Visele devin realitate.

Mi-am dat seama ca nu mai am visele mele, pur si simplu. Sunt ale mele si parca al unei "lumi" intregi de fete care viseaza cu ochii deschisi sau inchisi, exact aceleasi lucruri.
Toate visam ca intr-o zi o sa apara el, care nu o sa fie ca toti ceilalti. Un el, care ne schimba viata si transforma binele nostru, intr-un prea bine cu care nu suntem osbisnuite. Visam sa avem acel motiv pentru care te iau fiorii la 6:30 cand suna ceasul, inca de 3 ori in timpul zilei si o data seara inainte sa adormi. Visam sa gasim un el care ne saruta in mijlocul strazii si nu ne lasa sa mergem, care stie ca ne place sa fim "muscate" de par chiar daca ne revoltam. Un el din cauza caruia toata lumea ne spune "Esti enervant de fericita!". Un el care ne canta tot timpul, fie ca stie sau nu sa cante. Visam la un el care macar o data ne spune "esti tot", sau "eu te iubesc mai mult", chiar daca nu e asa. Un el care ne scoate la plimbare seara, chiar daca ploua de ceva vreme si n-o sa se opreasca curand. Un el care ne tachineaza pana nu mai putem, si apoi doar rade si ne face fraiere. Un el care stie sa ne prinda si de gat cand ne saruta, nu doar de fund. Un el care ne strange prea tare in brate. Un el care sa apara intr-o zi de vara, cand pe cer nu e niciun nor, cand vantul nu bate, urmata apoi bineinteles de o noapte cu luna plina. Acel el, din cauza caruia, cateodata, inima ne bate mult mai repede, iar altadata ni se taie respiratia. Un el mereu imprevizibil. Un singur el dintre toti, care nu isi incalca promisiunile. Un el care sa fie putin gelos, dar nu prea gelos, putin posesiv, dar nu prea posesiv, sa ne sune in fiecare zi, dar nu de prea multe ori, care sa fie romantic, dar nu prea romantic. Un el care daca nu le are pe toate, sa ne faca sa simtim ca tot ce are, e al nostru. Singurul el care ne face sa zambim de fiecare, dar de absolut fiecare data cand ne saruta, cand ne prinde de mana, cand ne strange in brate, sau cand pur si simplu, la randul lui, zambeste. El, care ne-a reinvatat sa iubim, desi o declarasem misiune imposibila. Doar un el, care sa ne iubeasca -nu, pe bune, sa ne iubeasca.
Exact asta visam toate, am facut-o mereu.
A, da! Eu am vazut cu ochii mei ca se poate - visele devin realitate :).

Mai apoi, cand visele se sting, le spunem tuturor, si noua, ca tot ce mai visam e ca dupa ce el pleaca, sa ne ridicam exact acolo unde eram inainte sa apara, fara nopti pierdute, fara zile inutile, fara aceeasi inima facuta bucati, iar.
Adevarul e ca noi inca mai visam de fapt ca el sa nu plece niciodata.

Povestea merge mai departe...

Ai fost zmeul meu mereu.
Cu tine, fara tine, si totusi cu tine tot timpul. Luna plina sau nu - toate noptile astea au mirosit a tine oricum. Zile care au trecut mult prea repede si altele care au stat in loc, unele aici si unele acolo, unele innebunitor de calde si altele infricosator de reci, toate pline de tine.
Te-am pierdut in mine de atunci, din prima zi, si refuz sa te caut.
A ramas vocea care imi spune in fiecare zi ca esti tot si certitudinea mea ca o sa ramai. A ramas o strada goala pe care stiu ca o sa te intorci, o imagine cu doi prosti care stateau intinsi pe bulevard, nu vorbeau unul cu altul si se iubeau.
Ramane povestea noastra, si o sa ramana pana atunci cand Vodka nu o sa se mai bea cu Cola, pana cand tineri inca adormiti nu o sa isi mai arunce saruturi de inceput si nu o sa isi mai bea cafeaua impreuna pe terasele din centru la 9 dimineata, pana cand toate locurile alea care au amintirea noastra in ele, nu o sa mai fie. O sa ramana intotdeauna, pentru simplul fapt ca exista un "NOI" - noi, care avem cea mai frumoasa poveste.
Ai fost vara mea, si stii asta.
Ai fost zmeul meu mereu.
La multi ani, noua, iubitule. Te iubesc !

Nu mai sunt decat un cantec frant, cand tu nu mai esti...

O sa-ti multumesc acum, pentru ca nu am avut cand si pentru ca trebuia sa o fac.

Iti multumesc tie, si tu stii foarte bine ca despre tine e vorba, pentru fiecare dimineata, fiecare dupa-masa si fiecare seara. Pentru fiecare apus, fiecare stea si fiecare luna plina. Pentru fiecare plimbare lunga, pentru toate datile in care ma tineai de mana sau iti aruncai bratul peste umarul meu. Pentru toate dealurile nenorocite, pentru scari si balustrada aia. Pentru fiecare data cand ai tipat la caini. Pentru toate datile in care ai avut ceva de comentat, si mereu ai avut. Pentru toate datile in care m-ai muscat de buza si te trageai cand incercam sa te musc eu. Pentru felul tau de a ma tine in brate si de a ma pupa pe frunte. Pentru fiecare tigara, care o fumezi exact ca mine. Pentru toate datile in care ma imitai si ma enervai. Pentru Angelli cherry si Iris. Pentru lantu` care nu o sa-l mai dau jos de la gat o vreme buna. Pentru toate mesajele care imi faceau zilele si noptile. Pentru tot ce ai devenit si insemni. Pentru ca m-ai invatat iar sa iubesc, desi am jurat ca o sa mai treaca o viata pana "data viitoare". Pentru ca "tu mi-ai dat zambetul", si n-a disparut. Pentru ca m-ai schimbat mai mult decat crezi. Pentru ca esti motivul meu pentru absolut tot ce fac. Pentru ca esti AL MEU. Pentru ca existi.  Pentru tot. Iti multumesc azi, pentru ce-a fost si ce-o sa fie, iti multumesc azi pentru ca ma iubesti, si iti promit azi, desi poate ti-am mai spus-o, ca te iubesc din tot sulfetul meu si asa o sa ramana, orice ar fi. Forever yours, forever mine, forever ours.