miercuri, 19 mai 2010

Mail`uri de final/inceput.

To: him
Cc:
Subject: subiectul (nu mai) suntem noi.


Nu te astepta sa incep cu "dragul meu", nu mai am niciun motiv sa o fac.
E probabil ultima oara cand vei mai auzi/citi ceva de la mine, deci "carpe diem":

Intotdeauna am crezut ca tu esti cel care stie cum stau lucrurile, intre noi, sau in general, cu adevarat, iar eu sunt doar cea care viseaza. Mi-a luat atat de mult incat nu imi vine sa cred, doar ca sa observ ca tot ce faci tu este sa traiesti in lumea ta, in care totul merge bine, si mai ales, in care eu sunt acolo an de an, luna de luna, zi de zi, ora de ora, minut de minut, clipa de clipa, pentru tine. Lumea ta, care consta in mine.

Singurul lucru pe care mi-l mai doresc este sa iti deschid ochii. De dragul aniilor astia, in care ai fost "in mana mea". Nu vreau sa dai cu capul de toate si sa te doara asa cum m-a durut pe mine. Asculta, deci, bine...

Lumea asta e exact la fel de rea ca tine. Nu esti cu nimic mai presus decat ei sau ei decat tine, dar ei sunt mai multi - nu le poti face rau, dar ei iti pot face tie. Inima lor nu se opreste pentru durerea ta, dar intr-o zi inima ta s-ar putea opri din cauza lor. Nu uita asta.

Cat despre noi...

Noi, scumpule, nu suntem intr-un film din cele la care ne uitam cand nu era maica-ta acasa. Nu suntem "pentru totdeauna", nu suntem perfecti. Nu vom fi niciodata. Asta trebuie sa intelegi, de fapt, nu vom (mai fi) niciodata.

Cat despre mine...

Nu sunt printesa ta, care sa astepte pe scarile palatului ziua in care o sa vi pe un cal alb, sa ma ridici de acolo si sa ma duci departe, intr-un loc in care sa nu aiba nimeni, nimic in potriva noastra si sa traim fericiti, an dupa an. Nu sunt poate cine te asteptai sa fiu, nu sunt cine ti-am promis acum mult, mult timp ca am sa fiu. Nu mai sunt. Nu te mai iert, nu te mai primesc inapoi, si chiar daca va trebui sa mint, am sa-ti spun de acum, de cate ori va fi nevoie, nu te mai iubesc. Sunt poate rea, cu adevarat, pentru prima oara cand vine vorba de tine, pentru ca observ cum iti rup inima in bucatele cu cateva vorbe, cum te doare, cum ma vrei, cum iti pare rau, cum ma iubesti, cum ti-e frica - vad cum te distrug, si nu imi pare rau. Ti-am spus demult, ca cineva o sa plateasca pentru toti anii astia, si nu aveam sa fiu eu aceea.

Cat despre tine...

Tu nu esti nimic...nimic din ce erai, nimic din ce ma asteptam sa ramai. Tu, esti prost. Prost, pentru ca nu vrei sa intelegi - ca nu ma mai poti avea pentru tine, ca nu ma mai poti prinde, ca nu ma mai poti face sa visez, ca nu mai poti sa imi schimbi hotararea, ca pur si simplu nu mai sunt a ta. Tu, nu mai esti nimic din baiatul la care ma intorceam de fiecare data, nimic din baiatul pentru care faceam drumuri interminabile noaptea, doar ca dimineata sa il vad zambind si sa il aud spunandu-mi "Mi-a fost dor de tine, piticot".

Ar mai fi multe de spus, stim amandoi, dar nu mai are niciun rost. Tu iti vei trai viata, care, ai sa vezi ca pentru un timp nu va consta decat intr-o durere continuua, iar eu pe a mea, care va fi exact la fel, departe unul de altul.
Niciodata nu mi-ai raspuns la astfel de mailuri, pentru prima oara, as aprecia sa nu o faci nici de data asta.
Nu ti-as putea niciodata dori raul, dar nu pot spune ca iti doresc binele.

~It`s too late for you and your white horse to catch me now~.

Copila ta. :)




From: him.
To: ddew_www@yahoo.com
Subject: RE: subiectul (nu mai) suntem noi.


Mi-e dor de tine, piticot.

Copilu` tau. :)

5 comentarii:

elena spunea...

nu suntem pentru totdeuna...superb!
poate asta ar trebui sa constientizam in fiecare relatie, in fiecare clipa. ca NU suntem pentru totdeauna...dar... tu esti prost, EU sunt proasta, pana la urma toti suntem niste prosti....

i`sucre spunea...

"Noi, scumpule, nu suntem intr-un film din cele la care ne uitam cand nu era maica-ta acasa." ...... dar ma rog, la ce filme va uitati voi cand nu era maicasa acasa? e? :)) oricum foarte tare ideea postarii !

Em spunea...

superb! cred ca ti.am mai spus, dar vreau sa ma repet: arta ta e oglinda sufletului meu. multumesc.

Unknown spunea...

De ce atîta trădare? De ce atîta durere? De ce atîta ură?...Să le fi născut dragostea pe toate? Şi de ce la o aşa vîrstă?

Andra spunea...

good, go ahead :-??