Nu mai stiu cum sa te vreau, dar te mai iubesc.

Cateodata, lucrurile nu duc prea departe.

Nu, nu ...of, iar vorbesc prostii, nu asta vroiam sa spun...din nou :

Cateodata, lucrurile nu duc atat de departe pe cat credeai. Da, asa. Cateodata, toate lucrurile alea pe care ti le-ai imaginat de mii de ori nu ajung sa se intample, cateodata iti dai seama ca e prea tarziu inainte sa incepi totul, dar e important ca le-ai vrut, ca te-ai luptat, ca ai ras si plans pentru toate lucrurile alea care nu ai nici cea mai mica idee cum ar fi fost. Sunt o parte din tine, asa-i? Tot ce n-ai ajuns sa simti, sa vezi, sa iubesti, sa recuperezi...adevarul e ca te-au inghetat putin, ti-au luat o parte din sufletul ala care pare sa nu se regenereze, te-au durut, caci eh ... nu are cum sa nu te doara cand pierzi ce ai vrut mereu si nu ai avut niciodata. Ah, si te schimba, asa-i? Da, Doamne, asta e cea mai urata parte, fac din tine ce n-ai fi vrut sa fi vreodata, si de data asta, lupta nu are niciun sens, stii de ce? Nimeni, niciodata, nu o sa fie cum era inainte sa piarda sau sa fie mintit.

Uite, imi apare un zambet pe fata pe care nu stiu cum as putea sa-l cataloghez - e un zambet al meu care nu il vede nimeni, care il stiu doar eu, care e legat de tine si care ma chinuie, din cand in cand. Imi apare zambetul asta amintindu-mi cate am vrut si am visat si eu ...te vroiam ceva mai mult, caci nu te vedeam nici eu pe langa mine foarte mult timp. Te vroiam asa cum imi erai, fericit si fara nicio grija in lume. Te vroiam sa ma tii in brate in felul ala al tau ciudat si al dracului de enervant - Doamne, te uram cand o faceai - vroiam sa-ti spun o mie de lucruri, sa tip la tine si sa ti le arunc in cap - ma luai in brate si uitam dracului de toate - nu stiu cum faceai asta. Te vroiam sa te trezesti mai repede ca sa bem o cafea impreuna, si pe o bordura, cum o fi fost, si sa impartim o tigara, mereu a mea. Te vroiam sa imi spui ca o sa-ti fie dor de mine, si vroiam sa iti fie, bineinteles. Te vroiam putin trist cand nu ma aveai, si te vroiam doar al meu in rest. Te vroiam sa mergem pe toate stradutele, sa fiu prinsa de tine ca si cum erai tot ce aveam...ah, erai, asta si erai. Te vroiam sa razi de mine cu orice ocazie aveai si sa ma lasi sa te bat. Te vroiam sa ma tachinezi si sa ma scoti din minti, pana imi spuneai ca ma iubesti, si iar uitam de tot. Te vroiam sa ma musti de nas pana imi dadeau lacrimile si sa te vad ca pe un criminal tot restul zilei. Te vroiam, dragul meu, ca baiatul ala care nu m-a lasat sa ma ridic de pe o piatra pana nu i-am invatat numarul de telefon pe de rost. Asa, ala de atunci te vroiam...si te mai vroiam, te vroiam exact asa cum mi-a spus toata lumea ca nimeni nu te poate avea. Si te-am avut. Da, eu te-am avut, asa cum te vroiam, si nu o s-o uit niciodata.
Si te visam, te visaaaam asa cum n-ai fost sa fii - te visam intr-o primavara care incepea cu tine, te visam prin timp, te visam intr-un viitor al nostru, te visam la fel si te visam tot al meu. Te visam asa cum imi spunea toata lumea ca nu o sa te mai am...si cat mi-as dori sa nu fi avut dreptate...dar nu te-am avut, nu te-am mai avut, si visele mele au ramas doar vise, dintre acelea despre care spuneam ca nu duc asa departe cum credeai...
Nu stiu cum ar fi fost, nu stiu cum mi-ai fi fost, cum te-as mai fi avut si daca m-ai mai fi vrut, dar tare sunt curioasa cateodata...ce ar fi fost? ce ar fi fost daca...visele nu ramaneau doar vise? Poate ...poate as mai fi putut sa iti spun "te iubesc, pa", dar "...si eu, pa" fara sa o mai spuna nimeni de bune, e de ajuns pentru mine, oricum,  pentru ca...nu stiu, nu imi pasa, pentru ca nu te mai visez, nu mai stiu cum sa te vreau si nu am ajuns atat de departe, dar te mai iubesc.




Ma tarai pe coate, te caut pe perna
Si noi ce spuneam ca iubirea-i eterna...
Si uite ce grabnic se-arata si trece,
Si sangele-n rana lovita e rece.
Te-as cere inapoi -
Insa n-am cui te cere.
Si restul e numai Chopin
Si tacere.