Invatase ca atunci cand se uita pe geam seara, chiar daca era luna plina si prea multe stele pe cer, sa inghita in sec, si pur si simplu sa nu o mai faca - sa nu il mai ceara inapoi, si nici sa nu isi mai doreasca sa nu se intoarca vreodata.
Invatase sa-si traisca simplu viata, cu o cafea care nu mai avea gustul ala de demult, care probabil el i-l dadea, fara prea bine cunoscutul parfum, fara prea multe regrete sau lacrimi. Trecea peste fiecare zi, o incepea si o termina cu un zambet, unul din inima, si aproape ca uita - uita ca mai avea doar jumatate din inima.
Stia doar ca e pacat...mare pacat, uite, ca s-au dus dracului doua suflete care puteau sa crape candva unul pentru celalalt. Era constienta acum ca nu mai conta cand sau cum s-au intamplat toate astea.
Dezastrul ei era ca el plecase, orice alt detaliu era inutil.
Nicio seara nu era altfel, se ineca in rutina ei, nu mai varsa nicio lacrima si uitase sa mai spere sau sa viseze la orice. Isi amintea totusi cateodata cum auzise mai demult, cu un glas putin tremurat din gura lui, un "nu stii cat inseamna asta pentru mine". Asta ii aduce un zambet pe buze si ii arata inca o data cata dreptate avea el in tot ce spunea ...nu, nu va stii niciodata, pentru ca Fat - Frumos a lasat-o exact asa, stand pe pervaz dupa un an, fara sa ii fie prea clar cat a insemnat...dar claritatea aia nici nu a existat vreodata, a fost toata iubirea din lume acolo, dar nimic altceva clar.
Ii e bine, impacata demult cu unele idei, dar cateodata isi inchide ochii usor, seara, inghitind inca o data tot ce ar mai avea de spus, iar cu zambetul pe buze, pumnii stransi, si o sclipire puternica in ochii, inca i se rupe inima in doua.
La dracu`, proasta nu a stiut niciodata cum sa faca sa nu i se mai rupa inima in doua, intr-una, iar, si iar ...
And I won't be far from where you are if ever you should call,
You meant more to me than anyone I ever loved at all.
