MINE! MINE! MINE!

Nu era un oras mare, dar strazile erau pline, pline de oameni care se plimbau aiurea, fara sa stie unde merg, fara sa conteze, fara sa se grabeasca, fara sa aiba idee in ce pat se trezesc maine dimineata. Pline de oameni, o multime de oameni - si totusi gol. Niciodata, niciodata, centru`, bulevardu` si nenorocita aia de strada a mea micuta n-au fost mai goale. Nu o puteau umple ei, oricat de multi erau, pentru ca nu am vazut unul, macar unul, care sa aiba zambetu` ala pe fata care il aveam noi doi, nu am vazut pe nimeni asa de fericit cum eram impreuna...nu am vazut pe nimeni in ochii caruia sa se vada ca iubeste, atunci, exact in momentu` ala, cat mai poate, cat mai are timp. Nu am vazut pe nimeni ca tine, ca noi - pot sa caut inca o viata de acum si n-o sa gasesc, stii?

V-as scrie despre el romane, cum am facut de atatea ori, cu diversi, dar adevarul e ca m-a lasat fara niciun cuvant. Am ramas fara nicio soapta macar pe limba sa va explic, voua, sau mie, am ramas in mijlocu` strazii, cu capul intors in spate, in picioare, desi imi tremurau genunchii si inima imi sarea din piept, am ramas cu parfumu` lui pe hainele mele, pe pielea mea, si in mine. Am ramas cu un trandafir la un metru de mine, care se tine aproape la fel de bine ca noi, am ramas cu o groaza de amintiri, cu un soc puternic si cu un playlist plin.

Am ramas indragostita de el - si nu va pot spune nimic mai mult, pentru ca nu stiu ce se intampla, nu-mi pasa ce se intampla. Stiu ca il iubesc, si stiu ca ma iubeste. Stiu ca lucrurile nu o sa ramana asa, stiu ca suntem frumosi si stiu ca cineva acolo sus o sa faca sa ne fie bine.

Am ramas cu el, il am pe el.
Am ramas cu noi, si avem tot.

Stiu ca o sa-mi plang iar noptile, o sa-mi consum iar minutele, o sa ma cert iar cu mama pe factura aia nenorocita, stiu ca n-o sa fie usor, iar - stiu toate astea, la fel de bine cum stiu ca nu il dau, nu il las, nu ma intereseaza. La fel de bine cum stiu ca E AL MEU! Si cumva, intr-un fel, in care stim doar noi doi, a ramas AL MEU si eu am ramas A LUI...si mai stiu, mai stiu ca voi toti astia din juru` meu, toti care imi stati in cale, toti la care "vi se rupe si va e bine", nu aveti ce avem noi doi. Si nu o sa aveti, pentru ca e in mainile mele, eu in ale lui, iar acum suntem doar "eu, el, si restu` lumii".

Stiu ca doar el ma tine asa de mana, doar el imi zambeste cu toata fiinta lui, doar el se uita in geamuri la "noi", doar el spune ca n-o sa fiu niciodata in stare sa conduc, doar el nu vorbeste cu mine jumate de ora daca ii spun o data "taci!", doar el se intinde in mijlocu` bulevardului, si cu siguranta doar el era in stare sa ma faca sa ma intind langa el. Stiu ca pentru mine, mai e doar el!


Cine e el? Deocamdata, (numa asa) tot.

Ma intreb cat o sa dureze pana cand strazile alea nu o sa mai fie goale, cat o sa mai dureze pana cand o sa-l fac iar fraier si o sa ma muste, cat o sa dureze pana cand o sa tremur iar la el in brate cu inima pana in gat, cat o sa mai dureze pana cand o sa fim iar noi, cum stim, cum ne e bine, cum n-am mai fost niciunu`, cat o sa mai dureze pana o sa pot sa-i spun iar "te iubesc, jur", si sa vada in ochii mei ca nu vorbesc prostii.

Oricat ar dura - tot aici, tot eu, tot noi, tot a lui - acum, si cu putin noroc, mereu! TE IUBESC !




I don`t need any fucking parachute, baby if I`ve got you!