miercuri, 23 noiembrie 2011

postscriptum.

Ai putea sa incetezi, stii ? STII ? Chiar ai putea.
Da, termina, hai, gata cu toate prostiile astea, cu o mie de regete si dorinte sa fi facut lucrurile altfel. Mai ai tupeu` ala nesimtit, ma, mizerabilule, sa ma chemi inapoi, cu marea, cu Craciunul, cu prea multa iubire irosita? Mai ai tupeu` sa imi spui ca esti sincer, cand tu ai invatat sa minti, inainte sa respiri?
Ridica-te si nu te mai aseza jos, nu vreau sa stai, nu vrea sa te aud, nu vreau sa ma strangi in brate, sa-mi zici iar ca e "ultima oara" si sa nu faci niciun pas mai departe de mine apoi. Imi tot spui ca pleci, sau ai plecat, sau imi spui cum eu ti-am dat drumul, cum eu nu te-am primit inapoi. Pleaca! Pleaca, de cate ori sa iti spun ?! Nu mai fi atat de idiot, pur si simplu, incat sa crezi ca ma intorci pe mine pe dos cu zambetele tale copilaresti care striga "Te iubesc, tu, te iubesc!".
Iubeste-ma. Iubeste-ma cat vrei, de unde vrei, iubeste-ma pana mori, pana crapi, dar fa-o departe, atat de departe de mine...dar nu ti-o spun ca un ordin, caci ai ramas acelasi copil care nu asculta nimic, niciodata, ti-o spun ca un fapt, caci tu stii ca ti-as putea spune "Hai, nu ma mai iubi!", si eu stiu ca tu ai putea spune "Nu o mai fac!", dar Doamne, cat ai minti.
Nu poti sa nu ma iubesti, idiotule, ti-am pus lumea la picioare candva.
Eu ma duc linistita catre soarele meu, catre o mare care nu mai e atat de rece, catre o cafea mai tare care o sa prinda un gust, catre o tigara mai fina, mult mai fina decat tine, care poate nu lasa atata scrum in urma ei. Tu? Ramai aici, unde e frig, si ceata, si intuneric, si urat! Aici e casa ta - da, daca inca mai crezi ca tu erai acasa in sufletul meu, ei bine, uite! Asa era in sufletul meu. Ramai aici, si nu intinde nicio mana dupa mine. Nu te mai prind, imi pare rau - ma duc sa zambesc.

3 comentarii:

Anonim spunea...

:(chiar asa urata e situatia?

A N D R A :). spunea...

E o situatie complet ipotetica, anonim :)

Anonim spunea...

bine zis<3