joi, 4 decembrie 2008

Iarna esti tu.

Si uite ca te ridici din pat intr'o dimineata, te intinzi si cauti contra-motive ca sa te trezesti, cand ochii aia par sa fie imposibil de tinut deschisi, dar iti fuge privirea involuntar spre fereastra, si uite ca ninge. Cine mai vrea sa doarma? Nu, nimeni nu mai vrea sa doarma. A venit iarna. Iarna nu e un anotimp oarecare, pentru nimeni.
Iarna e speciala, iarna e iubire. Iarna trebuie sa iubesti, cand te indrepti de Craciun spre brad trebuie sa iti vina in minte atatea persoane care sa te aiba si ei in minte. Iarna trebuie sa iubesti! Iara nu are niciun farmec daca nu iubesti, trecerea dintr'un an in altu e parca inutila daca nu ai in suflet cateva persoane care sa stii tu ca erau acolo la tine in suflet si revelionu' trecut si cateva care au ajuns sa insemne ceva pentru mine mai curand. Iarna e momentul in care iti spui "Uite, e gata inca un an.". Si asta e bine, e bine pentru ca e inca un an din viata ta, e inca un an din ce esti acum. Si ar trebui sa zambesti stii, ar trebui sa zambesti ca cvea bun tot a fost si daca a trecut poate pana iarna viitoare se intoarce! Iarna e un sfarsit, iarna e ca un punct pus la o poveste lunga, trista sau fericita. Si iarna e alt inceput, nicio iarna nu poate trece asa, fara sa lase ceva in urma ei. Iarna lasa amintiri, amintiri care iti aduc zambete si despre care ai putea vorbi ore intregi si amintiri dupa care plangi cu verile. Iarna e perfecta, iarna e frumoasa, asa cum e ea. Iarna..iarna esti tu.