Fata cu rochie albastra.

Despre ea, ce-i drept, am vrut sa scriu demult, dar probabil nu trecuse destul de mult timp incat sa pot sa o fac fara sa-mi bata inima prea tare, fara sa-mi creasca pulsul, fara sa tremur si fara sa incep sa plang incontrolabil.

Daca scriam atunci, poate as fi stiut mai multe despre ea decat stiu acum. Desi in sufletul meu o sa existe intotdauna, a ramas totusi doar un episod dintr-un serial la fel de lung ca "Tanar si nelinistit".

Am incercat de nenumarate ori de atunci sa fiu ceea ce fusese ea, dar nu am reusit. Acum sunt constienta ca nu o sa mai pot vreodata. In fond, a fost fata pe care tu ai creat-o, si oricat urasc sa spun asta, nu ar fi fost niciodata ce a fost fara tine langa ea, atat cat ai fost acolo. Realizez cateodata ca ea reprezinta de departe cea mai frumoasa amintire a mea, si nu pot sa cred ca e legata de tine. Pentru mine ai ramas in final doar un baiat care mi-a rupt inima intr-un timp record, dar pentru ea vei ramane pentru totdeauna cel care a omorat-o...stii ca pentru asta nu te va ierta niciodata, nu?

Ea era de fapt o simpla fata, o fata mult mai puternica decat fusese pana atunci, mult mai sigura pe ea, o fata care invatase sa ierte pentru prima oara, si sa iubeasca pentru a doua - era cea mai fericita fata din lume, asta imi amintesc perfect. O fata care te-a mintit, nici nu stii tu cat de mult (partea cu nici nu stii si nici nu ai sa stii vreodata o facea poate speciala) si totusi nu ti-a facut niciodata rau. O fata care se nascuse din nou, si traia mai nepasatoare decat oricand, fara sa se uite vreo secunda in spate, sau ce-i drept, la cei ce stateau langa ea. O fata care a prins viata, si a terminat-o, intr-o rochie albastra, realtiv noua. In memoria ei si a tot ce a fost ea, am ales sa nu colectionez regrete, ci doar amintiri. Si doamne, cate a putut strange in atat de putin timp...

Ti minte cand te-am intrebat ce o sa raman eu pentru tine? Ai stat pe ganduri putin si mi-ai spus scurt: Fata cu rochie albastra. M-ai suparat al naibii de tare, pentru ca fusesem mult mai mult decat o fata intr-o nenorocita de rochie pana sub fund. Mi-a luat mult, mult timp sa realizez ca in absolut nicio ipostaza nu m-ai fi putut tine minte intr-un mod mai frumos decat acela. As putea spune dragule, ca pastrezi in amintirile tale tot ce a fost mai bun in mine.

Dupa exact 11 luni, am imbracat rochia asta pentru prima oara. Undeva in mintea mea, speram ca o data ce o imbrac, o sa mai fiu macar o secunda ce eram atunci. Nu am fost - o rochie poate pastra mii de amintiri, dar nu fericirea.

Astazi, aruncata aiurea printe toate celalalte haine, a ramas pur si simplu o rochie - totusi, intotdeauna va fi speciala, pentru ca a fost printre noi 4, in noaptea aia in care eram, la propriu, noi si restul lumii - am fost eu, tu, hainele tale, si rochia mea albastra.



Mai stii, fraiere? :)