Pentru timpul care a trecut la fel de repede atunci ca acum, care imi dadea pe vremea aia tot ce vroiam si nu ma asteptam, care mi-a luat inapoi o viata si inca una, timpul care imi da acum tot ce meritam sau nu, pe care nu il mai las sa imi ia nimic.
Pentru ca mi-a luat prea mult sa invat ca nimic nu ramane al tau daca nu lupti, si ca daca a fost candva al tau, se intoarce mereu, oricat de departe ar/ai pleca.
Pentru toate cafelele alea care nu le-am baut atunci, si le recuperez acum, toate tigarile care nu intrau in discutie pe vremea aia, si toate problemele care nu existau.
Pentru strazile pe care nu am calcat mult timp, pe care nu m-a dus nimeni, pentru stada aia pe care deja o cunosc prea bine.
Pentru nicio poza, absolut niciuna.
Pentru toate amintirile care le-am strans de atunci, pana acum, toate miliardele alea de amintiri din care nu gasesc una sa-mi fie mai draga decat ziua de azi, de ieri, sau de maine. Niciuna. Pentru toate amintirile alea care le numeam "fericite", cand poate nu stiam care e treaba cu fericirea aia pana la urma.
Pentru ca exact acum 3 ani, 1 zi si ...in jur de 21 de ore...invatam pentru prima oara sa iubesc. Acum 2 ani, ceva mai devreme, o faceam pentru a doua oara. Anul trecut m-am prostit. Iar acum, cand pentru prima oara se termina vara, iar eu nu eram a nimanui, nu aparuse nimeni si disparuse toata lumea, acum, am facut-o pentru a treia oara - am invatat sa iubesc a treia oara, mai bine decat invatasem oricand altcandva - o stim toti pe aia cu "you may have to kiss many frogs untill you find the real prince", ah?
Si uite asa, daca tot timpul asta o sa ramana o alta amintire, intr-un final, stiu ca o sa fie cea mai frumoasa amintire; daca el o sa plece intr-o zi, stiu ca o sa-l tin minte ca "acel el" orice, absolut orice ar fi; daca lucrurile o sa se schimbe, stiu ca de data asta poate fi doar mai rau de atat. Nu, nu chiar intotdeauna e loc de mai bine.
Pentru toti care mi-au urlat in fata intotdeauna "Nu poti sa le ai pe toate!" - WATCH ME !
Song of the day :)
Un comentariu:
Uuh, iti ador acest post. Aduce cu actuala mea viata/stare. Partea cu broscutele, din pacate(sau nu), e cam reala.
Totusi... never say never, nu cunoastem viitorul.:
Trimiteți un comentariu