Replay ? Ieri s-a dus.

Pot sa pun pariu ca te trezesti in fiecare dimineata si iti spui ca abea acum iti incepe ziua. Sunt sigura ca esti in stare sa ti discursuri impresionante despre cat de scurta e viata, cat de important e sa nu te lasi prins de trecut, cum clipele pierdute nu le poti recupera, cat de frumos e sa-ti traiesti prezentul. Stiu ca esti sigur, prea sigur, ca ai invatat dracului ca astazi incepe alt joc, si s-ar putea sa nu aiba nicio legatura cu ala de ieri, ca doar ai pierdut de mullte ori. Ii minti pe toti, si o faci bine, zambesti si te prinzi aiurea de alte buze, incepi sa crezi si tu, incepi sa te obisnuiesti, sa intelegi, sa renunti - pana intr-o zi, pana la un moment dat, un nenorocit de moment, atat.
Vezi, stiu lucrurile astea, stiu ca intr-un fel sau altul fiecare dintre voi e exact ca mine, pentru ca am facut la fel, toti o facem.
Mi-am impus, am tipat, am crezut, am inteles, m-am ridicat si am spus mandra "eu traiesc de azi, pentru maine, pentru de acum in colo, ce o fi, cum o fi" - dar in adancul meu, acum, exact acum, imi dau seama ca nu e asa, nu e deloc asa. Nu are cum, pentru ca, uite, e 1:59 dimineata si iar nu pot sa dorm, e 27 aprilie, si eu ascult Sarah McLahlan - Wintersong. Niciun om normal care traieste linistit in prezentul lui nu ar asculta o piesa intitulata WINTERsong intr-o noapte de aprilie...
...nimeni, in afara de mine, care exact asta fac, ceea ce ma amuza si ma distruge iar, de fiecare data cand melodia ajunge la 1:58 si aud inca o data "Oh, how I miss you now, my love". Piesa asta are 3 minute si 23 de secunde - asta e tot timpul pe care il am sa imi inchid ochii, sa-mi amintesc de-un inceput de decembrie, sa ma intreb iar daca puteam sa schimb ceva, sa ma intreb de ce nu am facut-o, chiar daca nu am un raspuns la prima intrebare, sa ma gandesc la vremea aia in care eram prea speriata sa pierd ce aveam ca sa mai stiu sa pastrez, iar la sfarsit, cand canta ultimul vers, "I keep this moment by and by", sa imi amintesc de zilele in care eram fericita si stiam sa traiesc "pentru astazi, pentru maine, pentru de acum in colo". Stiam. Jur ca stiam sa o fac.
Apoi piesa se termina, si imi dau seama ca e aprilie, nu mai vine Craciunul, nu mai vine nici el si nici zilele care incepeau cu dimineata - e aprilie, si a trecut mult timp, mult timp degeaba - asa ca apas cu disperare butonul ala de "Replay". Azi nu pot, nu vreau sa stiu ca a trecut. Cum nu am putut nici ieri. Cum n-am sa pot nici de acum in colo.

Futui mortii masii de treaba, pe romaneste.



I will love you forever.
You will?
Yea, that`s the problem.