marți, 31 august 2010

Toate noptile cu luna plina sunt ale noastre.

Statea intins undeva in mine, intr-un fel anume, al lui, in care ma ocupa cu totul.
Se uita la mine si nu intelegea nimic, nu stia ce-i fac, sau ce ramane maine din ziua de azi.
Imi spunea uitandu-se oriunde altundeva doar in ochii mei nu, ca nu am idee cum se simte. Ma strangea de mana si tremura, putin speriat si euforic. Il tineam strans in brate, asa de strans incat ii auzeam fiecare bataie a inimii, imi puneam capu` pe umarul lui si zambeam. Nu ii spuneam nimic, doar ii zambeam inca o data, in timp ce ma gandeam cate nu stie.
Nu avea nici cea mai mica idee cat de bine stiu cum se simte. Nu avea idee ca in noptiile alea, nu era singurul care adormea prea tarziu si se trezea prea devreme, nu avea idee ca eu pot sa zambesc si asa, goala, nu avea idee ca il tineam in brate si il prindeam de mine si tot ce sunt eu, ca ii zambeam si nu spuneam niciun cuvant, doar pentru ca nu aveam cum sa ii explic despre lupta aia care o duc sa raman sus, nu aveam cum sa-i spun atunci ca eu sunt sus, si bine, doar pentru el, nu puteam sa-i spun ca daca fac prostia sa cad, nu mai are cine sa ne ridice pe amandoi. Nu ar fi inteles probabil atunci ca stau sus, dreapta si cu zambetul pe buze doar pentru ca intr-o zi, o sa am destula putere incat sa-l ridic exact la fel de sus, sa fie exact acolo unde vrea sa fie, langa mine.
Stiu ca ar putea oricand sa imi faca o lista impresionanta cu cate ar fi fost in stare sa cada cu el, de cate ori ar fi fost nevoie, dar nu stiu cate dintre ele ar fi fost in stare sa nu il lase sa cada, deloc.

Nu intelegea nimic atunci, am stiut dupa felul in care nu imi dadea drumul la mana si ma acoperea cu totul in durerea lui. Ii era frica si groaza - asa ca nu i-am explicat, doar i-am zambit, pentru ca in toata ceata aia, vedeam in privirea lui ca simtea ca ma are, ca intelegea asta, ca daca eram la el in brate si ii zambeam, insemna ca sunt acolo, ca nu il las, si ca il iubesc.
M-am ridicat de langa el, dar nu i-am dat drumu` la mana. Ma uitam in ochii lui si tot ce imi venea in minte era "Iubitule, tu imi dai mult mai mult decat cer". I-am spus ca il iubesc si l-am muscat de buza - stiam ca o sa se strambe.
Eram noi si un cer. Noi si iubirea noastra, haha... mult mai mare decat ceru` ala.
Stiam ca o sa fie luna plina, iar, si iar, si iar, si iar, mereu, pentru noi.
Da-o dracu` de cortina. Se tine bine acolo sus, tare departe de noi - acolo sa si putrezeasca. Ti-am zis ca nu te las, da? Fraiere, doar te iubesc!

8 comentarii:

elena spunea...

scrii superb:X:X....imi place mult
>:D<

MAJI * spunea...

like'

la multi ani si aici:*

Oana spunea...

ai niste premii de la mine:*

beites spunea...

popota
não compreendo nada

n`arrive pas a comprendre...^-^

a good day for you...(~_~

Bella spunea...

Scrii superb! Abia astept urmatoarea ta postare :) Poate treci si pe la mine si-mi spui parerea ta despre ceea ce scriu :* >:D<

ღ Bella spunea...

Ai un premiu de la mine:) il gasesti pe blog.

Lacrimi sterse spunea...

Foarte frumos scrii. Bravo.

Loredana Iancu spunea...

Ti-am descoperit de curand blog-ul, dar ai niste postari foarte frumoase. Felicitari!