Noi putem, asa-i ?

Adevarul e ca nu ai cum sa suporti o femeie langa tine, o viata. Poti sa o iubesti in tot timpul asta, poti sa ramai langa ea, undeva in umbra, dar nu poti sa o suport. Ce-i drept, nimeni nu va poate invinovati.

De ce? Pentru ca femeile sunt ciudate, orgolioase si egoiste.

Femeile nu o sa spuna niciodata ca e vina lor. Nu, o sa fie intotdeauna vina voastra, pentru ca sunteti barbati, si pentru asta nu aveti nicio scuza. Femeile nu o sa va sune sa va impacati - nu, o sa astepte frumos langa telefon sa sunati voi. Daca nu sunati, o sa sune ele intr-un final: "Deci asa, porcule, dupa ani intregi in care am stat langa tine si ti-am inghitit toate cacaturile, dupa tot ce am facut pentru tine ma nenorocitule, dupa cat te-am iubit inca de cand erai la mata acasa, nici nu te obosesti sa salvezi realatia asta, asa-i? Foarte bine, sa dispari din viata mea, te urasc, ma auzi?! Te urasc!". Pac - si inchid. Nu o sa apucati sa spuneti nici macar "Dar..". Niciun dar. Degeaba suni inapoi, nu o sa raspunda, probabil au pus telefonul in dulap, nu conteaza, orice ar fi nu raspund. Doar nu sunt asa simplu de recuperat, nu? O sa iti toace toti nervii si rabdarea, dramatizand absolut orice cearta. De fapt, care cearta? O sa dramatizeze absolut orice faci, si o sa considere ca e impotriva lor. Pentru ca asa sunt femeile...

Cu prima ocazie apoi, o sa iti tina o intreaga teorie despre cum varianta feminina a lui Chuck Norris sta in fiecare dintre ele ; despre cum pot si fara tine si viata lor nu se bazeaza pe a ta, asa ca poti sa pleci si sa nu ai tu impresia ca ele stau in loc de tine, sunt puternice si independente, tu esti doar un pion, si jocul e al lor - pe romaneste "Da` tu cine pula mea te crezi?". In schimb, daca vi peste doua zile la ele la usa cu un buchet de flori si cu un "Imi pare rau, tu stii ca te iubesc, cum ai putut sa crezi ca te-as lasa?", o sa inceapa sa planga ca un copil de doi ani, agatate cu disperare de gatul tau. Pentru ca asa sunt femeile...


Pe de alta parte, nicio femeie nu ar putea sta langa un barbat o viata. Pai si cum dracului sa stai ?

Tu il suni sa ii spui cum ti-a fost ziua - el pare foarte interesat: "Aha..". Il intrebi cum i-a fost lui ziua: "Buna..". Tu ii spui ca il iubesti: "Ce?...". Da` pana cand? In final, ii spui ca te deranjeaza felul in care vorbeste cu tine si te simti neimportanta. El iti spune ca ti se pare. Normal, bineinteles ca ti se pare! Pfai, de ce nu te-ai gandit la asta? Nu s-a schimbat nimic la el, e doar putin captivat de dracu` mai stie ce joc a aparut si i-a facut lui viata cu o nuanta mai roz. Si sa nu ne enervam ca fiecare joc nou aparut, sau model de masina, sau mai stiu eu ce tine de tehnologia asta handicapata, ne ia mereu locul ?!

Bineinteles, un timp, ceva scartaie, si de data asta, nu doar patul. El spune ca il sufoci, ca are nevoie de timp, ca e ocupat si are si alte prioritati, mai pe romaneste, si in acest caz, "Da` cine pula mea esti tu?". Tu, normal ca te resemnezi si pleci, bagandu-l in atatia sfinti, ca daca ar stii maica-sa, te-ar lua la bataie. El iese in lume si imprastie tuturor noua veste - e liber, a scapat de tine, ce usurare, oricum nu stie de ce te-a tinut atata timp si ce a vazut la tine. Isi gaseste cu siguranta vreo domnisoara cu care se plimba prin fata ta cu orice ocazie ca sa iti arate tie cum a trecut peste tine si a inceput o noua viata - aproape ca s-ar crede si el, daca nu te-ar vedea pe tine in ea de fiecare data cand o ia in brate, cand o saruta sau cand pur si simplu se uita la ea. Bineinteles ca domnisoara nu e nici un sfert din ce erai tu, ba chiar il enerveaza ca ea nu stie sa aiba reactiile care le aveai tu cand o gadila sau o ciufuleste, dar normal ca tu nu vei stii partea asta, doar cea in care lui ii merge foarte bine, frate. Viata lui libera in care, slava Domnului, poate respira cat vrea, e mai mult decat incredibila, dar niciodata mai mult de o luna.

Si asa, dupa o luna, satul de atata libertate si aer respirat de unul singur, te suna (cam din a sasea incercare, a mai vrut sa o faca, da` a inchis inainte sa sune...aproape ca spera sa suni tu,haha), si iti spune printre lacrimi de crocodil cum te iubeste si el pur si simplu nu poate trai fara tine, cum a gresit si tot ce iti cere este intelegerea si iertarea ta. DIN NOU. Tot ce a spus, a fost la nervi, nu intelege cum ai putut sa crezi, pe bune...si tot timpul, tot timpuuuul, se va scoate cu "Tu ma cunosti, stii ca nimic din ce-am spus nu e asa". Partea care ne scoate mereu din minti, este ca da, va cunoastem, si da, stim ca nimic din ce ati spus nu era de fapt asa, da` atunci de ce pizda masii a mai trebuit sa spuneti ?! "Nu stiu, dar mai ierti?". Si normal ca va iertam, ce dracului sa facem, nu putem sa stam nici fara voi, pentru ca asa sunteti toti, toti barbatii...


Asa ca, probabil singura explicatie prin care voi, barbatii, inca ne iubiti, si noi, femeile, inca va iubim, e ca in cel mai indepartat mod, suntem exact la fel : un suflet mare de copil, cu un invelis al dracului de puternic. Oricum, cu siguranta nu venim de pe aceeasi planeta.