miercuri, 28 martie 2012

Cand n-ai sa mai deschizi sertarul din priviri, ramane-va inchis.

"Cand n-ai sa ma mai chemi ..."

Iti placea tie piesa asta. Si iti placea sa mi-o canti in ureche. Nu cred ca intelegeai sau aveai vreo intentie, mie mi se parea mereu ca ma anunti ca te pierd....frumos...melodios.
Imi canti povestea si azi. Stiu ca am mai fost primavara ta, stiu si ca nu mai sunt.
Stiu ca poti zambi fara mine, dar parca nu la fel. M-ai lua inapoi, m-ai tine putin, mi-ai mai canta o data cum te pierd, m-ai rani ingrozitor si m-ai iubi teribil, TERIBIL, dar degeaba.
Iti placea tie sa numeri stelele cu mine ...nu credeam ca o sa mai ramana vreuna pe cer dupa ce o sa pleci tu. Ma uitam la ele seara de seara, cu tine sau fara tine, si te vedeam acolo, cum ma asteptai, intr-un fel sau altul. Ei bine, stelele au ramas, nu se mai vede nici dracu` in ele, n-au niciun sens si nu binevoieste sa cada niciuna, ca sa mi te doresc inapoi. Dar...dar au ramas, si fara tine, ca mine.
Asa a ramas si o fericire ocazionala in mine, a ramas soarele, bronzu`, buzele crapate, au ramas rasetele si convorbirile tarzii. Au ramas cateva vise, de altele nu vreau sa imi amintesc. Au ramas copacii de care ne tranteam, si tenesii in care ne fugaream, ochelarii de soare pe care mi-i furai. Au ramas banci imbacsite de dragostea noastra, cu strangeri de mana si niste ochi albastri care sclipesc, undeva, cumva. Au ramas verile, dar nu stiu cat o sa mai ramana, acum trec una dupa alta si tu nu esti niciunde, a ramas marea - sa stii ca urla dupa noi, si eu inca pot sa o aud. A ramas inima mea, undeva la mine, rece, mica, impietrita. A ramas inima mea, undeva la tine, asa cum o stii tu. A ramas un "te iubesc, frumoaso" si un taximetrist care ne zambea, au ramas cateva raze din cate emanam, a ramas mult praf, nu pateaza, dar...e asa mult, e peste tot, nu l-ai luat cu tine. A ramas o zapada groaznica si zilele alea tare reci, in care imi spuneai cum "ne descurcam noi", si ne descurcam - doar zambeai tu, si ma tineai de mana, usor timid. Au ramas playlist-urile cu Vama Veche, a ramas o lacrima pe obrazu` meu oricand aud un "...recunoaste ca si noi am fost". Au ramas zilele care treceau prea repede, si ploile de seara. Au ramas si diminetile astea racoroase, dar insorite, care ne trezeau, le injuram putin, si ne bagam inapoi sub patura.
Stii ce n-a ramas? Fata ta, pe perna, sub mangaierea mea. Tu nu mai esti primul lucru care il vad dimineata...si Doamne, cat timp a trecut de cand erai.




4 comentarii:

Anonim spunea...

Superb , ma bucur ca ai revenit <3

Criss spunea...

"Lumea asta parca-i plina doar de prosti ce s-au iubit", cu un vers din playlistul tau :)

Pui.de.geniu spunea...

Scrii foarte frumos:). Voiam doar sa stii ca undeva exista o persoana extrem de critica in general care intr-o ora si ceva ti-a citit blogul din scoarta in scoarta si a ramas placut impresionata;). Multe zambete iti doresc, copile!:)

Andra spunea...

Iti multumesc, pui de geniu :) ma bucur sa aud ca cineva astazi mai are rabdarea sa ia un blog si sa il citeasca din scoarta in scoarta !