Alti ochi? Vara? Nu.

Fara nicio directie, dar tu stii ca e catre tine.
Nu mai cad in bratele tale, caci am cazut de mii de ori. Ma tin pe picioare, ma clatin uneori, ametesc si ma pierd, dar RAMAN in picioare, putin prostita - prostita de amintiri, de un zambet al tau care il mai vad rar, de o strangere in brate pusa bolnav pe repeat, de un sarut brutal, de drogul meu de care stiu ca trebuie sa ma las, stiu, stiu, STIU, si stiu degeaba.
Te aprinzi uneori in intunericul meu, si ma sperii.
Credeam ca ai plecat! Ai spus ca pleci, te-ai intors si ai facut nenorocitii aia de pasi, ce dracului mai cauti in intunericu` meu? Nu stiu daca iti e bine sau rau, nu stiu daca vrei sa te iau in brate sau vrei sa fug departe, nu stiu daca iubirea asta cretina are vreun final, intr-un punct, mare, gros, o linie bine definita, o ultima lacrima si o ultima strangere de mana, o ultima ploaie si un ultim "mi-a fost dor de tine". Care U L T I M, frate, care ultim ?!
O sa iti rad in fata ca o copila care nu stie ce se intampla. Stii? Chiar nu stiu ce se intampla. Si nu imi pasa, si nu ma doare, si azi, nu imi mai e nici macar dor, nu mai gandesc in spate sau in fata, nu vad niciun viitor si nu mai am tupeu sa ma uit in trecut, te vad pe tine undeva aici, chiar daca probabil ar trebui sa fi departe, si iti rad ca o proasta in fata. Tu faci acelasi lucru. Nu stiu nimic si nici nu vreau, nu ascult pe nimeni cand imi spun "Nu e frumos ce faci", m-am transformat intr-o piatra fericita si cam atat in fata lor - iar langa tine, sunt eu cum ma stii si nu ma stie nimeni altcineva, si te tin de mana, si te injur, te plesnesc, te sarut din cand in cand, te strang in brate, te musc de par, si rad, rad cu toata iubirea mea puerila care merge prin timpul meu, prin timpul tau, prin timpul nostru.
Rad cu fericirea noastra si cu ochii tai. Nu sunt in alti ochi. Tu stii foarte bine ca, de fapt, nu sunt in alti ochi.