Toate noptile cu luna plina sunt ale noastre.

Statea intins undeva in mine, intr-un fel anume, al lui, in care ma ocupa cu totul.
Se uita la mine si nu intelegea nimic, nu stia ce-i fac, sau ce ramane maine din ziua de azi.
Imi spunea uitandu-se oriunde altundeva doar in ochii mei nu, ca nu am idee cum se simte. Ma strangea de mana si tremura, putin speriat si euforic. Il tineam strans in brate, asa de strans incat ii auzeam fiecare bataie a inimii, imi puneam capu` pe umarul lui si zambeam. Nu ii spuneam nimic, doar ii zambeam inca o data, in timp ce ma gandeam cate nu stie.
Nu avea nici cea mai mica idee cat de bine stiu cum se simte. Nu avea idee ca in noptiile alea, nu era singurul care adormea prea tarziu si se trezea prea devreme, nu avea idee ca eu pot sa zambesc si asa, goala, nu avea idee ca il tineam in brate si il prindeam de mine si tot ce sunt eu, ca ii zambeam si nu spuneam niciun cuvant, doar pentru ca nu aveam cum sa ii explic despre lupta aia care o duc sa raman sus, nu aveam cum sa-i spun atunci ca eu sunt sus, si bine, doar pentru el, nu puteam sa-i spun ca daca fac prostia sa cad, nu mai are cine sa ne ridice pe amandoi. Nu ar fi inteles probabil atunci ca stau sus, dreapta si cu zambetul pe buze doar pentru ca intr-o zi, o sa am destula putere incat sa-l ridic exact la fel de sus, sa fie exact acolo unde vrea sa fie, langa mine.
Stiu ca ar putea oricand sa imi faca o lista impresionanta cu cate ar fi fost in stare sa cada cu el, de cate ori ar fi fost nevoie, dar nu stiu cate dintre ele ar fi fost in stare sa nu il lase sa cada, deloc.

Nu intelegea nimic atunci, am stiut dupa felul in care nu imi dadea drumul la mana si ma acoperea cu totul in durerea lui. Ii era frica si groaza - asa ca nu i-am explicat, doar i-am zambit, pentru ca in toata ceata aia, vedeam in privirea lui ca simtea ca ma are, ca intelegea asta, ca daca eram la el in brate si ii zambeam, insemna ca sunt acolo, ca nu il las, si ca il iubesc.
M-am ridicat de langa el, dar nu i-am dat drumu` la mana. Ma uitam in ochii lui si tot ce imi venea in minte era "Iubitule, tu imi dai mult mai mult decat cer". I-am spus ca il iubesc si l-am muscat de buza - stiam ca o sa se strambe.
Eram noi si un cer. Noi si iubirea noastra, haha... mult mai mare decat ceru` ala.
Stiam ca o sa fie luna plina, iar, si iar, si iar, si iar, mereu, pentru noi.
Da-o dracu` de cortina. Se tine bine acolo sus, tare departe de noi - acolo sa si putrezeasca. Ti-am zis ca nu te las, da? Fraiere, doar te iubesc!

MINE! MINE! MINE!

Nu era un oras mare, dar strazile erau pline, pline de oameni care se plimbau aiurea, fara sa stie unde merg, fara sa conteze, fara sa se grabeasca, fara sa aiba idee in ce pat se trezesc maine dimineata. Pline de oameni, o multime de oameni - si totusi gol. Niciodata, niciodata, centru`, bulevardu` si nenorocita aia de strada a mea micuta n-au fost mai goale. Nu o puteau umple ei, oricat de multi erau, pentru ca nu am vazut unul, macar unul, care sa aiba zambetu` ala pe fata care il aveam noi doi, nu am vazut pe nimeni asa de fericit cum eram impreuna...nu am vazut pe nimeni in ochii caruia sa se vada ca iubeste, atunci, exact in momentu` ala, cat mai poate, cat mai are timp. Nu am vazut pe nimeni ca tine, ca noi - pot sa caut inca o viata de acum si n-o sa gasesc, stii?

V-as scrie despre el romane, cum am facut de atatea ori, cu diversi, dar adevarul e ca m-a lasat fara niciun cuvant. Am ramas fara nicio soapta macar pe limba sa va explic, voua, sau mie, am ramas in mijlocu` strazii, cu capul intors in spate, in picioare, desi imi tremurau genunchii si inima imi sarea din piept, am ramas cu parfumu` lui pe hainele mele, pe pielea mea, si in mine. Am ramas cu un trandafir la un metru de mine, care se tine aproape la fel de bine ca noi, am ramas cu o groaza de amintiri, cu un soc puternic si cu un playlist plin.

Am ramas indragostita de el - si nu va pot spune nimic mai mult, pentru ca nu stiu ce se intampla, nu-mi pasa ce se intampla. Stiu ca il iubesc, si stiu ca ma iubeste. Stiu ca lucrurile nu o sa ramana asa, stiu ca suntem frumosi si stiu ca cineva acolo sus o sa faca sa ne fie bine.

Am ramas cu el, il am pe el.
Am ramas cu noi, si avem tot.

Stiu ca o sa-mi plang iar noptile, o sa-mi consum iar minutele, o sa ma cert iar cu mama pe factura aia nenorocita, stiu ca n-o sa fie usor, iar - stiu toate astea, la fel de bine cum stiu ca nu il dau, nu il las, nu ma intereseaza. La fel de bine cum stiu ca E AL MEU! Si cumva, intr-un fel, in care stim doar noi doi, a ramas AL MEU si eu am ramas A LUI...si mai stiu, mai stiu ca voi toti astia din juru` meu, toti care imi stati in cale, toti la care "vi se rupe si va e bine", nu aveti ce avem noi doi. Si nu o sa aveti, pentru ca e in mainile mele, eu in ale lui, iar acum suntem doar "eu, el, si restu` lumii".

Stiu ca doar el ma tine asa de mana, doar el imi zambeste cu toata fiinta lui, doar el se uita in geamuri la "noi", doar el spune ca n-o sa fiu niciodata in stare sa conduc, doar el nu vorbeste cu mine jumate de ora daca ii spun o data "taci!", doar el se intinde in mijlocu` bulevardului, si cu siguranta doar el era in stare sa ma faca sa ma intind langa el. Stiu ca pentru mine, mai e doar el!


Cine e el? Deocamdata, (numa asa) tot.

Ma intreb cat o sa dureze pana cand strazile alea nu o sa mai fie goale, cat o sa mai dureze pana cand o sa-l fac iar fraier si o sa ma muste, cat o sa dureze pana cand o sa tremur iar la el in brate cu inima pana in gat, cat o sa mai dureze pana cand o sa fim iar noi, cum stim, cum ne e bine, cum n-am mai fost niciunu`, cat o sa mai dureze pana o sa pot sa-i spun iar "te iubesc, jur", si sa vada in ochii mei ca nu vorbesc prostii.

Oricat ar dura - tot aici, tot eu, tot noi, tot a lui - acum, si cu putin noroc, mereu! TE IUBESC !




I don`t need any fucking parachute, baby if I`ve got you!

Revedere.

Catre tine, cea mai draga, pe langa toti...

Stii ca tu mi-ai ramas cea mai draga. Imi pare rau ca mult timp nu te-am bagat in seama, am uitat ca erai acolo...stiu ca erai jos, si aveai nevoie de mine sa te ridic, imi pare rau ca nu m-a interesat nici cat negru sub unghie cat de trista erai.

Adevarul e ca nu stiam ce sa fac, nu stiam cum sa te ridic si sa-ti aduc un zambet pe buze. Eram sigura ca l-ai pierdut demult, o data cu el sau cu toate celalalte care au fost, in care ai crezut, si s-au dus.

Doamne, daca as fi stiut ca inca mai esti acolo, ca inca mai poti, nu ai idee cate ti-as fi spus! Unde dracului ai fost copila, ani intregi?

Ahhhh, ti-as fi spus din noaptea aia, de iarna, 19 decembrie, ca daca te iubea, te credea pe tine. Ti-as fi spus ca vorbeste doar prostii, si desi te iubeste, nu merita nimic. Ti-as fi spus ca peste cativa ani o sa te gandesti la el, o sa te pufneasca rasu` si o sa-ti dai seama ca ai iubit un copil pe care nu il crescuse nimeni, inaintea ta.

Ti-as fi spus ca trebuia sa ii spui "DA", in noaptea aia de 13 iulie, in loc de "mai vedem", caci nu ati "mai vazut" nimic de atunci. Te-as fi felicitat in fiecare zi ca nu i-ai dat drumul, ca l-ai tinut langa tine, l-ai iubit, intr-un fel in care nu credeai ca vei ajunge sa o faci, nu pe el, Casanova ce e. Ti-as fi spus ca merita, desi nu parea, si ca in ochii tai o sa fie cu totul altcineva decat e in ochii "lor", decat ai auzit tu ca e. Ti-as fi spus ca o sa il cunosti, si o sa vezi, mai tarziu, ce-i drept, ca are o inima, undeva. Ti-as fi spus ca niciodata n-o sa fi suparata pe el mai mult de cateva ore, si ca dupa doi ani, da, o sa ramana singurul baiat care te face sa te inrosesti, si sa tremuri...pe tine, si pe prietenele tale. Casanova ce e. Ti-as fi spus, oricum, ca o sa-ti ramana drag in tot timpu` asta, ca n-o sa-ti greseasca cu nimic, niciodata, ca o sa-ti asculte tampenile, si o sa rada de tine si dramele tale - tot timpu`. Ti-as fi spus sa nu te mai chinui, oricum n-o sa stie niciodata cum se pronunta numele ala, si tot asa o sa ramai. Ti-as fi spus sa nu il regreti niciodata, pentru ca nici n-ai tu idee cate am invatat, amandoua, de la el. Dragu` de el. Casanova ce e.

Ti-as fi spus ca persoanele in care ti-ai pus toata increderea candva, n-o sa mai insemne nimic. Nu, draga mea, niciuna din ele nu o sa ramana. Haha, ti-as spune ce oameni de cacat ai iubit, am rade amandoua, n-am avea cum sa nu radem...

Ti-as spune ca o sa apara si el, exact cand trebuie sa apara cineva, si ca in cateva luni o sa ocupe 90% din gandurile tale. Ti-as spune ca o sa-l iubesti ca ochii din cap si ca mai bine dai lumea asta peste cap cu toate ale ei, decat sa il pierzi. Ti-as spune ca o sa fi geloasa, nici tu nu stii de ce, si nici el, si nici n-o sa conteze. Ti-as spune ca daca i-ai face vreodata rau, o sa te omor cu mana mea. Ti-as spune sa-l tii in brate cat esti pe acolo, asa, fara niciun rost, pentru ca dup-aia o sa vi acasa si nimeni n-o sa te ia in brate ca el, degeaba. Ti-as spune sa ai grija de el, pentru ca ai avut tu si de altii care nu meritau...ti-as spune ca merita, copila, si as paria pe asta! Ti-as spune sa nu ii dai un prosop, pe hol, la Costinesti, sau o sa pierzi toata distractia.

Ti-as spune, draga mea, ca toti anii astia putea fi mai usori, daca nu te pierdeam, undeva pe drum. Ma bucur totusi sa te anunt ca sunt bine, si ca nu e nici acum prea tarziu sa ne regasim - ma bucur, serios, ca nu ai plecat fara mine. Sper ca mi-ai prins povestile din zbor, si acum le putem incepe, continua, termina, impreuna. Iti multumesc, nu stiu ce m-as fi facut fara tine in ultimul timp - ma asculti, da? Ai face bine sa ma asculti! Nu spun astea oricui, ti le spun tie si doar tie, pentru ca esti copila din mine, care ma tine in picioare si o sa ma mai tina....cam o viata si o zi, rezistam noi impreuna, asa e? Sa nu mai pleci, mi-ai lipsit, copila...
Imi esti iar cea mai draga, imi sunt iar cea mai draga. Si Radu.

Asa, pentru ultima oara...

Acum stiu ca s-a terminat, stiu foarte bine, imi e clar.
E prima oara cand scriu despre tine...nu, e prima oara cand ma gandesc la tine de atunci. Incredibil, ah?
Haha, tot aici am ajuns. Nu puteam sfarsi intr-un mod frumos, asa-i? A fost mereu vorba de prea multa drama, asta ne-a adus aici, mereu. Ne-am iubit prea mult, cred, asta a fost greseala fatala comuna - dar nimeni nu o putea opri, asa-i?

Acum un an, putin mai tarziu, cand vara tocmai pleca si "noi" tocmai incepeam iar, stateam pe scaunul de la biroul tau, scriam un mesaj, iar tu stateai in pat, te uitai la mine si imi multumeai ca exist. Tii minte ca ne-a fost si atat de bine?

Adevarul e ca nu meritai nimic, iar eu ti-am dat tot. Nu imi pare rau ca am facut-o, imi pare rau ca nu ai observat niciodata. Imi pare rau ca dupa atata timp, aflu ca ai impresia ca eu nu am vazut tot ce ai facut pentru mine. Am vazut...am apreciat, mai mult decat ti-am spus, e adevarat - mai mult decat tine, oricum. Am apreciat si am respectat tot ce a fost legat de tine si de noi, pana ai plecat iar, in felul in care ai facut-o...exact, dar exact, pana atunci.

Vezi tu, atunci am inceput sa uit - ce ai fost, ce ai insemnat, si mai ales, faptul ca timp de 3 ani, fara oprire, fara nicio conditie, te-am iubit mai mult decat orice.

Le-am lasat pe toate in spate, exact cum m-ai lasat tu pe mine. Doare, intr-adevar, cand iti lasi in spate practic "o viata", dar nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat sa ma trezesc in fiecare dimineata cu imaginea aia veche in cap, in care ma tineai in brate si imi spuneai ca ma iubesti "o viata".

Stiu ca m-ai iubit, cred ca asta o s-o stiu mereu...doar nu mai conteaza. Nu mai conteaza ca m-ai iubit, ca ai fost acolo, ca m-ai facut fericita, ca "aratam ca o famile fericita si normala"...nu mai conteaza nimic, copilu`, ai sters tot, tot ce am avut, intr-o singura zi. Nu e amuzant cum 3 ani apuca sa treaca pe langa tine si sa ramana in spate, intr-o singura zi, dupa o cearta, o usa trantita, un tipat, un planset si o groaza de scuze inutile?

Nu e amuzant, cum ti-am permis sa strici iar tot?
Nu e amuzant ca e 4 dimineata, si scriu despre cum ai plecat, iar?
Nu, nu e amuzant ca acum 3 ani faceam acelasi lucru?
Nu e. Nu o sa fie niciodata amuzant ca n-a ramas nimic, nu o sa fie amuzant pentru nici unul dintre noi, pentru ca desi amandoi inainte de culcare ne rugam sa nu ne mai vedem fata unul, altuia, stim ce am avut, candva. Nu e amuzant, e tragic.

Dar vezi tu, nici macar lucrurile tragice, ca tine si povestea asta lunga, nu ma mai ating. Dimineata ma trezesc zambind si seara adorm la fel. Zilele trec simplu, ca si cum n-ai fi existat - niciodata nu am vrut sa ajung aici, dar asa ai facut sa fie.

Nu mai conteaza nimic, si nu o sa mai conteaze de acum in colo. Poate o sa te iubesc mereu, cum am spus de atatea ori, de ce nu? Dar nu, vezi, nici asta nu mai conteaza. Cred ca nimic, inseamna intr-adevar nimic.

Nu am vrut niciodata sa fi doar "another story to tell", dar cred ca asta vei ramane. In fond, daca erai mai mult de atat, eu eram inca acolo, la 3 strazi de tine, asteptand ziua de maine. Dar nu ai fost, nu mai sunt, si maine, tu o astepti pe ea sa apara, si eu il astept pe el sa vina acasa.

Asa a fost sa fie. Nu o sa te iert niciodata pentru ca m-ai dat afara din viata ta pentru nimic altceva in schimb, fara vreun motiv intemeiat. Nu o sa te mai iert niciodata, sper doar ca te duce capu` atat de mult incat sa fi constient de asta.

Eh, stii cum se spune, nu ai vazut tu, o sa vada altu`.
Nici n-ai idee cat de departe am "fugit".
Goodbye, dear - sincerely, it`s been a pleasure.

-not so Forever Yours-

P.S.: Nu consideri ca ai fost un porc, de data asta? Consider eu, si in locul tau.
(si clasicul...)Te-am iubit, fraiere!

My one and only.

La ora 4 si 20 de minute, obisnuiam sa scriu despre el si toate lucrurile care nu ma lasau sa dorm.

Acum insa, ca nici el nu mai e si nici nu mai exista lucruri care sa imi fure noptile, inafara de Desperate Housewives, o sa scriu despre ea. Ea, care nu face parte din "ele", si nu o sa faca parte niciodata din nicio categorie - singura ea, de fapt.

Ea e cea mai puternica femeie din lumea asta.

Ea a fost langa mine o viata. M-a certat si m-a iertat. M-a tinut in brate toate noptile in care stateam in fund in mijlocu` patului, refuzand sa inchid un ochi. A stiut mereu cum sa ma faca sa ii spun tot, chiar si atunci cand imi juram ca "asta o tin pentru mine". Nu a reusit intotdeauna sa ma faca sa ma simt mai bine, dar mi-a adus aminte de cate ori a fost nevoie, ca "se intampla tuturor". Mi-a spus mereu ca e un dobitoc, dar m-a lasat sa il iubesc, si m-a inteles, din cand in cand. A stiut mereu ca merit, si pot mai mult. A fost mereu mandra de mine, si stiu asta. M-a atentionat mereu ca urma sa cad, desi stiam amandoua ca era in zadar. M-a cunoscut destul de bine incat sa stie ca nimeni, nici macar ea, nu putea sa imi deschida ochii, dar nu a renuntat niciodata sa incerce.

Ea ma baga in toate originile daca trebuie sa ma vopseasca duminica dupa-masa, cand se uita la film. Ea urla mult mai tare decat difuzoarele din masina cand incepe "I just died in your arms tonight". Simte mereu cand fumez in casa. Are ceva de comentat despre fiecare baiat care apare in viata mea, si nu ezita sa ma intrebe mereu: "Alt dobitoc?". Rade o data pe saptamana de mine pentru ca nu am niciun sfert din tatele ei. Traieste in lumea ei, in care are impresia ca 10 lei pe zi imi sunt de ajuns. Imi spune mereu sa plec mai des si sa stau mai mult pe unde ma duc, sa "o scutesc". Nu ma lasa sa fumez, si nu cred ca ma va lasa pana la prima pensie...a mea.

Dar face orice pentru mine, si ca sa imi fie mie bine, dar ma iubeste mai mult decat oricine in lumea asta, si nu ma lasa, niciodata, orice ar fi. Cine altcineva face, oare, chiar ORICE? Persoana care a stat langa tine ani intregi si pentru care tu ai fi facut orice? Asa credeam si eu. Nu, stai linistit, nu se intampla asta. NIMENI, nimeni altcineva nu mai face asta...si de asta e ea, si atat - doar EA, cea mai buna prietena a mea, dragostea vietii mele, ingerul meu, mama mea.

Fericirea nu se cumpara in rate.

O saptamana de fericire neincetata. Cine ar fi crezut? Poate oricine, inafara de mine.

O iubire nepotrivita. O iubire prea noua, prea neasteptata. Un fel de iubire. Un motiv sa ma trezesc zambind dimineata. Un telefon pe zi, sau poate mai multe. Plimbari lungi, sau o tacere continua, care spune tot ce nu pot eu sa spun. Un motiv sa raman de unde vroiam sa plec. Un fel de dor, care s-ar putea sa doara cu timpul. Un gol umplut, pana la refuz. Si fericire, din nou.

Ma duc acasa. Mi-e dor de casa si de noptile pierdute. Mi-e dor de ei toti, si de o alta iubire, putin mai veche, cu care m-am obisnuit. O alta iubire. Prea multe iubiri.

Si ura. Indiferenta. Scarba? Nu. Mila. Doar mila. 

Un monolog ce il aud zilnic. Putina dezamagire. Inca sunt uimita. Niciun pic de durere, niciun regret. Doar fericire, din nou.

Daca nu s-ar intoarce, roata ar fi patrata. Toata lumea stie asta, nu? 

Mi-am luat o bara. Dreapta. Nu o mai intoarce nimeni, nu mai las pe nimeni sa se intoarca, si eu nici atat nu ma mai intorc pe undeva. Da-le dracu` de roti - nu stiu decat sa iti futa meciu` cand ti-e lumea mai draga.

Zile mai lungi decat erau de obicei, nopti si mai si. Multa liniste, in sfarsit. Certuri si drame, dar nu ale mele. Prea multa cafea, prea multe tigari, prea putini bani.

Prietenii noi. Care tin. In care cred. Prea devreme? Nu ma intereseaza. Sunt acolo? Sunt! Ei, si eu. Suntem doar noi, si daca as avea nevoie de mai mult, poate as cauta.

O viata noua, prea buna. "There`s a calm before the storm", ah?

Si fericire.

Si Radu.

Si atat, doar atat.