luni, 13 februarie 2012

Daca nu ai facut-o, nici nu o mai fa.

Stii ce cred eu?
Cred ca ai fost un las. Cred ca...da, esti un tampit.
Pai cum sa ii dai drumul, cand tot ce vroiai era sa o strangi in brate cat de tare puteai ?!
Mi se pare ca esti penibil acum, cautand-o tot mai rar si tot mai trist, tot cu ploiile si frigul din tine, spunandu-i ca o iubesti, oh cat o iubesti...oh, cate altele ca ea au auzit asta de la tine, cate altele sunt speciale, cate nu se compara... si cat de bine stie ea asta.
Trebuia sa fugi atunci cu ea, sa ii zambesti cat puteai si sa o crezi cand se lasa pierduta in bratele tale - trebuia sa o simti cand pleca, sa o vrei cand o aveai, trebuia sa o vezi, atat, sa o vezi cum ar fi intors o lume pe dos pentru tine, cum nu mai vedea pe nimeni, cum efectiv, fiecare gura de aer pe care o lua, era pentru tine, nu pentru ea, doar pentru tine, totul pentru tine.
Ei, dar daca nu ai facut-o, nici nu o mai fa...au trecut atatia ani, si ea nu mai vrea sa-ti vada chipul, nici in poze, caci nu ii spun nimic si e putin suparator, nu dureros, doar suparator. A tremurat de atatea ori doar cand te vedea si stia ca te are, in cel mai stupid si simplu mod in care cineva putea avea pe altcineva. Ii luminai candva gandurile si ii ningeai cu fericire prin par, dar azi, isi aminteste de tine doar cand se stinge o lumina, undeva in calea ei, caci pentru ea, ai ramas un trist, amar, fara niciun inteles, intuneric.
Du-te si lumineaza in privirea altcuiva, fa-i alteia un ceai negru cu lapte, si uita-te prin alta la un rasarit, pe o plaja, cand ea va plange in fata ta, rugandu-te dupa atatia ani si atatea nopti nedormite, sa o mai iei o data in brate...da, fa asta, apropie-te apoi de ea, da-ti ochii peste cap, si las-o pe ea sa te ia in brate, fa-i "favoru`" asta...apoi doar pleaca, cu tot cu intunericul tau...iar mai tarziu, cand stii ca nu o mai ai, si o data cu ea ti-ai pierdut tot sensul, spune-i sa ramana, sa te iubeasca si sa te asculte. Varsa-ti durerea mizerabila si ia din timpul alteia, caci pe ea ai eliberat-o demult din tot ce insemnai tu si nefericirea aia care nu parea sa aiba vreun sfarsit.
Timpul tau s-a dus, irevocabil, ireversibil, iar plecarea ta a adus multa, multa liniste - ii e sila ca te-a iubit, iar pentru asta, chiar esti un tampit.
Ah, si dragostea dureaza 3 ani.


6 comentarii:

A. spunea...

nu stiu cum faci dar de fiecare data cand postezi ma regasesc in fiecare cuvant, in fiecare virgula. bravo!

bibi spunea...

dureros...

Izabelle spunea...

Trist, toate au un sfarsit si mai ales e trist atunci cand pe el il consideri suflet pereche. Trebuie sa avem curajul sa renuntam cand ploile nu se mai opresc si se pare ca soarele a disparut pentru totdeauna. Pentru a incepe un viitor mai bun trebuie sa renunti la ceva chiar daca e greu...
As si cat ma doare si pe mine acelasi lucru...

Denise spunea...

Nici daca citeai printre randuri "memoriile vietii mele" nu ai fi putut sa te gasesti mai aproape de adevar cu postarea asta. E oarecum linistitor sa vad ca nu sunt singura care se loveste de probleme de genul asta...e uman...e iubire

gg

Anonim spunea...

Si eu ma regasesc in fiecare cuvant scris de Andra.Bravo.Si imi pare rau ca asa s'a terminat relatia ta,dar ti'a fost o lectie de viata.Toate cele bune.Cata mai multa rabdare sa ai.

Anonim spunea...

Sa nu te opresti din scris niciodata! :) multa lume iti urmareste postarile.
Bravo.