Fericirea mea nu statea, in ziua aia, in deciziile tale.
Te supara asta, asa-i? Te plimbai ca un habauc din dreapta in stanga, mormaiai cate ceva, tranteai tot felul de obiecte ce iti stateau in cale si imi aruncai priviri reci...nu, furioase, rele, nu erau doar reci.
Nu prea stiam ce sa iti spun, incercasem sa iti explic de multe ori de ce ma pierzi, dar tu imi raspundeai mereu in graba "Tu nu ma iubesti, nu m-ai iubit". Eu imi lasam capul in jos, iti raspundeam mereu "te-am iubit, te iubesc, intelege". Te strambai si te invarteai prin camera aia goala si rece in continuare. Intr-o zi m-ai facut sa plang, eram obosita, de tine si de zidul tau rece, eram disperata sa imi intelegi iubirea, chiar daca nu mai urma sa ai parte de ea.
Mi-am aprins ultima ta tigara, ceea ce te-a suparat si mai tare. M-am uitat in jos, caci imi pierdusem demult tupeul de a te privi in ochi. Vedeam pe podea iubirea noastra, si ma durea asta. Ti-am spus incet:
"Tu nu o sa mai ai iubirea mea...si daca o s-o mai ai, nu o sa ma mai ai pe mine. Nu stiu sa iti spun de cand, poate de acum, cine stie? de cand ies din camera asta ... poate abia maine dimineata sunt fara tine. Curand, oricum...dar sa stii ca nu te las pentru ca vreau sa te las. Stiu ca nu vrei nici tu. Te iubesc, ma iubesti, dar nu stiu...Uite - tu ma iubesti...rosu ! Prea rosu ! Rosu, cu aminitirea pasiunii care a fost intre noi, cu o dragoste exagerata care nu te lasa sa imi dai drumul, cu spini, cu gelozie, cu intensitatea vremurilor noastre demult apuse. Ma iubesti in trecut, enervant, disperant, obositor, atat de rosu. "
"Si tu? Ma iubeai si tu, asa...rosu, cum spui. Iti simteam bataile inimii chiar si atunci cand ma sunai. Era pasiune acolo, o simteai, eram pasiunea ta ! Sa nu imi spui ca nu a fost asa! Tu cum ma iubesti?"
"Te iubesc in prezent, asa cum suntem azi. Te iubesc...albastru. Pur, senin, libertin, poate pueril...poate preventiv. Te iubesc in libertatea sufletului meu, si al tau. Te iubesc atunci cand te las fara mine si raman fara tine, te iubesc enorm cand rezist sa fiu fara tine. Te iubesc albastru, cum esti cerul meu, stii ? Tot la tine ajung, esti peste tot, tot pe tine te vad cand privesc in sus. Da, te iubesc in viitorul meu, in certitudinea mea, in infinitul ochilor tai. Te iubesc in marea mea, fara limite, fara sa stiu unde esti. Te iubesc altfel, pentru ca stiu. Eu stiu ca noi nu ne vom mai iubi rosu niciodata, ne vom pierde in iubirea ta. Ne putem iubi albastru, in schimb, te-as putea iubi mereu."
M-ai sarutat pentru cateva minute si m-ai strans tare in brate. Nu mi-ai raspuns. Stiam ca nu ai inteles mai nimic din ce am spus, dar ai prins o idee: cumva, te iubeam. Erai fericit in nestiinta ta, si ai iesit din camera, sperand ca intr-o zi o sa intelegi cum sa ma iubesti si tu albastru.
Azi te astept eu, aici, pe scaun. Ai inteles?
