De ce nu am mai scris? Pentru ca nu mai sunt eu cea care scria acum cativa ani, cateva luni, sau doar cateva saptamani.
Mai exact, sunt doar eu cea de anul trecut, candva pe vremea asta, pentru ca desi zapada aia nenorocita inca e afara, drumurile sunt tot inghetate si ninge intr-una, in sufletul meu, chiar la suprafata, a venit primavara - iar o data ce in sufletul meu a trecut iarna, a inceput "sezonul nostru", cu zilele si noptile legendare care ne fac practic anul. Ce inseamna "sezonul nostru"? Inseamna in fiecare an, prima zi din restul vietii mele, pe care oricum o reincep o data cu primaverile, spre binele meu.
E sezonul in care o sa iti zambesc din tot sulfetul meu, indiferent daca il mai am sau nu. O sa ma vezi asa cum nu m-ai vazut niciodata. Am sa fac probabil greseli imense, ca anul trecut, pe care din nou, nu le voi regreta niciodata, care din nou, vor deveni o parte din mine. O sa refuz sa urasc, sa uit sau sa nu iert, o sa iubesc fara sa am vreo limita si nimeni si nimic nu o sa ma poata opri. Totusi, nu o sa mai imi pese asa cum o faceam, o sa fie mai simplu, o sa fiu mai putin acolo pentru el sau pentru oricine altcineva. Iar daca ma lasi, nu o sa te sun plangand dupa tine, o sa ma duc la ele, o sa bem cateva shoturi, si o sa uit de ei toti, si da, chiar si de tine, pentru intreaga noapte. Dar noaptea aia se repeta, din nou si din nou, asa ca iarta-ma dragul meu, dar nu mai am timp sa iti simt lipsa, sau sa ma doara. De durut, oricum de acum in colo nu mai doare nimic, si poate asta face lunile astea, lunile perfecte. O sa ma gandesc din nou in ce m-am bagat, si cum nu am nicio cale de scapare, si o sa ma pufneasca din nou rasul stand cu ele pe iarba, si realizand subit ca nu ma intereseaza absolut deloc vreo cale de scapare...oricat de grav ar fi, o sa imi fie din nou bine, din nou mai bine ca niciodata. O sa fiu din nou "fata micuta in rochie albastra care tot radea", si de data asta probabil "boboaca din clasa I", nu "fata care da teze unice". O sa fiu din nou fata care am asteptat si sperat intreaga iarna sa devin, o sa fiu din nou exact asa cum iubesc eu si ei sa fiu.
Daca ne-om intalni intamplator pe strada, am sa iti intind iar mana si am sa-ti spun "Buna, eu sunt Andra, si mandra de asta". Atat eu, cat si ele...pentru ca asa suntem noi, in vremurile bune. Let the good times begin.
Adevarul e ca nu ai cum sa suporti o femeie langa tine, o viata. Poti sa o iubesti in tot timpul asta, poti sa ramai langa ea, undeva in umbra, dar nu poti sa o suport. Ce-i drept, nimeni nu va poate invinovati.
De ce? Pentru ca femeile sunt ciudate, orgolioase si egoiste.
Femeile nu o sa spuna niciodata ca e vina lor. Nu, o sa fie intotdeauna vina voastra, pentru ca sunteti barbati, si pentru asta nu aveti nicio scuza. Femeile nu o sa va sune sa va impacati - nu, o sa astepte frumos langa telefon sa sunati voi. Daca nu sunati, o sa sune ele intr-un final: "Deci asa, porcule, dupa ani intregi in care am stat langa tine si ti-am inghitit toate cacaturile, dupa tot ce am facut pentru tine ma nenorocitule, dupa cat te-am iubit inca de cand erai la mata acasa, nici nu te obosesti sa salvezi realatia asta, asa-i? Foarte bine, sa dispari din viata mea, te urasc, ma auzi?! Te urasc!". Pac - si inchid. Nu o sa apucati sa spuneti nici macar "Dar..". Niciun dar. Degeaba suni inapoi, nu o sa raspunda, probabil au pus telefonul in dulap, nu conteaza, orice ar fi nu raspund. Doar nu sunt asa simplu de recuperat, nu? O sa iti toace toti nervii si rabdarea, dramatizand absolut orice cearta. De fapt, care cearta? O sa dramatizeze absolut orice faci, si o sa considere ca e impotriva lor. Pentru ca asa sunt femeile...
Cu prima ocazie apoi, o sa iti tina o intreaga teorie despre cum varianta feminina a lui Chuck Norris sta in fiecare dintre ele ; despre cum pot si fara tine si viata lor nu se bazeaza pe a ta, asa ca poti sa pleci si sa nu ai tu impresia ca ele stau in loc de tine, sunt puternice si independente, tu esti doar un pion, si jocul e al lor - pe romaneste "Da` tu cine pula mea te crezi?". In schimb, daca vi peste doua zile la ele la usa cu un buchet de flori si cu un "Imi pare rau, tu stii ca te iubesc, cum ai putut sa crezi ca te-as lasa?", o sa inceapa sa planga ca un copil de doi ani, agatate cu disperare de gatul tau. Pentru ca asa sunt femeile...
Pe de alta parte, nicio femeie nu ar putea sta langa un barbat o viata. Pai si cum dracului sa stai ?
Tu il suni sa ii spui cum ti-a fost ziua - el pare foarte interesat: "Aha..". Il intrebi cum i-a fost lui ziua: "Buna..". Tu ii spui ca il iubesti: "Ce?...". Da` pana cand? In final, ii spui ca te deranjeaza felul in care vorbeste cu tine si te simti neimportanta. El iti spune ca ti se pare. Normal, bineinteles ca ti se pare! Pfai, de ce nu te-ai gandit la asta? Nu s-a schimbat nimic la el, e doar putin captivat de dracu` mai stie ce joc a aparut si i-a facut lui viata cu o nuanta mai roz. Si sa nu ne enervam ca fiecare joc nou aparut, sau model de masina, sau mai stiu eu ce tine de tehnologia asta handicapata, ne ia mereu locul ?!
Bineinteles, un timp, ceva scartaie, si de data asta, nu doar patul. El spune ca il sufoci, ca are nevoie de timp, ca e ocupat si are si alte prioritati, mai pe romaneste, si in acest caz, "Da` cine pula mea esti tu?". Tu, normal ca te resemnezi si pleci, bagandu-l in atatia sfinti, ca daca ar stii maica-sa, te-ar lua la bataie. El iese in lume si imprastie tuturor noua veste - e liber, a scapat de tine, ce usurare, oricum nu stie de ce te-a tinut atata timp si ce a vazut la tine. Isi gaseste cu siguranta vreo domnisoara cu care se plimba prin fata ta cu orice ocazie ca sa iti arate tie cum a trecut peste tine si a inceput o noua viata - aproape ca s-ar crede si el, daca nu te-ar vedea pe tine in ea de fiecare data cand o ia in brate, cand o saruta sau cand pur si simplu se uita la ea. Bineinteles ca domnisoara nu e nici un sfert din ce erai tu, ba chiar il enerveaza ca ea nu stie sa aiba reactiile care le aveai tu cand o gadila sau o ciufuleste, dar normal ca tu nu vei stii partea asta, doar cea in care lui ii merge foarte bine, frate. Viata lui libera in care, slava Domnului, poate respira cat vrea, e mai mult decat incredibila, dar niciodata mai mult de o luna.
Si asa, dupa o luna, satul de atata libertate si aer respirat de unul singur, te suna (cam din a sasea incercare, a mai vrut sa o faca, da` a inchis inainte sa sune...aproape ca spera sa suni tu,haha), si iti spune printre lacrimi de crocodil cum te iubeste si el pur si simplu nu poate trai fara tine, cum a gresit si tot ce iti cere este intelegerea si iertarea ta. DIN NOU. Tot ce a spus, a fost la nervi, nu intelege cum ai putut sa crezi, pe bune...si tot timpul, tot timpuuuul, se va scoate cu "Tu ma cunosti, stii ca nimic din ce-am spus nu e asa". Partea care ne scoate mereu din minti, este ca da, va cunoastem, si da, stim ca nimic din ce ati spus nu era de fapt asa, da` atunci de ce pizda masii a mai trebuit sa spuneti ?! "Nu stiu, dar mai ierti?". Si normal ca va iertam, ce dracului sa facem, nu putem sa stam nici fara voi, pentru ca asa sunteti toti, toti barbatii...
Asa ca, probabil singura explicatie prin care voi, barbatii, inca ne iubiti, si noi, femeile, inca va iubim, e ca in cel mai indepartat mod, suntem exact la fel : un suflet mare de copil, cu un invelis al dracului de puternic. Oricum, cu siguranta nu venim de pe aceeasi planeta.
Uita-te in ochii mei si o sa vezi cum nu te mai vad, cum nu mai vreau sa te vad, cum imi feresc privirea de tine. Stii ca aveai rolul principal in privirea mea? Stii ca te vedeam doar si doar pe tine? Stii...?
Imi lipseste zambetul pe care il stiai, pe care il iubeai, care era al tau. Doar zambetul ala. L-am inlocuit cu altu`, si nu mi-a fost greu, pentru ca niciodata nu o sa reprezinti destul de mult cat sa imi stergi mie zambetul de pe buze. Nimeni nu o sa reprezinte. Niciodata.
Imi lipseste bucuria din suflet care o aveam cand te auzeam, cand te vedeam, sau doar cand ma gandeam la tine. Si cu toate astea, tu nu imi lipsesti. Nu o sa imi mai lipsesti niciodata.
Imi lipseste dorul de tine, si o sa imi lipseasca intr-una. Nu imi pica bine, dar prefer sa imi lipseasca dorul, decat sa imi lipsesti tu.
Daca te doare? Nu, stiu si eu ca nu te doare, la fel de bine cum stiu ca o sa te doara intr-o zi, din nou; la fel de bine cum stiu ca "tot la mine vii, tot la mine tii"; la fel de bine cum stiu ca nu o sa mai fiu aici; la fel de bine cum stiu ca o sa iti doresti sa mai fi fost aici; la fel de bine cum stiu ca o sa incerci sa ma inlocuiesti cu prima care o gasesti; la fel de bine cum stiu ca nu o sa poti niciodata; la fel de bine cum stiu ca o sa iti para rau, o sa iti para rau pentru ca m-ai lasat sa plec, inca o data, si nu ar fi trebuit.
Nu mai am multe de spus, poate nu mai e nimic de spus, un timp. Am sa fiu aici mereu, dar nu cum am fost. Am sa te ajut mereu, dar nu cum o faceam. O sa ai tot timpul un loc in inima mea, dar nu cel pe care il aveai. O sa fi mereu altfel decat "restul", dar nu o sa mai fi niciodata "tu si restul".
E ciudat ca nu mi-a ramas nicio imagine a ta intiparita pe retina, ca nu te gasesc aiurea cand ma uit pe fereastra sau cand decid sa imi inchid ochii seara tarziu. Tot ce vreau e sa vreau - sa vreau sa imi para rau, sa vreau sa imi fie dor, sa vreau sa te vreau. Nu mai pot. Nu imi dau seama daca imi face bine sau rau. Stiu doar ca nu esti acolo unde ai fost mereu, de unde nu te lasam sa pleci si nici nu imi dadeam seama.
Sa nu crezi ca imi e mai greu sa adorm sau sa ma trezesc dimineata, partea cea mai grea e probabil cea in care nu ma mai gandesc la nimic - e ca si cum ai merge cu ochii deschisi, dar in mintea ta ai considera ca sunt inchisi, astfel incat nu vezi nimic...si ce nu vezi/stii/simti, nici nu te poate deranja, asa-i? E ca si cum te-ai trezi dimineata, si ai stii foarte bine ca ai un motiv pentru care o faci, doar nu te intrebi care e acela -in dimineata aia, chiar nu te intereseaza care e.
Am inceput sa nu vad nimic de un timp, si timpul ala se tot lungeste, zi de zi si noapte de noapte...e o bezna totala care pentru prima oara nu ma sperie, ba chiar simt ca ma protejeaza mai mult sau mai putin. Imi tin capul aplecat pe spate si ma uit obsesiv in sus doar pentru ca am decis demult ca nu o sa ma mai uit vreodata in jos. O sa raman la fel, si nu o sa depinda de mine - nu o sa imi inchid ochii de tot, si nici nu am sa-i deschid cu adevarat- stadiul asta in care "conteaza, dar nu acum" ma linisteste. E probabil doar o pauza de care aveam nevoie demult, dar am renuntat sa o iau. Nu o iau de fapt nici acum, mai am o intreaga poveste de spus, una de terminat, alta de inceput...ma asteapta prea multe sa iau vreo pauza. In plus, eu niciodata nu renunt, niciodata nu ma razgandesc, niciodata nu las ceva pe seama ta. Nu plec niciunde si doar stii asta, dar imi fac bagajele.
Nu ma grabesc. Nu disper, nu lupt. Nu ma ascund, nu infrunt nimic. Nu spun si nu ascult. Nu realizez. Nu iert si nu uit. Nu ma ingrijorez, nu ma bucur, nu ma schimb. Nu iti intorc spatele, nu raman cu bratele deschise. Nu cred si nu te contrazic. Nu imi amintesc, si nici nu vreau. Nu ma intreb, nu imi doresc. Nu fug, nu ma intorc. Nu o sa fiu cea pe care nu o mai recunosti, nu o sa fiu nici cea pe care o stiai. Nu ma pierzi, cum nici nu ma ai. Nu simt, nu mint. Nu mai sunt, nici nu am disparut. Nu te supar, nu te bucur. Nu stiu, nu sunt curioasa sa stiu. Nu te uit, dar nici nu ma gandesc la tine. Nu esti tot, cum nici nu esti sau vei fi vreodata nimic. Nu castig, si nici nu pierd. Nici tu. Nu vad nimic, cum probabil nici nu o sa vad un timp.
Dar daca nu vad nimic...crezi ca pe tine, pe tine mai pot sa te vad? As vrea sa pot.
Si totusi, tu stii foarte bine ca intotdeauna o sa te iubesc.
Si uite ca s-a dus si anu` asta, care undeva in sinea mea, speram sa nu se mai termine. Nu as putea spune de ce, oricum cert e ca a fost anul care le-a avut pe toate, anul cu "peripetii" de tot felul, anul care m-a marcat. Anul asta a fost o furtuna puternica, ce s-a terminat in 31 decembrie la 11:59 cu un zambet larg pe buze, care probabil a aratat ce urme a lasat 2009 in sufletul meu. Si daca e asa cum se spune, din ce in ce mai bine, nu am de ce sa ma plang.
Momentu` asta in care se schimba anul, e ca o poarta care filtreaza tot ce a mai ramas in tine. Acum hotarasti daca "bou care nu isi merita viata" o sa mai ramana vreo secunda in viata ta si anul viitor, daca pe "baiatu` din vara" il mai astepti si vara asta, daca "baiatu` care tot te iubeste" nu renunta nici acum la tine, sau daca vrei sa mai ramai inca un an langa acelasi langa care ai ramas anii trecuti. Acum te gandesti daca dorinta ta e aceeasi ca anu` trecut, daca si la anu` o sa fie tot aia, daca s-a schimbat ceva sau daca de fapt, nu ai lasat niciodata sa se schimbe nimic, pentru tine, si poate deaia ti-a fost bine. Daca ai fost fericit, daca iei fericirea asta cu tine inca un an... daca ti-a fost bine, si langa cine ti-a fost bine !
Daca ai putea sa ramai doar in bratele unuia dintre ei, in bratele cui ai ramane? Daca ai putea sa il iei inapoi pe fraieu` dupa care ti-ai pierdut cateva luni bune, l-ai mai lua? Daca ar trebui sa ierti din nou, ai mai ierta? Si daca ar pleca acum, ai mai putea sta fara el la fel de usor ca altadata? Daca ai putea sa o iei de la inceput, ai face tot la fel?
Ei bine, daca ai hotarat ca "bou care nu isi merita viata" nu va mai avea absolut niciun loc in inima ta, poate doar in aminitirile ce tin de el care nu o sa poti spune niciodata ca le regreti, daca nu ai mai sta in bratele lui iar si daca ai incepe sa razi la gandul ca il poti avea inapoi, daca pentru tine a ramas ca o gluma proasta inteleasa prea serios, daca anu` asta nu o sa te mai trezesti dimineata intrebandu-te daca el s-a trezit cu ea in brate, daca nici macar nu o sa iti mai amintesti foarte clar cine e el, ci doar cine a fost, atunci o sa fie un an mai bun.
Daca "baiatu` din vara" a ramas acelasi frate mai mare cu privirea de copil mic, daca nu o sa il astepti, dar stii ca o sa vina si asa, daca ti-e drag dupa doi ani in care nu ti-a dat nicicun motiv sa uiti de el sau de ce a fost o data pentru tine, de ce erati sau nu erati, daca niciuna din serile alea nu constituie un regret, daca inca te pupa pe frunte de fiecare data cand te vede doar ca sa iti arate ca nu a uitat ce iti place, daca "baiatu` din vara" reapare vara asta si aprinde mai tare ce nu s-a stins niciodata , o sa fie un an mai bun.
Daca "baiatu` care tot te iubeste" o sa plece doar ca sa aiba de unde se intoarce cu prima ocazie cand o sa ai din nou nevoie de el, cum ai intotdeauna, daca o sa te mai primeasca la el la trei dimineata, daca o sa iti mai faca o cafea cum iti place tie, daca o sa ramana singurul care stie cum sa faca nenorocita aia de cafea, daca o sa se mai aseze noaptea in fata geamului tau in ploaie si o sa urle "Bine Andra, uite atunci o sa stau aici daca esti naspa si nu vrei sa imi dai drumu` in casa, in pula mea, bine, stau aici, poftim, esti fericita !? Aici stau, jur, nu ma misc. Vezi? Vezi ??? In pula mea, ce ploua, Andra!", daca "baiatu` care inca te iubeste" o sa te mai iubeasca un an stiind si acceptand ca tu nu o sa fi niciodata pentru el ce e el pentru tine, atunci o sa fie un an mai bun.
Daca "acelasi baiat langa care ai ramas si anii trecuti" pare sa ramana pentru tine exact la fel cum a fost intotdeauna, daca fara el, toti ceilalti trei nu ar putea sa faca un an mai bun, daca tu stii cel mai bine ca el e singurul motiv pentru care nu ai schimba nimic si ca fara el ai fi schimbat cu siguranta trei sferturi din anul trecut, daca mai stie sa te iubeasca inca un an, daca mai stii sa il iubesti inca un an, daca printr-o forta supranaturala nu se schimba nimic inca un an, daca cineva acolo sus iti asculta dorintele, atunci o sa fie un an mai bun...atunci cu siguranta o sa fie un an mai bun !
astra care tot radea", si de data asta probabil "boboaca din clasa I", nu "fata care da teze unice"
