N-o sa mai fie niciodata bine.

Se gandise mereu ca lucrurile mici mai conteaza. Credea ca zambetul ei o sa-l mai impresioneze macar o dimineata din zece, ca imbratisarile ei o sa mai tina de cald cat de putin cand restu` lumii e rece, se gandise ca o sa conteze tot ce face, ca o sa observe intr-un sfarsit, ca o sa se gandeasca cine a ramas, ca o sa-i pese, poate. Proasta. Proasta, proasta, proasta..
Lucrurile nu se schimba. Oamenii nu se schimba. Nimanui nu ii pasa ca lupti. Nimanui nu ii pasa ca iti pasa.
Se gandise ca o sa se intoarca intr-o zi, caci oamenii ar trebui sa vina inapoi la cei care n-au plecat, nu? Se gandise ca o sa fie bine, ca ei erau mai sus decat toti ceilalti, si ca ar fi gasit o cale intr-un final. Se gandise ca merita sa nu cedeze, si n-a cedat, si nu cedeaza nici azi, cand vede ca s-a gandit prost. Foarte prost.
El a ramas in ea, nu cu ea. El a ramas cu oricine altcineva care nu e ea, si asa avea sa fie. El nu se intorcea niciunde, el nu venea "acasa", si asta era un fapt, unul deloc influentat de asteptarile si rabdarea ei. Nu contau, n-o sa conteze niciodata, chiar daca ea conta, si asta o stia.
Iubirea e iubire si nimic mai mult decat atat - nu vine cu fericirea, nu vine cu el in viata ta, nu vine cu nimic - vine cu o mie de vise, si cateodata, raman doar vise. Si doare, la dracu`, e o durere din aia care iti ajunge pana in oase, care se pierde prin sange, care o simti pana si in firele de par, care urla in tacerea ta si te omoara. TE OMOARA - asta se intampla cand iubesti degeaba, cand iubesti fara niciun rezultat, dar o faci, asa, in prostia ta - mori, incet, in fiecare zi, pana cand ti se face dor de zilele cand plangeai de durere, de dor, de tot ce-oi fi plans tu, caci azi...azi nu mai stii sa simti nimic, si nici n-ai mai avea tupeul sa o faci.
Dar ea n-a stiut asta - ei, si daca a stiut-o, s-a facut ca nu stie. Ea credea ca o sa fie bine, ea chiar credea ca o sa fie bine, si ca el o sa vada, o sa stie, o sa inteleaga...dar el nu o face, si probabil nici n-o s-o faca, el a plecat demult, si nu e vina nimanui ca ea n-a inteles. Acum sta, isi bea cafeaua de la cinci dupa-masa, isi fumeaza penultima tigara ca si cum ar fi penultima oara cand mai poate ramane in picioare in fata iubirii asteia, isi plange ultimele lacrimi, ultimii nervi, si stie ca a cazut, destul de jos, atat de jos incat pentru prima oara isi spune N-o sa fie bine, n-o sa fie bine, n-o sa mai fie niciodata bine.
Uite asa ai ajuns. Iti place? E bine? Esti mandra? Ti-era dor? Asa ziceam si eu.
Proasta. Proasta, proasta, proasta. Pana cand ?

When you`re in love, everything can go wrong.