Nu mai sunt decat un cantec frant, cand tu nu mai esti...

O sa-ti multumesc acum, pentru ca nu am avut cand si pentru ca trebuia sa o fac.

Iti multumesc tie, si tu stii foarte bine ca despre tine e vorba, pentru fiecare dimineata, fiecare dupa-masa si fiecare seara. Pentru fiecare apus, fiecare stea si fiecare luna plina. Pentru fiecare plimbare lunga, pentru toate datile in care ma tineai de mana sau iti aruncai bratul peste umarul meu. Pentru toate dealurile nenorocite, pentru scari si balustrada aia. Pentru fiecare data cand ai tipat la caini. Pentru toate datile in care ai avut ceva de comentat, si mereu ai avut. Pentru toate datile in care m-ai muscat de buza si te trageai cand incercam sa te musc eu. Pentru felul tau de a ma tine in brate si de a ma pupa pe frunte. Pentru fiecare tigara, care o fumezi exact ca mine. Pentru toate datile in care ma imitai si ma enervai. Pentru Angelli cherry si Iris. Pentru lantu` care nu o sa-l mai dau jos de la gat o vreme buna. Pentru toate mesajele care imi faceau zilele si noptile. Pentru tot ce ai devenit si insemni. Pentru ca m-ai invatat iar sa iubesc, desi am jurat ca o sa mai treaca o viata pana "data viitoare". Pentru ca "tu mi-ai dat zambetul", si n-a disparut. Pentru ca m-ai schimbat mai mult decat crezi. Pentru ca esti motivul meu pentru absolut tot ce fac. Pentru ca esti AL MEU. Pentru ca existi.  Pentru tot. Iti multumesc azi, pentru ce-a fost si ce-o sa fie, iti multumesc azi pentru ca ma iubesti, si iti promit azi, desi poate ti-am mai spus-o, ca te iubesc din tot sulfetul meu si asa o sa ramana, orice ar fi. Forever yours, forever mine, forever ours.