Si cam asa si cu 2010.

Nu pot sa cred cat de repede a trecut anul asta, cat de plin a fost, cate urme a putut sa lase, genul de urme care o sa le simt si prin 2020 (daca nu ne ia dracu` pe toti in 2012).
Uite ca e in spate totusi, 2010, mult prea iubitul 2010 care a schimbat vieti radical. A ramas in spate cu iubirea mea de primavara, iubirea mea de jumatate de vara, iubirea mea de jumatate de an, cu usi nu doar inchise, ci trantite, si cu altele abea deschise.
A ramas in spate cu date ca 1 ianuarie, 12 martie, 3 iunie, 15-22 iulie ( "a Costinesti to remember"), 22 august, 24 august, 4 septembrie (gen best day ever, sau ceva...), 17 septembrie, 8-9 octombrie, 6 noiembrie, 22 noiembrie, 4 decembrie, 24 decembrie (din "Craciun", "Craciun fericit!"), 29 decembrie, si un 31 decembrie in care am spus "PUNCT SI DE LA CAPAT", trezindu-ma in primele 2 ore ale "noului an" cu mainile in cap, tipand pe scari "SI EU CE DRACULUI FAC ACUM?!".
A ramas cu melodii ca "21 guns", "lucky", "parachute", "sound of missing you", "love is for free", "need you now", "always", "hold my hand" (martie..?), "baby, baby", "de vei pleca" si bineinteles, "supergirl".
A ramas cu versuri ca "you know it`s freedom when bad things feel so damn good", "won`t tell anybody how you turned my world around", "i love her, she loves me too", "i don`t wanna talk about it, how you broke my heart", "no one`s ever gonna love you more than i do", "gotta ask yourself a question, where are you now?", "we gotta fight for this love","iubitule, tu imi dai mult mai mult decat cer","nothing`s gonna change my love for you","you`ll always be a part of me", si bineinteles, "ma uit in oglinda si imi zic ba esti prost? pai cum ai putut ma s-o lasi tu sa plece, cand tu o iubesti, ma, si ea te iubeste?" (ca na, oficial ne mergea bine).
A ramas cu vorbe ca "nu stiu ce o sa ma fac fara tine", "promite-mi ca vii acasa de cate ori am nevoie de tine, da?" (3 iunie), "esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata", "suntem prea frumosi", "forever yours, forever mine, forever ours"si bineinteles, ca in fiecare an, "iti promit ca o sa fie bine". Ca in fiecare an, n-a fost.
A ramas un an care nu se compara cu niciun altul, pentru ca, sa fim seriosi, a fost prima oara cand am vazut luminile de pe mare dublu, prima oara cand m-am trezit efectiv razand, prima oara cand mi s-a spus "tu esti enervant de fericita", a doua oara cand am iubit cu tot ce aveam eu in mine, lucru care il consideram cel putin imposibil, prima oara cand am stat 3 ore in fata unei usi, prima oara cand am spus pe bune "gata cu povestea asta", si asa a ramas, prima oara cand am plans de fericire, prima oara cand lumea putea sa cada in jurul meu si n-as fi observat, si probabil, chiar prima oara cand am fost fericita cu adevarat.
A ramas cu o mie de amintiri si de poze care din cand in cand o sa imi mai aduca un zambet pe buze, sau o sa mai imi smulga cateva lacrimi, dar o sa redea mereu fericirea mea din "vremurile bune".
Anul asta m-am hotarat sa nu mai multumesc tuturor celor care au facut 2010 "an year to remember", dar sunt sigura ca ei stiu foarte bine asta.
M-am hotarat sa las in spate un an intreg, pentru ca probabil m-ar fi omorat incet daca nu as fi facut-o, dar nu exista nici macar o singura secunda care sa o regret, sau sa vreau sa o uit. Stii cum zic, "never to return again, but always in my heart".
And so, goodbye to the best God damn year ever:).