vineri, 9 iulie 2010

Te iubesc, dar...

[Exista povesti care daca nu le termini tu, te termina ele pe tine.]
(M-as fi putut transforma in cea care eram mai demult, dar nu era niciodata momentul potrivit. Acum e.)


Mi-a luat mult, prea mult timp sa imi dau seama ce greseala fac renuntand la mine pentru noi, pentru tine, sau pentru oricine altcineva.

Dupa 3 ani si o noapte in care nu am dormit, nu am plans, nu am ras, doar m-am gandit la MINE, si la cat de mult m-ai schimbat, mi-am dat seama ca trebuie, TREBUIE, sa ma opresc. Nu mai e ceva la care sa ma gandesc, ceva ce trebuie analizat. Mi-am dat seama ca daca nu incetez acum, nu o sa incetez niciodata si voi ajunge atat de rau incat nimic nu ma va mai ridica. Am fost destul de proasta incat sa inghit multe, dar nu si asta. Poti sa darami tot ce am eu in mine, o stii foarte bine, dar pe mine nu. De azi, nu.

Cum a spus si o alta persoana care stia despre ce vorbeste, singurul lucru care te mai rog este sa nu mai indraznesti vreodata sa imi spui ca stii cum m-am simtit. Nu ai nici cea mai mica idee, iar venind din partea mea, probabil nici nu vei avea vreodata.

Mi-a luat 3 ani si prea multe rahaturi care ma fac mereu ca nu le vad, dar le simt, sa imi dau seama ca lumea mea s-a invartit mereu in jurul tau. Asta nu o sa se mai intample niciodata, dar niciodata, de acum inainte. Mi-am calcat peste multe promisiuni, unele facute chiar tie, dar peste ce imi promit mie, nu indraznesc sa o fac.

Am doua fete, acolo, acasa, care fac soarele ala sa rasara in fiecare zi, chiar daca la ele rasare sau nu, care ma desprind mereu de tot, care sunt acolo, nu doar cand vor sau au chef de mine, sunt acolo INTOTDEAUNA, si un baiat care isi lasa pizda in mijlocu` barului singura ca sa vina la mine, sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca pot mai mult, un baiat care stie ca pot mai mult. In mare parte, am ales ca lumea mea sa se invarta in jurul lor, iar cel mai important, in jurul MEU.


Nu spun ca nu ma iubesti, si nu am s-o spun niciodata. Stiu ca ma iubesti, e probabil lucrul de care sunt cel mai sigura in momentul de fata si toate celalalte momente. Stiu ca atat cat sunt eu iubita de tine, nu mai e nimeni, nu a fost nimeni mult timp, si probabil nici nu va fi. E singurul lucru care nu il pun la indoiala, cand vine vorba de tine. In acelasi timp insa, stiu ca nu ai apreciat si nu ai inteles niciodata destul, cate am facut si am indurat pentru tine. Stiu si ca nu o vei face, fapt pentru care nici nu iti cer.

Nu iti spun nici macar ca ma iubesti mai putin decat o fac eu. Poate ma iubesti exact la fel de mult, poate ma iubesti chiar mai mult, nu am de unde sa stiu, in fond. Diferenta este ca tu te-ai gandit mereu la tine. Nu te-ai gandit niciodata cum m-au facut sa ma simt toate lucrurile care le-ai facut sau le-ai spus, daca au durut sau nu, daca au schimbat ceva sau nu, daca te-au mai rupt de mine sau nu. Ce spun de fapt e ca lumea ta, oricat m-ai iubi, nu s-a invartit nicioata in jurul meu.

Nu ai gresit, eu am facut-o. Am facut greseala vietii mele lasand tot, in mainile tale.

Imi pare rau ca am facut-o, dar nu e ca si cum as putea rescrie trecutul. Daca as putea, multe lucruri nu ar mai fi la el, asta stim amandoi. Stiu ca pot insa oricand sa o repar, stiu ca pot sa schimb ceva, stiu ca pot fi altfel, si stiu ca pot sa fiu importanta pentru mine. Stiu, pentru ca asa era, candva.

E un joc din care nu o sa ma retrag niciodata, iar cu gandul asta m-am impacat demult. In ceea ce ma priveste insa, regulile mele s-au schimbat radical, de acum inainte, oricat ar mai dura.

Stii ca te iubesc, stii foarte bine, nu as putea schimba asta nici daca as vrea. Stii ca te iubesc, dar pun acum capat vremurilor in care tu controlezi tot ce insemn "eu".

Daca nu acum, sper ca intr-o zi sa fi destul de puternic incat sa intelegi.
Te iubesc, dar...

9 comentarii:

Andea spunea...

Foarte frumos! :)

Probabil ca a trecut timpul in care depindea de el. Acum depinde de tine.
Asta daca nu am inteles eu gresit..

:D

Hordy spunea...

Pff ce mult seamănă ce scrii tu cu ce am trăit eu. 3 ani ... multe sentimente ... regrete sau nu ... multă iubire sigur.

Anonim spunea...

citesc de mult blogul tau si nu pot sa cred ca trecem prin aceleasi stari de 3 ani!cand citesc blogul tau e ca si cum as citi sufletul meu.destul de ciudat:) >:D< o sa fie bine!

Abstract spunea...

Superb.Atatea sentimente pe care probabil toti le`am avut candva..eu una sper sa nu le mai am.

madduu spunea...

Am ajuns sa cred in intradevar dragostea dureaza3 ani.
Pot spune ca exact aceeasi este si situatia mea...si din cate vad,nu sunt singura...
Ma bucur ca tie iti e suficient de dor de cum erai incat sa realizezi ca te`ai schimbat si sa ai puterea sa spui stop.
Mie imi e prea frica...inca sper sa ma trezesc.Stiu ca daca eu nu consientizez,nimic nu o sa se schimbe...
Scrii frumos,felicitari ! >:d<

ssab spunea...

exact asta simt si eu.
3 ani de zile am lasat totul crezand ca sunt fericita.. credeam ca daca renunt la libertatea mea,de exemplu,voi fi fericita pentru ca sunt cu el. Am crezut ca daca imi vad mai rar prietenii, voi fi fericita,pentru ca sunt langa el. si ce am facut? am renuntat la viata mea pentru a fi cu el si pe el l`a durut fix in ... . m`a lasat singura cand aveam nevoie cel mai mult de el. e timpul sa ma iubesc pe mine... incapacitatea lui de a ma iubi va trebui sa fie direct proportionala cu iubirea mea pentru mine. si voi reusi ! VOM REUSI !

Cris spunea...

Mereu va exista un "dar...", iar asta face diferenta... anuleaza orice: un gand, o vorba, o speranta...

Mara spunea...

ascult o melodie si mi se pare ca se potriveste cu postarile tale.refrenu` suna cam asa

Cine-ti spune ca nu-i pasa
Cine te asteapta acasa
Te accepta cum esti tu
Cine te-a iertat de toate
Cine pentru tine poate
Sa-si piarda sufletul..

http://www.youtube.com/watch?v=uIFldEOP5Qc

Anonim spunea...

Monik
Si eu ce problema am daca traiesc ce scrie ea aici, dar de 7 ani?
E patologic? E obisnuinta? E adictie la siguranta pe care mi-o ofera?
***
De jumatate de an am un "amant"; nu sunt casatorita. Tipul e superb si pot spune ca ma iubeste ca un nebun in ciuda faptului ca sunt cu aproape 7 ani mai mare decat el... o DA... iar eu sunt indragostita nebuneste de el ... totusi nu-mi pierd capul el fiind an terminal la facultate si fiind inca pe spinarea parintilor... si stau si ma gandesc: sunt o ipocrita? nu-mi permit dragostea? de ce nu ma las sa fiu fericita? .... e complicata rau viata asta ... :(:(:(