joi, 15 aprilie 2010

Aceeasi nepasare (de oameni, si) DE TINE.

Astazi mi-am amintit de tine. Mi s-a facut frig brusc si involuntar, m-am incruntat.

Nu ca as vrea, nu ca ar avea vreun sens sau as mai avea rabdarea sa iti explic de ce, dar imi provoci o scarba inimaginabila.

Cel mai mult ma intriga politetea cu care imi vorbesti cand ai ocazia, si respectul pe care inca mi-l porti. Ideea ca iti lipsesc si ca ma iubesti, ma amuza insa copios. Naivitatea de care dai dovada cand ai impresia ca pentru mine conteaza cat negru sub unghie faptul ca nu ai niciun cuvant urat pe limba despre mine, ma dezamageste. Normal boule ca nu ai, si nu ca ar avea vreo legatura cu sufletul tau imens, ci pentru ca nu ai ce sa spui! Si nu o sa ai niciodata - am fost atat de putin acolo pentru tine, si atat de mult fata de cat ai fi meritat. Stii asta, stiu ca stii, dracu` sa te ia.

In momentele in care sunt de acord sa iti raspund si sa sa te las sa stii "ce mai e cu viata mea", daca "sunt bine" si daca "sunt iubita", imi spui din ce in ce mai des "Eu stiu ca ma urasti". Si din toate tampeniile aberante care le poti gandi sau spune, asta este una dintre cele mai penibile. Dragul meu, realizez ca nu esti constient de asta, dar ca sa te urasc, as avea nevoie de atata timp, atata energie, atatia nervi, atatea amintiri, ar trebui sa imi pese, daca nu pentru ce esti azi pentru mine, cel putin pentru ce erai candva - credeam ca ai inteles demult faptul ca (da, am fost) nu mai sunt si nici n-am sa mai fiu vreodata cea care sa investeasca sau mai bine spus sa iroseasca atatea in tine.

O scarba suprema imi provoaca si astazi sa te vad cu ea pe strada, stiind ca o ti de mana strans si cu cealalta mana aruncata aiurea dupa mijlocul ei, o apuci parca in intregime - iar in tot timpul asta, iti ies ochii aia verzi din orbite, ochi care nici azi nu au invatat sa minta, si ma urmaresc, ma urmaresc sclipind de dor si de ciuda, vazand ca eu nu ma intorc si nu ii observ, doar stiu ca sunt chiar acolo, in spatele meu, acolo unde nu erau exact atunci cand tot ce faceam era sa stau cu privirea intoarsa in spate, cautandu-i. Ma uit plina de scarba la tine, vazand ca esti exact la fel, si parca mi se rupe sufletul cand ma uit la ea, o simpla necunoscuta pe care niste pasi gresiti au aruncat-o in bratele tale, in patul tau, in timpul tau si pentru o scurta perioada, in viata ta - ma uit la ea, si pot citi in zambetul ei cate nu stie, cum nu stie cine esti, cum te crede, boule, si ea te crede!

Nu imi pare rau ca, demult, la randul meu, am fost eu cea aruncata in bratele/patul/timpul tau, si pentru o perioada, chiar si in viata ta. Regret insa nespus ca de fiecare data cand ma uitam in ochii tai, o faceam parca tinandu-i pe ai mei inchisi - regret ca am realizat mult prea tarziu ca as fi putut sa te citesc, fraiere, ca erai atat de simplu, ca nu erai capabil de mai mult decat in mintea mea!

Tii minte dimineata aia destul de rece pentru vara respectiva, in care stateai trantit si relaxat pe patul ala nenorocit al tau care scartaia? Tii minte cum citeai acolo zeci de poezii si le analizai cuvant cu cuvant? Tii minte ce mi-ai citit in soapta, aruncandu-mi zambetul ala care pe atunci credeam ca "mi-l arunci" doar mie? Mai tii minte ca apoi m-ai luat in brate, si mi-ai spus ca "Intr-o zi asa o sa imi spui si tu mie"?.

Ei bine, exact asta fac: Din tot ce scriu, iubitule, reiese atat de bine/ Aceeasi nepasare, de oameni, si DE TINE.

5 comentarii:

Elly spunea...

Superb ca de fiecare data, reusesti sa ma uimesti mereu! Imi place mult, mai ales ca Bacovia e unul din preferatii mei. Tine-o tot asa!

Frumusete spunea...

Frumoasa scriere.Reusesti sa-ti rascolesti cititori cu intamplari traite si nu foarte diferite.

Hălăţel spunea...

Foarte fain.Imi place cum i te adresezi lui.:D

Em spunea...

Mă regăsesc perfect în modul de a gândi şi a simţi. Îmi place că arta ta e oglindă pentru mine.

Lorena spunea...

Superb!!!Cred ca foarte multe persoane se regasesc in ceea ce ai descris tu in postarea asta.De ce nu ai optiunea de urmarit?