Pentru mine, sfarsitul nu a fost niciodata sfarsit. Ei vezi, poate asta e problema mea.
Ah, si a ta. Da, aici iar suntem la fel, iar gresim la fel.
Pentru mine, sfarsitul nu a fost niciodata sfarsit, iar tu nu ai fost niciodata destept.
Te vad azi, fara sa ma intalnesc pe undeva cu tine. Te vad cand ma trezesc, si ma sperie asta; te vad uneori cand nu ma gandesc la nimic altceva; te vad cand ma doare, si te asociez cu asta. Te vad pierdut, chiar si atunci cand esti pe drumul tau. Mi-as dori cateodata sa pot sa iti spun unele lucruri, dar tu nu inspiri siguranta, stii? Stau si te ascult tremurand, ma gandesc oare de cate ori o sa mai aud vocea asta, de cate ori o sa imi mai spui "noapte buna" si eu nu o sa mai pot dormi...oare de cate ori o sa aud atatea lucruri la care as avea atatea raspunsuri, si am sa tac? Oare cat timp o sa imi mai fie frica de tine?
Ti-as vorbi ore. Ti-as spune orice, ti-as spune tot, as avea mii de raspunsuri la fiecare intrebare a ta, dar tremur si tac...tremur...si tac...tremur si tac, in fiecare seara cand simt ca te am si te pierd. Nu pot sa scot un cuvant, nu pot sa misc un deget, nu pot sa-mi opresc lacrimile sau toate vocile care urla in capul meu, care te adora si azi, pentru ca...cine stie? Poate nu vrei s-o auzi, iar apoi, poate telefonul nu o sa mai sune in vreo seara, iar ochii tai nu o sa mai sclipeasca uneori cand ma vezi. Poate nu o sa imi mai zambesti vreodata...cum sa te mai vad eu, vreodata, si sa nu imi zambesti? Cum ar fi asta? Nu...mai bine nu ar fi.
Te gasesc oriunde am crezut ca te-am pierdut, si te pierd mereu din nou, cum si tu ma pierzi pe mine. Nu stiu de ce ne pierdem. Nu stiu cum...nu inteleg unde s-a dus o dragoste ca a noastra, pe unde putea scapa si de ce, DE CE, timpu` nu ne-a iertat? Macar pe noi...eram copii, si ne iubeam, meritam sa fim fericiti, pe stradute intunecate, pufaind din tigari si muscandu-ne de nas. Meritam...Doamne, urasc trecutul verbelor.
Pentru mine, sfarsitul nu a fost niciodata sfarsit, iar tu ai fost mereu un hoinar. Pentru mine, esti undeva pierdut, pe drumul altora, in bratele si zambetele lor, intre cearceafurile lor, pe oriunde ai fi...pentru mine esti doar pierdut, ratacit dintr-o greseala fatala a noastra, disparut dintr-o prostie. Esti un calator care nu a mai ajuns demult acasa. Lumea nu stie...poate nu stii nici tu, dar pentru mine, mereu o sa fii ratacit in inima oricui altcuiva. Pentru mine, locul tau a fost si va fii intotdeauna in imbaratisarile mele cu lacrimi in ochi. Langa mine. Oricand, oriunde, oricum...dar langa mine.
