Nu am sa uit niciodata, NICIODATA, nici una dintre noptile alea, si tu stii asta. Ti-am spus-o de o mie de ori si tu mi-ai zambit ca si cum sperai sa auzi asta. Unele o sa imi ramana in memorie ca un fel de background vag, cand se forma tot ce avem azi, si nici nu stiam. Altele...altele imi alearga prin vene.
Era 4:37, tocmai ma uitasem la ceas, cand mi-ai spus "Probabil ar trebui sa pleci acum...dar vreau sa ramai. Te rog, ramai.". De atunci am stiut ca tot ce insemni, cum te vad, cum te am, ce avem, toate zambetele si sambetele o sa ne omoare incet, in timp ce o sa ne faca fericiti. Am ramas, si m-a durut, si te-a durut si pe tine...dar ce fericiti am fost, nu?
Mi-as fi amintit primul rasarit vazut cu tine oricum, nu aveam nevoie de nimic altceva ca sa tin minte momentul ala, dar tu ai adaugat un "Am sa te iubesc intr-o zi. Stiu asta.", si m-ai intors pe dos si pe dos si pe dos, pe toate partile pe care m-ar putea cineva intoarce. As fi vrut sa iti spun sa nu faci asta. Nu am spus nimic.
Tu ai dormit mai linistit decat te-am vazut vreodata, apoi...eu m-am uitat la acelasi punct alb, fara vreun sens, de pe tavanul tau, incercand sa imi dau seama daca astept ziua aia cu toata frica si groaza din lume sau imi doresc din tot sufletul meu sa ma iubesti intr-o zi.
Mi-ai spus ca o sa lupti pentru mine, si atunci am avut puterea sa iti spun sa nu o faci. Mi-ai spus ca o sa lupti pentru mine oricum.
In momentul ala, probabil ar fi trebuit sa plec, dar stiam ca tu ma vrei acolo, langa tine...iar pe langa asta, mai mult decat orice, eu te voiam acolo, langa mine. Ar fi trebuit sa plec, dar am ramas. Si m-a durut, si te-a durut.
You're the worst and the best thing that ever happened to me.
