A fost odata, ca niciodata - fairytales never end.

Azi mi-am adus aminte de ceva, dupa tare mult timp.
Mi-am adus aminte de tine intr-un fel ciudat. Stii ca nu te-am uitat vreodata, nu despre asta e vorba...
Mi-ai aparut in minte azi dimineata, nu stiu de ce, asa cum erai atunci, demult.
Erai rece si smecher. Erai o companie placuta, pe acelasi film cu mine, care nu dadea doi bani pe viata asta sau pe un viitor oarecare. Aceeasi atitudine o aveai si fata de femei in general, desi undeva in inimioara ta, sperai ca o sa gasesti intr-o zi o fata care sa faca diferenta aia si pentru tine. Erai frumusel, erai tare frumusel, atlfel nu puneai vreodata mana pe mine, trebuie sa recunosc. Aveai o vrajeala ieftina in tine, dar intr-un oarecare fel originala, ceea ce te facea interesant - pe langa ca erai frumusel - stiu ca ma repet, dar serios, a fost important. Ma tachinai si ma enervai cu orice ocazie, dar o cautam - ai inceput sa fii un fel de guilty pleasure, ceea ce ai ramas mereu, in cu totul alte conditii, oricum. Zambeai mult, zambeai din orice, te uitai mereu in ochii mei si vorbeai al dracului de incet. Imi povesteai orice, de atunci, din primele zile, niciodata nu am stiut de ce, dar m-ai prins si cu asta. Stateam ca doi copii ce eram amandoi pe atunci, intinsi pe banci, borduri, pufaind din tot felul de tigari (da, majoritate dunhill) si imi spuneai povestioare de liceu, prin ce tabere religioase ai fost si ce prostii ai facut, pe unde si cum i-ai tras-o nu mai stiu acum cui, ca stii sa canti la chitara, dar nu canti nimanui...stiam toate lucrurile astea, uite asa, cand tu inca nu stiai prea clar nici cati ani am. Imi spuneai mereu si cum fetele tale te-au desemnat un fel de "best kisser", asa, subtil, asteptand o confirmare a mea pentru orgoliul propriu, probabil. Nu am confirmat-o niciodata, uite asa, de-a naibii, ca trebuia sa fiu eu altfel decat fetele tale, ca sa ajung intr-o zi sa fiu FATA TA, dar nici nu am negat-o, ce e drept.
Sincer, erai genul de om peste care nu am dat nicoodata. Erai nou, gandeai altfel, erai spontan, si ma tineai de mana, erai mereu plin de viata, erai atat de special fara sa am idee cine dracului esti !
Uite, asta e particica aia din poveste care o stiu doar eu - poate si tu, daca ajungi sa citesti asta, dar numai pentru ca am mentionat de dunhill-urile alea... .Doar eu stiu cum tremuram ca o nebuna cand veneam sa te vad pentru prima oara, cum am zambit tot drumul spre casa, cum am dat din picioare cand mi-ai dat un mesaj in seara aia...si unul la 5 dimineata, cand plecam in Franta, sa imi spui sa am grija de mine.
Azi, la 7 dimineata cu ochii pe langa gura, mi-am dat inca o data seama ca desi acum ai un suflet care atunci nu-l aveai, ai niste ambitii care nu credeam ca o sa le ai vreodata, si esti, de fapt, cu totul alt om...pentru mine ai ramas baietasu` caruia ii fluturau pletele in vant si care ma facea, surprinzator, sa ma ma indragostesc de el si sa imi pun in cap, clar, ca nu il las sa plece. Esti acelasi pentru mine cum ai fost mereu, ceva al meu pe care ma pot baza o viata intreaga, si o stiu...doar ca, ah, azi poti sa ma strangi de mana tare si sa imi spui ca ma iubesti. IN FATA.