Din prea multa dragoste. Wrong.

Mama incepe sa injure. Mi'a cazut patura de pe mine, si imi e frig. Alarma suna pentru ca am uitat sa o dezactivez. Ce inceput de weekend minunat...
Sambata dimineata eu zambesc, zambesc intotdeauna. Azi nu zambesc, nu imi vine sa zambesc deloc, pentru ca ieri am fost egoista si nesimtita "hard way" si m'am certat cu cei mai buni prieteni. Ieri radeam si azi imi dau seama ca ei sunt cei care ma faceau sa zambesc in fiecare sambata dimineata.
Mama m'a invatat de cand sunt mica sa am grija de lucruri. Nu mi'am pierdut cheile, nu mi'am pierdut in general nimic material, dar nimeni nu te poate invata cum sa nu pierzi persoane. Pot face oricand o lista cu sute de persoane care imi sunt indiferente sau la care nu tin. Dar cum viata asta pe cat e de frumoasa pe atat e de curva, nu te va lasa niciodata sa'i pierzi. Ai sa'ti pierzi cei mai buni prieteni, ai sa'ti pierzi oamenii de care depinzi, ai sa pierzi acei 2-3 oameni pe care nu ai vrea sa'i pierzi niciodata.
Si o sa ramai socat, o sa ramai socat ca "tocmai ei". O sa fie cei care ti'au zis ca nu o sa plece niciodata, o sa fie cei care te'au ridicat cand te'au ingropat toti ceilalti, o sa fie cei care ti'au aratat ca toate au un rost, ca tu ai un rost, ca nu esti inutil. O sa fie cei care atunci cand ai nevoie de cineva o sa iti spuna ca ei au nevoie de tine, si atunci nu o sa mai ai nevoie de nimeni. O sa fie aceea la care nu te vei astepta niciodata.

Stau doua minute in picioare si ma uit in gol. Nu o sa zambesc, nici n'o sa plang, orice as face lucrurile raman la fel. Si poate pentru prima oara, da, stiu ca nu pot schimba nimic. Ma duc la mama. Injura ca s'a spart un pahar. O intreb daca e nervoasa si imi explica cati nervi i'a putut provoca spargerea unui pahar. Ma uit la ea cu ironie, si incep sa ii explic...bine, sa tip...cati nervi imi poate provoca faptul ca idiotii care ma faceau sa zambesc sambatat dimineata nu mai sunt, sau cel putin nu mai sunt pentru mine..sau nu mai sunt eu pentru ei. Se uita la mine ca si cand pare sa si inteleaga ce zic si parca ar si compara situatiile, dar dupa cateva secude imi zice sec: "Si'asa mereu va impacati".
Recunosc, asa e. Dar acum e prima oara cand sunt perfect constienta ca nu mai are legatura cu scuzele, iubirea si impacatu'. Ma iau de ea si ii spun pe un ton de copila nesimtita si nerecunoscatoare ca "Ei bine nu e asa, acum nu e asa, si nu'mi zi tu mie ce fac mereu , mereu era si acum e acum, nu e mereu. Mereu ne impacam, acum nu ne impacam". Se uita la mine si ma intelege enervant de tare, asa ca nu are nicio reactie, ma lasa pana imi revin.Ma face sa ma simt prost, si urasc asta.

Astazi realizez multe. Realizez ca nu exista nicio persoana importanta caruia sa nu ii fi zis macar o data ca "o urasc". realizez ca pe niciuna nu am urat'o vreodata. Realizez ca nu am urat pe nimeni niciodata si pentru asta incep sa ma urasc, pentru ca nu merita sa nu urasti pe nimeni, la naiba, doar toti merita sa'i urasti pentru una sau alta. Realizez ca am spus de sute de ori ca "sunt singura si nu am pe nimeni alaturi" ca o copila mica si proasta care incearca sa intre in spiritul emo si sa faca pe suparata [a nu se intelege ca vroiam sa devin emo, for god sake] . Realizez ca nu am fost in viata mea singura si intotdeauna am avut un "feed back". Realizez ca exista cel putin 5 persoane la care le'am spus ca o sa fie primii pentru mine toata viata mea, si cu niciuna nu am fost in relatii la fel de apropiate mai mult de 2 ani. Realizez ca imi e dor de toate persoanele care au insemnat ceva pentru mine mai devreme sau mai tarziu si de care credeam ca nu o sa imi mai amintesc vreodata. Realizez ca daca tot am 14 ani, as putea sa nu mai dau mereu vina pe altii si sa ma scot. Inca nu realizez unde am gresit, dar macar realizez ca am gresit. Spre deosebire de altii, care nu o sa accepte astfel de lucruri vreodata...

Nu mai e dimineata, dar ma hotarasc sa zambesc. Pentru ca poate ca mereu a fost atunci, si acum e acum, si acum nu ne mai impacam, dar in fond, asta e. Pentru ca oamenii vin in viata ta, devin importanti, prea importanti, devin in scurt timp totul pentru tine, te creeaza parca inca o data, o alta fiinta, perfecta pentru ei si doar pentru ei, te tin cat timp au nevoie, dupa care iti zambesc si te lasa in spate, te omoara, si dupa ceva timp devi din nou persoana care erai inainte...iar ei isi gasesc alta persoana care sa o schimbe, iar altii te gasesc pe tine. Petru ca vin si pleaca, mult prea rar raman. Acum chiar sunt sigura ca ce'a fost a fost, si de data asta "ultima oara" chiar este "ultima oara", si la fel de sigura ca cineva o sa le ia locul.
Dar dupa cateva zile, saptamani, luni, ani... o sa imi amintesc de tine, de voi, drept cei care m'ati facut ce eram atunci, drept "tot"...si poate asa o sa si ramai. Tot, "Din prea multa dragoste".- Da, imi e dor de tine.



[ Listening: Blink 182 - I miss you; Movie on Tv: A lot like love; Mood: :| ]