The forever mine, forever yours, forever ours kind of love does not last forever

              

Dragule,
Iti las ultimul bilet inainte sa plec din camera asta pe care eu mereu o numesc "a ta", cand tu imi dai peste mana sugestiv si ma corectezi: "a noastra". Camera asta nu a mai fost a a noastra pentru mult prea mult timp, cum nici tu nu ai fost al meu, si cum, mai mult ca sigur, eu nu am fost a ta.
Azi-noapte nu am putut sa dorm. Am vrut sa te trezesc, sa povestim, sa ne imbatam, sa facem dragoste, sau sa ne uitam la un film prost. Dormeai bustean, si am inteles ca nimic din ce e in mintea mea, nimic din ce ma distruge pe mine, nimic din ce se rupe in doua in inima mea, nu e si in a ta. Am inteles ca nu te durea destul cat sa nu poti dormi, asa ca am trecut si peste noaptea asta singura, ca de fiecare data. Nu te acuz pentru asta, sa nu ma intelegi gresit.
Acum e zece dimineata, si tu ai plecat. Mi-ai lasat o cafea, cu doua lingurite jumatate de zahar, si un sfert din cana e de fapt lapte. E cana mea preferata. Da, ma cunosti, ma cunosti, dar...nu ma mai simti, intelegi? Mi-ai adus lalele ieri, si vad ca azi, inainte sa pleci, le-ai schimbat si apa. Mi-ai lasat si un bilet, asa cum iti las eu unul acum, dar al tau spune simplu "Trezeste-te printeso, te iubesc!". Cu toate astea, eu te las.
Te las si nu am ce sa iti spun. Nu e nicio explicatie pentru cum azi noapte am decis sa ma desprind de jumatatea mea de suflet care a fost de fapt intregul meu, atatia ani. Nu am nicio explicatie pentru cum am obosit de tine si de toata lupta asta care a insemnat noi. M-a durut atat de mult sa te iau pe tine, si pe tine te-a distrus sa ma iei pe mine, si sa formam un "noi" in schimb. Tot ce mi-as dori acum e sa pot sa iti spun in biletul asta ca am reusit. Noi nu am existat. Noi nu am mai existat de mult prea multi ani.
Poti sa ma urasti pentru fiecare cuvant de pe hartia asta nenorocita. Poti sa nu crezi nimic din ceea ce e aici, poti sa intuiesti ca am pe altcineva, sau ca am doar o zi proasta, dar iubitule, nu am o zi proasta. Am, in schimb, o inima proasta, care si-a intins mainile dupa a ta iarna dupa iarna in speranta ca o sa ajunga acolo cumva. Am o inima atat de proasta incat a ascultat de fiecare data cand ii spuneai ca o sa mai fim, intr-o zi. Am asteptat ziua aia o data cu toate noptiile mele albe. Te-am asteptat sa mai fii al meu o data pana cand am uitat cum sa o fac. Azi-noapte am uitat sa te astept, sau sa ma lupt, sau sa te mai vreau.
Poti sa ma urasti pentru ca plec, desi ti-am promis ca nu o voi face, exact asa cum te-am urat si eu cand m-ai lasat si mi-ai spus un "imi pare rau", de parca trei cuvinte soptite, in timp ce te priveam cum coborai pe scarile alea fara ca macar sa te uiti in spate, aveau vreun rost. Cred ca au durut mai mult, ma omora sa stiu ca inca ma iubesti, dar pleci, pentru ca nu mai stii cum sa ma tii. Te-am urat, te-am urat si te-am plans mai mult decat stii, doar ca eu sa fac acelasi lucru dupa ani si ani. Mie nu imi pare rau, in schimb, nu regret nicio secunda faptul ca in zece minute o sa ies din camera asta A TA si nu am sa ma mai intorc. Mi se rupe sufletul, oricum, stiind ca in patru ani, nu am reusit sa facem din astia patru pereti camera noastra.
Stiu totusi, ca intr-o zi o sa vina momentul acela cand nu o sa mai ai energia sa ma urasti, iar atunci ai sa ma ierti, cum te-am iertat eu pe tine, si cum am inceput atunci sa te iubesc mai mult si mai mult. Cand vine ziua aceea, sa nu ma cauti - am relua acelasi film prost, cu un scenariu taiat la mijloc, avand doi actori principali care innebunesc incet, incet iubindu-se, fara sa ajunga de fapt vreodata la iubirea pe care si-o doresc, pentru simplul si stupidul motiv ca au avut un trecut prea intens, "prea" perfect, pentru a mai fi vreodata retrait. Te-as ruga ca atunci cand vine ziua aceea, sa nu pleci la serviciu la noua dimineata, sa iti iei o zi libera, si sa te asezi pe pervazul unde e vaza asta cu lalele acum. Fa-ti un ceai, si uita-te pe fereastra, cateva ore bune. Asta am facut eu in fiecare zi, dupa ce te-am primit inapoi in gandurile mele.
Aminteste-ti, te rog, in ziua aia, cele patruzeci si patru de cafele baute impreuna. Aminteste-ti cele trei mari certuri, cearta in care ai plecat, si cea in care am plecat eu, iar tu ai tipat dupa mine "Tot la mine te intorci!". Aminteste-ti de cele sapte briose care le-am mancat in cincisprezece minute, aminteste-ti sticla aia de Vodka bauta impreuna, cu soarele inca pe cer. Aminteste-ti trei parcuri, un bulevard, si douazeci de minute de tacere, pe care doar noi le-am inteles. Aminteste-ti cele trei sute nouasprezece dimineti care ne-au gasit goi in patul TAU, cele treisprezece apusuri pe care le-am privit mana in mana de pe un deal ciudat care il numeam locul nostru, sau cele cinci rasarituri prinse la Costinesti, intre niste betii puternice si o mahmureala si mai rea. Gandeste-te un moment la alea patruzeci si doua de beri desfacute din ce in mai greu, la cele cinci perechi alte tale de blugi aruncate de mine, la cele sapte camasi ale mele pe care le-ai smuls de pe mine, si la cum tipam la tine "Aia era camasa mea buna!". Aminteste-ti cum mi-ai cumparatu o noua camasa a doua zi, dar ai smuls-o si pe aceea dupa cateva zile.
Aminteste-ti un sarut, te rog, ala de langa casa ta, cand ningea al dracului de tare, iar eu incercam sa ma cert cu tine. Aminteste-ti cand m-ai intrebat daca poti sa ma tii de mana, sau atunci cand te-am vazut plangand. Atunci cand m-ai luat in brate si ti-am spus "Nu mai stiu de ce eram suparata. Nimic nu mai conteaza acum. Te iubesc.". Sa tii minte o noapte ploioasa, trei umbrele, doua rupte, o plimbare lunga, si felul in care tremuram de fiecare data cand te lasam iar in urma. Sa tii minte, te rog, acum cativa ani, cum te-ai urcat intr-o masina, iar eu ma uitam dupa tine din mijlocul unei strazi, adu-ti aminte cum te fixam cu privirea in timp ce zece masini ma claxonau, pentru ca in momentul ala, pe-un sfarsit de vara, am hotarat ca am sa te iubesc toata viata mea.
Sa ma tii minte, chiar daca eu acum te las, pentru ca undeva, intre alti patru pereti pe care ii voi numi camera cuiva, niciodata a mea si a lui, eu inca te voi iubi, si inca voi juca in filmul asta al nostru, dar pe o scena pe care tu nu mai ai ce cauta.
Te iubesc. Te iubesc mult, robotel.