miercuri, 20 octombrie 2010

Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.

Dupa un an, dupa mai multi, s-au intors pentru a mia oara zilele de toamna, zilele reci care te inchid in casa, zilele care au puterea aia nenorocita sa inghete tot ce ai in tine. Tot ce s-a nascut asta vara, toata fericirea, toate sperantele, toate lucrurile in care ai crezut ca un prost, toate zambetele din toate diminetile alea in care te trezeai cu soarele in fata, tot ce aveai, si erai sigur ca aveai tot, s-a dus. Asa, deodata, s-au dus - si pe zi ce trece, mai pierzi ceva. Nu esti sigur de unde mai poti pierde, dar mai pierzi, pana ramai din nou gol (ti-ai promis ca nu se mai intampla, asa-i?), intr-un colt de camera, cu cateva poze, o mie de amintiri si aceeasi dorinta tampita care nu ti-o asculta nimeni: "sa fie bine".

Unii dintre noi isi amintesc ce mult au iubit, altii inca iubesc. Unii incep sa uite, altii incearca sa pastreze ce au. Unii renunta, altii nu realizeaza ca au pierdut demult. Unii plang, disperati dupa perioada in care simteau ca traiesc, simteau cum sangele care le curge prin vene nu e doar al lor, altii zambesc si ofteaza, accepta si inteleg, adorm spunandu-si "a fost!" si se trezesc realizand ca "...si nici n-o sa mai fie". Unii iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa plece, altii nu iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa ramana. Unii pretind ca totul e bine - nu, de fapt, toti pretindem ca totul e bine. Unii mint ca sa nu faca rau, unii spun adevarul ca sa nu faca rau oricum mai tarziu. Unii cred ca s-a terminat, altii stiu asta. Unii se topesc de dor, altii nu indraznesc sa o faca. Unii cauta pe cineva care sa asculte cum "nu mai pot!", altii tac si zambesc, crezand ca pana nu o spui cu voce tare, nu o simti. Unii mai asteapta inca un semn, altii si-au inchis demult telefoanele alea, oricum cine ar trebui sa sune, nu suna, si cine suna, chiar nu conteaza acum.

Unii lupta si azi, fara sa stie daca merita, fara sa stie prea clar de ce, dar o fac - altii au renuntat, putin satui. Adevarul e ca toti am obosit. Nimanui nu ii e de fapt bine, nicicum nu e bine. Dar vezi tu, daca si maine dimineata te trezesti cu ochii rosii, daca refuzi iar sa iesi din casa, daca iti petreci 23/24 de ore intrebandu-te iar "DE CE MAMA DRACULUI?", nu faci nimic altceva decat sa pierzi o alta zi care peste ceva timp o sa realizezi ca putea fi altfel. Crezi ca lupti? Nu lupti. O lupta nu se duce singur, niciodata, in niciun razboi. Daca ai ramas singur, si inca te lupti, inseamna ca razboiul s-a terminat demult, iar tu pur si simplu nu intelegi ca e timpul sa iti iei lucrurile, sa tragi aer adanc in piept, si sa mergi acasa.
Nu ne e bine, dar am si uitat cum "facem sa fie bine"...





20.10.2010 - nu spune nimanui ce-ti doresti. Se duce dracu`.

8 comentarii:

Scarnids spunea...

fiecare propozitie e... oau, jur. ft tare. :))
<3

şerban spunea...

:) frumos. bravo. i like red wine too

michaela. spunea...

absolut genial...pe cuvant!tot ce scrii e atat de adevarat.bv:)

sabina spunea...

ma regasesc in aceasta postare.
mult..
citind postarea cu un fundal al lui iris, pe care l`ai nimerit , te face sa gandesti departe...

de ce toate lucrurile au un sfarsit??!

szabbinna spunea...

ma regasesc in aceasta postare.
mult..
citind postarea cu un fundal al lui iris, pe care l`ai nimerit , te face sa gandesti departe...

de ce toate lucrurile au un sfarsit??!

Mara spunea...

doamne femeie,zici ca mi-ai citit mintile...e exact situatia mea...eu sunt "unii", el e "altii"

DE CE MAMA NAIBII???

Ramona J. spunea...

frumos.....

gothic nymph spunea...

Unii stau la ora asta și suferă de insomnie.... și se gandesc... in puii mei când scriu și eu cartea aia??? După atâta vin roșu și alb și roz ( nu criticați e bun ala roz ) vine și răspunsul.... ÎNCĂ NU AI TRĂIT INDEAJUNS...