit o data cu ce a fost. Toti preferam sa pretindem ca am renascut. Toti ne uitam in oglinda si stim foarte bine ce si pe cine vedem, toti afisam apoi un zambet fortat si o privire care de fapt, nu mai e a noastra de mult; si gata, nu mai doare, nu iti mai aduci aminte. Toti parem fericiti. Toti ne ascundem. Toti spunem ca nu ne pasa. Toti asteptam ce stim ca nu mai vine niciodata. Toti am fost raniti de cineva. Toti ranim pe cineva. Niciodata pe cine trebuie. Toti am fi in stare sa dam tot ce avem pentru cineva. Intotdeauna acel "cineva" ar face acelasi lucru pentru altcineva. Intotdeauna doare. Pe toti ne'a durut. Pe toti ne doare. Pe toti o sa ne doara. Toti stim ca lucrurile nu se schimba de pe o zi pe alta...nu se schimba nici cu lunile, nici cu anii. Toti inchidem ochii si ne ascundem ca niste copii in bratele cuiva care crede ca e singurul. Tuturor ne e rusine pentru asta. Nimeni nu admite. Dupa un timp, nimeni nu o mai face...

Toti avem o poveste...toate povestile pornesc din trecut si par sa tina pasul cu noi, si nu ele sunt cele care nu o fac, noi suntem cei care de fapt, nu suntem capabili sa mergem inainte. Toti traim azi din ce a fost ieri...nu e mai usor, doar ca doare mai putin. Toti ascundem tot. Fata de ceilalti. Fata de noi. Toti suntem niste lasi. Toti suntem niste copii care nu mai pot sa creasca, pentru ca au facut'o prea repede candva. Toti suntem constienti.
Nimeni nu admite. Dupa un timp, nimeni nu o mai face...nu ar mai avea absolut nicio relevanta.

4 comentarii:

Sandra. spunea...

Oh, God. :)
Gorgeous.
:X

Vivi spunea...

Superb:X

Catyyy* spunea...

"cineva" care a lasat un loc liber, care cateodata il urasti pentru simplul fapt ca te'a transformat fara niciun drept, iar altadata, in timp ce nu te asculti nici tu, ii multumesti ca te'a facut cine esti azi. Toti avem un "cineva" care am pretins ca nu mai e de o mie de ori, acel singur "cineva" pentru care am fost capabili sa dam tot ce am avut, inclusiv pe noi...acel "cineva" care mereu o sa fie mai important decat restul, mai important decat noi..
.eu recunosc..si mereu o voi face.

ai mare dreptate..
continua sa scrii./.lumea trebuie sa auda ce ai de spus.
suntem de aceasi varsta. si amandoua fecioare..avem aceleasi preferinte..si vedem la fel lucrurile..
deci stiu k te descuri:p..
mereu vei fi o fecioara ordonata si organizata :D

Diana! spunea...

mi-a intrat la suflet, de mult timp.