sâmbătă, 7 noiembrie 2009

She's my girl, my supergirl.




Vreau sa scriu despre ea. O faceam des candva... ea cred ca a ramas intotdeauna aceeasi - e aceeasi ea a mea, cum a fost mai demult, chiar daca lucrurile s-au schimbat radical. O chema Iulia, inca o cheama, dar nimeni nu o mai striga asa. Era frumoasa si eram geloasa pe ea. Apoi era "sis" pur si simplu, si Lia pentru ceilalti.

A fost mai mult decat sora pe care nu am avut-o niciodata. A fost singura persoana care pana in ziua de azi pot sa spun ca m-a sustinut cu adevarat, si a stiu ce inseamna sa fie acolo pentru mine. Am avut nevoie de ea fara sa ma opresc vreodata, de atunci pana acum. Am avut nevoie de ea cand am avut-o, si cand nu, probabil mai mult (instinct tampit al omului de rand - "realizezi dupa ce pierzi"). A insemnat pentru mine cat nu as fi putut concepe niciodata ca poate insemna cineva, pentru ca nu stiusem ce presupune asta, pana atunci. Prietenia dintre noi doua, a ramas si acum, daca analizez, cea mai frumoasa amintire a mea.

Noi doua am avut ceva ce nu stiu cati mai stiu sa aprinda si sa tina aprins, astazi. Noi doua am avut intotdeauna un motiv sa luptam, asa, una pentru cealalta. Noi ziceam intotdeauna ca o sa fie bine...si atunci cand nu aveam idee despre ce vorbim...(ai vazut ca a fost?). Noi sufeream intotdeauna dupa cineva, si spuneam ca macar ne avem una pe alta...si intr-adevar, asa si era. Noi doua ne-am avut cu siguranta un timp una pe alta, si mie cel putin, mi-era de ajuns pe atunci.

Noi ne plimbam pe la "biserica bantuita" cu umbrela, noi am aflat ce e pe canalul 31, noi am stiut ca tata nu da pepsi decat daca mananci placinta cu branza, noi ne-am scris cu cariocile pe mana, noi am cantat "ai sa-ntelegi candvaaa", noi am hotarat ce inseamna "poate", noi am invatat ca nu e niciodata prea tarziu, noi ne iubeam cand bunica aducea struguri, noi am experimentat ca nu se mananca la Ando's dupa ce mananci Fornetti si cu siguranta noi am construit prietenia perfecta, fara certuri si drame, pe care erau geloase toate "sisurile" si "bf-urile" drumului bun...


Noi am facut intr-un timp, tot ce am putut impreuna. Am trecut impreuna, prin tot ce era in fata uneia, si era parca mai usor atunci...eu ma intorceam pentru ea mereu, si plangeam 3 nopti cand plecam, eu o tineam de mana cand plangea si tremura ( cu B.U.G Mafia - Poveste in fundal, si imaginea cu el pe ecranul de la telefon...). Noi am plans la drumu' bun, una dupa alta, cu diferite ocazii. Am plans ca proastele, cand ne aveam una pe alta, cand inca era ce era, si nu vedeam...poate nici nu aveam atunci idee cum o sa distrugem singure cel mai frumos lucru pe care il facusem impreuna.

Am avut prietenia pe care multi nu stiti nici sa o construiti. Cumva, ea o sa ramanea intotdeauna cea mai buna prietena a mea. Asa cum a fost, a si ramas o parte considerabila din mine, una dintre cele mai mari. A ramas pentru mine sora care nu o am, a ramas cineva care cred si sper ca inca stie sa ma prinda, daca fug la ea. A ramas singura ea din viata mea, singura careia atunci cand ii spun ca o iubesc, i-o spun din suflet. Ea m-a invatat pirmele lucruri despre viata, fara sa stie vreodata. Ea mi-a inceput povestea, a scris prima pagina din cartea mea...ea, impreuna cu mine, avem o poveste de spus, o istorie impreuna. Ea inca e jumatate din mine, si asa o sa fie mereu, exact asa cum a fost. Eu nu consider ca am pierdut-o, am pierdut doar o mare parte din ce eram noi...daca as pierde-o, de tot, asa cum se pare ca totusi nu am facut-o pana acum, ar lasa o urma greu de sters peste mine si peste tot ce tine de mine, pentru ca in subconstientul meu, ea inca tine de mine.

Ea a ramas dupa 3 ani "Sis :X:X:X" in agenda de la telefon, si pentru mine doar Lia, asa cum ii spuneti si voi...dar pentru mine, Lia o sa fie mereu mult mai mult decat atat, pentru ca eu am cunoscut-o intai pe Iulia, si o cunosc si acum pe Lia, asa cum nu o fac prea multi. Eu o iubesc pe Lia asa cum multi dintre voi nu sunt in stare...pentru ca, pentru mine, aceasta Lia a fost candva, pe vremea cand probabil nici nu auziserati de ea, ce nu a mai fost pentru nimeni, iar asta e un lucru cert.

5 comentarii:

b.h.g spunea...

Lia, scumpa de ea.

tastatura spunea...

si acum...unde e lia?


mi-a placut mult cum ai scris,am dat peste al tau blog din greseala :)

LIA spunea...

multumesc:)
te iubesc mult:)

Andra spunea...

lia...tot acolo e lia :).

Andreea Erika spunea...

Am dat peste blogul tau din greseala, dar nu-mi pare rau.

Ai ramas unul dintre putinii oameni care mai stiu sa pretuiasca prietenia!

Felicitari :D !