luni, 26 ianuarie 2009

Fost mai mult, actual prieten ,viitor..?

Incepe sa se incalzeasca. Las haina groasa afara, trantesc un tricou si un hanorac pe mine, trag niste blugi care aluneca mai usor ca de obicei, imi prind parul lejer si plec.E dimineata si e sambata, planul era sa dorm toata ziua daca se poate. Screwed up. M'am trezit la 10 si nu mai pot dormi.
Pornesc spre magazin sa imi iau un Pepsi, un Kent si...atat, mai imi trebuie bani. Aveam de gand sa imi iau nelipsitul Ipod sa imi faca drumul mai scurt, dar mi'am adus aminte ca l'am abandonat din nou descarcat pe birou, asa ca pentru..nu prima oara, dar cu siguranta pentru prima oara dupa mult timp, sunt nevoita sa acord atentie strazii, celor ce ii apartin.


Chapter I: Asteptand la semafor - inca 89 de secunde.
Blonda:- Eu am vrut sa iti spun inainte dar am zis ca asa iti e pe plac dar nu mai pot...
Bruneta:- Ce sa'mi spui adica?
Blonda:- Fata nu situ ce e cu tine poate golanu' ala e de vina..
Bruneta:- Spune odata nu ma lua pe mine asa !
Blonda[iritata]:- Uita'te ma te'ai asortata toata cu rosu si ti'ai pus oja mov fata tu nu faceai din astea erai mai atenta la cum arati !
Bruneta:- Hai fata am gresit nici n'am observat.
Blonda[si mai iritata]:- E grav !
Bruneta[iritata si ea]:- Nu e !
Blonda:- Ba e !
- Ba nu e !
[...]

Discutia se transforma in scurt timp in cearta, cele doua "pitzi" tipand cat sa le asculte toata lumea, real interesata de convorbirea lor. Am vrut sa ma intorc si sa le spun ca daca nu au altceva mai bun de vorbit, e treaba lor , dar ar putea macar sa nu mai tipe. Ma intorc si arunc o privire rapida catre figurile lor, privire care imi spune ca "nu am cu cine". Ma intorc aproape exasperata si analizez figurile celor doua in minte. Brusc ma intorc incruntata si realizez ca tipa bruneta [cea neasortata] imi e tare cunoscuta. Ii leg repede figura de prezenta unei fete la un concert...rock. Domnisoara purta in seara respectiva niste blugi negrii, un tricou verde simplu, niste dc'uri, avea parul prins in coada si era discret machiata. Da, probabil ca oamenii chiar se schimba.

Chapter II: Ceausescu times - coada la alimentara:

Batranica 1: Ai auzit draga cat s'au scumpit? E incredibil, incredibil...
Batranica 2: Si cu copiii din ziua de azi nu mai ai mare noroc...mai vin asa, nu pot sa zic, dar tooot singura duci greu'...
Batranica 1: Cu un salariu asa...multumesc, si inca o franzela feliata... cum spuneam, cu un salariu de cativa banuti, abea te tii pe picioare, auzi!
Batranica 2: Stiu draga nu stiu unde...la revedere,o zi buna...asa, nu stiu unde ajungem cu totii.
Batranica 1: Parca imi fuge timpul de sub ochi sa stii cateodata nu fac nimic si ma rog sa treaca ziua, zau asa!
Batranica 2: Ne'a trecut timpul, nu mai e ca...
Eu: Nu va suparati, tineti coada.
Batranica 2: Uite si copiii azi nu au respect nimic, serios ca...[se indreapta sper iesire].

Vroiam sa ii spun ca nu am dat'o afara in suturi si nici macar nu am ridicat tonul, m'am exprimat chiar si cu "Nu va suparati...". Dar poate se intorceau, asa ca mi'am luat ce vroiam si am plecat.

Pe drum dau de o fata cunoscuta, o prietena buna. Ma bucur, imi ajunsese contactul cu "ceilalti" pe ziua de azi. Mergem, radem, depanam amintiri, pana ceva ma face sa raman pe loc. X se intoarce, cu o expresie de genul "De ce Dumnezeu te'ai oprit in mijlocul strazii?!". Se uita in aceeasi directie in care ma uitam si eu si se lamureste.

Ei bine, era un tip...cunoscut. Un "fost" e mult spus. Nu era chiar fost. Nu a fost chiar "al meu". Tot pe acolo. Fortez un suras care pana la urma nu e atat de fortat. Imi era dor de el. Arata la fel. La fel de bine. Inca ma holbez la el fara sa imi dau seama. De distantat, am facut'o in relatii bune deci as putea oricand sa ma duc sa il intreb de decursul vietii. Apare o dilema.

Eu: Ma duc, il intreb doar ce mai face si cum o mai duce si atat...
X: Nu e o idee buna.
Eu: De ce ma? Suntem prieteni, in fond...ah, cand n'am fost!
X: Prieteni?! Niciodata, niciodata doar prieteni.
Eu: Pai de azi inainte..
X: Te duci sau nu?
Eu: :|
X: Are prietena?
Eu: Da.
X: Atunci lasa'l.
Eu: Nu.
X: Daca sare vreuna din tufis?
Eu: Sari si tu.
X: /:)
Eu: Lasa ca si cand eram noi..pai..prieteni tare apropiati...avea prietena.Aveam si eu ! Si n'a sarit nimeni din tufis. Niciodata.
X: Atunci dispari. Si da'mi un bip cand termini aici.

Si am disparut, si dupa vreo 2 ore i'am dat si bip'ul promis.
X: Vreo prietena in tufis?
Eu: Nicio prietena in tufis...
X: Atunci ce'i cu fata asta?
Eu: vreun prieten in parc.
X: [rade]..
Eu: Mda...sa zicem ca pentru prima oara suntem prieteni si atat. Cel putin azi.
X: Pana cand?
Eu: Am zis azi. Nu prezic nimic.
X: Nasol. Nu are fata asta de prieten.
Eu: Stiu, nu s'a nascut sa fie doar prieten cuiva.
X: Hai la o tigara, fara tot felu' de prieteni.
Eu: Bun.

[Mergem vreun sfert de ora pana la X acasa, deschidem usa si vedem niste bascheti care nu ii sunt cunoscuti nici ei, nici mie. Ne uitam una la alta, dar ne dumireste sora ei mai mica...] :

-X, prietenu' tau s'a gandit sa treaca pe la tine.

[A fost o zi lunga. Si prietenu'...nu mai e doar prieten.]

Un comentariu:

Grin spunea...

:) scrii foarte tare.
si aproape ca nu imi vine sa cred ca ai doar 14 ani...