luni, 13 august 2012

Be your own hero.

"Imagine a future moment in your life where all your dreams come true.. You know it's the greatest moment of your life and you get to experience it with one person. Who's standing next to you?"

Ma sperie putin, toata chestia asta, stii ce zic?
Tu ce vezi? E poate cea mai suparatoare intrebare a mea, de atatea zile si nopti...tu ma vezi, in vreo umbra, pe undeva, atunci cand nu o sa stii daca sa plangi sau sa razi de bucurie? Peste vreo 10 ani, sau ...da, sa spunem 10. Atunci cand toate lucrurile s-au aranjat asa cum ai vrut mereu, cand poti sa iei o pauza de la tot, sa inchizi ochii, sa inspiri adanc, sa razi si sa imbratisezi pe cineva, soptind un "Multumesc"...oare sunt eu aia? Oare am fost vreodata? Ah, sau, oare eu nu am un miracol al meu, pus deoaprte? Asa, cum e in filme, stii? Sa nu ma fi vazut niciodata acolo, langa tine, sa nu ma vezi nici azi, iar intr-o zi, dupa cine stie cat timp si cate alte iubiri,  sa fiu eu aia din bratele tale. Sa fie liniste pentru noi, asa cum...ei bine, cum nu prea a fost niciodata,

Am crescut vara asta, copilule, vroiam sa iti spun asta. Vezi tu, intotdeauna te-am vrut aici, al meu. Am avut sentimentul ca nimeni nu poate avea grija de tine...ca nimeni nu te poate face sa razi cu lacrimi, nimeni nu te poate tine de mana cum o faceam eu, nimeni nu poate sa fie puternic destul cat sa fi si tu,  parca nimanui nu i se rupea inima cum mi se rupea mie cand tu nu zambeai...ei, si bineinteles...am crezut ca nimeni nu te poate iubi cum te iubeam eu. Mai cred asta...mai stiu asta.
Am crescut, pentru ca am invatat sa iert, poate pentru prima oara, de atunci. Vreau sa fim fericiti, peste vreo 10 ani...da, daca ma intrebi in acest moment ce mi-as dori, ar fi sa fim fericiti, amandoi, cat de fericiti putem, cat de fericiti am mai fost! Imi doresc sa avem totul, pentru ca o meritam. Imi doresc sa nu mai existe atunci nopti albe, suspine, regrete, si o mie de intrebari fara raspuns. As vrea sa fie doar...lumina - caldura, liniste, tot ce nu am avut niciunul in ultimul timp. Imi doresc sa fim "enervant de fericiti"...dar nu impreuna.
Nu stiu daca o sa mai fiu vreodata fata din bratele tale, careia ii bate inima cu o viteza incredibila pentru ca te stie fericit, sau o sa fiu o oarecare fata la o departare de mii de kilometri, de care poate, poate ai sa-ti aduci aminte din cand in cand. Poate, ai sa si zambesti. Nu am idee unde o sa fim, cate lucruri o sa treaca si cate o sa se uite, dar azi, tare imi doresc sa fim intr-o zi fericiti.
Am crescut. Vreau sa ajungi cum te stiam candva, chiar daca nu va fii meritul meu.



I know it`s hard to remember the people we used to be
It`s even harder to picture that you`re not here next to me.

4 comentarii:

Daniela spunea...

Imi place enorm cum scrii. Ma regasesc in postarile tale. Este ca si cum as fi eu langa tine, ti-as explica sentimentele mele, si tu le transpui in cuvinte frumoase. Te citesc de cativa ani si sunt dependenta!

Andra spunea...

multumesc mult, daniela :) apreciez.

Anonim spunea...

Felicitari pt acest colt de suflet frumos!, formidabil, suparb!! Esti un inger.... ar fi bine sa nu fi un inger trist...si totusi doar o tristete adanca te poate face sa vezi lucrurile si sa le expui atat de frumos! !

Fantesia spunea...

Ma regasesc atat de mult in cuvintele tale. Chiar iti pui sufletul in postarile astea.
Felicitari. Imi place mult