It was a long time ago. ( you'll always be my "Prince".)

Te-ai gandit vreodata si tu cat timp a trecut? De atunci, din vremurile alea bune, cand nu conta nimic, doar el...? Cand era cald afara si soare, cand erai derutata si nu aveai idee ce se intampla de fapt, nu stiai ce vrea de la tine si nici tu de la el, si te speria ideea ca ti-e drag, asa, pe masura ce trece timpul. Nu ti-e putin dor, sa stai la el in brate, sa te pierzi, si sa nici nu incerci macar sa revi la realitate, sa nu poti rezista tentatiei, sa stii ca nu e bine, si sa iti faca placere? Nu ti-e dor de iubirea aia imposibila, de vara? Nu te gandesti niciodata unde s-a dus, cand s-a dus, de ce s-a dus, sau daca putea macar fi altfel? Nu te gandesti ca nu a fost chiar asa aiurea cum...trebuia sa fie, initial, cum credeai, cum..era planificat? Tu nu te trezeai dimineata si sareai, totusi cu frica, spre telefonu` de pe noptiera sa vezi daca ti-a scris azi-noapte? Tu nu aveai mesaje la sapte dimineata, nu stateai pe malu` marii cu "I'm yours" in urechi si te intrebai daca era beat cand ti l-a scris...si daca era beat, oare tocmai deaia spunea adevarul?...sau nici macar nu era beat, chiar a vrut sa o zica?...sau... sau nu? Nu aveai fluturasi din aia in stomac, asa, ca la 11 ani...emotii....treburi din astea, stupide si adorabile?

Nu iti vine sa razi, acum, cand te gandesti? Nu pare sa fi fost in alta viata, nu pare, in acelasi timp, sa fi fost ieri? Nu a lasat o amprenta baiatul ala, din vara, in inima ta? Nu iti mai e drag, doar la gandul ca ti-era asa drag atunci, cu privirea aia a lui cu tot? Nu te uiti zambind sarcastic, si totusi din suflet, la banca aia? Nu tremuri si azi, cand il vezi?

Tu nu te gandesti la cat timp a trecut, la ce bine era pe atunci?

Tie nu ti-e dor?
Mie da... :)

She's my girl, my supergirl.

Vreau sa scriu despre ea. O faceam des candva... ea cred ca a ramas intotdeauna aceeasi - e aceeasi ea a mea, cum a fost mai demult, chiar daca lucrurile s-au schimbat radical. O chema Iulia, inca o cheama, dar nimeni nu o mai striga asa. Era frumoasa si eram geloasa pe ea. Apoi era "sis" pur si simplu, si Lia pentru ceilalti.

A fost mai mult decat sora pe care nu am avut-o niciodata. A fost singura persoana care pana in ziua de azi pot sa spun ca m-a sustinut cu adevarat, si a stiu ce inseamna sa fie acolo pentru mine. Am avut nevoie de ea fara sa ma opresc vreodata, de atunci pana acum. Am avut nevoie de ea cand am avut-o, si cand nu, probabil mai mult (instinct tampit al omului de rand - "realizezi dupa ce pierzi"). A insemnat pentru mine cat nu as fi putut concepe niciodata ca poate insemna cineva, pentru ca nu stiusem ce presupune asta, pana atunci. Prietenia dintre noi doua, a ramas si acum, daca analizez, cea mai frumoasa amintire a mea.

Noi doua am avut ceva ce nu stiu cati mai stiu sa aprinda si sa tina aprins, astazi. Noi doua am avut intotdeauna un motiv sa luptam, asa, una pentru cealalta. Noi ziceam intotdeauna ca o sa fie bine...si atunci cand nu aveam idee despre ce vorbim...(ai vazut ca a fost?). Noi sufeream intotdeauna dupa cineva, si spuneam ca macar ne avem una pe alta...si intr-adevar, asa si era. Noi doua ne-am avut cu siguranta un timp una pe alta, si mie cel putin, mi-era de ajuns pe atunci.

Noi ne plimbam pe la "biserica bantuita" cu umbrela, noi am aflat ce e pe canalul 31, noi am stiut ca tata nu da pepsi decat daca mananci placinta cu branza, noi ne-am scris cu cariocile pe mana, noi am cantat "ai sa-ntelegi candvaaa", noi am hotarat ce inseamna "poate", noi am invatat ca nu e niciodata prea tarziu, noi ne iubeam cand bunica aducea struguri, noi am experimentat ca nu se mananca la Ando's dupa ce mananci Fornetti si cu siguranta noi am construit prietenia perfecta, fara certuri si drame, pe care erau geloase toate "sisurile" si "bf-urile" drumului bun...


Noi am facut intr-un timp, tot ce am putut impreuna. Am trecut impreuna, prin tot ce era in fata uneia, si era parca mai usor atunci...eu ma intorceam pentru ea mereu, si plangeam 3 nopti cand plecam, eu o tineam de mana cand plangea si tremura ( cu B.U.G Mafia - Poveste in fundal, si imaginea cu el pe ecranul de la telefon...). Noi am plans la drumu' bun, una dupa alta, cu diferite ocazii. Am plans ca proastele, cand ne aveam una pe alta, cand inca era ce era, si nu vedeam...poate nici nu aveam atunci idee cum o sa distrugem singure cel mai frumos lucru pe care il facusem impreuna.

Am avut prietenia pe care multi nu stiti nici sa o construiti. Cumva, ea o sa ramanea intotdeauna cea mai buna prietena a mea. Asa cum a fost, a si ramas o parte considerabila din mine, una dintre cele mai mari. A ramas pentru mine sora care nu o am, a ramas cineva care cred si sper ca inca stie sa ma prinda, daca fug la ea. A ramas singura ea din viata mea, singura careia atunci cand ii spun ca o iubesc, i-o spun din suflet. Ea m-a invatat pirmele lucruri despre viata, fara sa stie vreodata. Ea mi-a inceput povestea, a scris prima pagina din cartea mea...ea, impreuna cu mine, avem o poveste de spus, o istorie impreuna. Ea inca e jumatate din mine, si asa o sa fie mereu, exact asa cum a fost. Eu nu consider ca am pierdut-o, am pierdut doar o mare parte din ce eram noi...daca as pierde-o, de tot, asa cum se pare ca totusi nu am facut-o pana acum, ar lasa o urma greu de sters peste mine si peste tot ce tine de mine, pentru ca in subconstientul meu, ea inca tine de mine.

Ea a ramas dupa 3 ani "Sis :X:X:X" in agenda de la telefon, si pentru mine doar Lia, asa cum ii spuneti si voi...dar pentru mine, Lia o sa fie mereu mult mai mult decat atat, pentru ca eu am cunoscut-o intai pe Iulia, si o cunosc si acum pe Lia, asa cum nu o fac prea multi. Eu o iubesc pe Lia asa cum multi dintre voi nu sunt in stare...pentru ca, pentru mine, aceasta Lia a fost candva, pe vremea cand probabil nici nu auziserati de ea, ce nu a mai fost pentru nimeni, iar asta e un lucru cert.

Us, and our cold story.

Acest baiat despre care urmeaza sa scriu este unul la un milion, doarme la un metru de mine cu o tigara care a uitat-o aprnsa langa el. A adormit cu capul intors sugetiv spre mine, si un suras pe buze care nu spune nimic, dar ascunde multe.


Acest baiat o iubeste de mult timp. Nu a ascuns-o niciodata pentru ca nu a vazut rostul, si nici ca era vreunul. Si-a dedicat ultimii 2 ani unui singur scop: fericirea ei. Adora sa fie fericit, iar el e fericit doar cand e ea, iar daca nu e, o face el. Asta stie sa faca cel mai bine, poate deaia nu renunta niciodata. Nu renunta niciodata la nimic din ceea ce tine de ea. E in stare sa faca acelasi lucru de 1000 de ori, oricat ar fi de gresit, daca ei ii e bine. Tot ce face se rezuma la ea, asa ca am putea spune ca este centrul universului lui. Nu asculta de nimeni si este chiar mai incapatanat decat ea, asa ca niciodata nu se inteleg mai mult de 2 zile.

Se cearta, isi spune vrute si nevrute, ea pleaca, dar tot el se intoarce. Nu sunt niciodata de acord, ea risca, iar el vrea doar sa o vada pe un drum sigur. El o vrea pe ea, ea vrea pe altcineva. Nu ii spune niciodata, dar stie el foarte bine. Nu ii reproseaza nimic, desi ar vrea sa ii spuna intr-o zi tot. E poate singurul lucru de care ii e frica, sa o piarda inca o data. Nu o face poate si pentru ca stie ca nu e un lucru pe care sa il controleze. Intelege ca si ea poate sa iubeasca asa cum o face el, dar nu pe el. Nu a tinut-o niciodata, a lasat-o sa plece. Nu a asteptat sa se intoarca, pentru ca stia ca nu o va face. Ea nu e genul de fata care pleaca si vine inapoi, realizand ca nu a facut ce i-a spus inima. O data ce pleaca, nu da niciun pas inapoi, oricat ar durea-o asta. E vorba de orgoliu si incapatanre, iar el o cunoaste. Se duce dupa ea intotdeauna, si asa o iau mereu de la inceput.

Si azi o priveste iar cum o face in toate celalalte zile. E a lui din nou, dupa regulile ei, ca intotdeauna. Are in privire o dorinta arzatoare care nu seamana cu ale celorlalti din viata ei care au privit-o de-a lungul timpului. Are o privire inocenta, care nu ascunde nimic si care nu ar putea sa o minta, desi cateodata ar vrea. O vede asa cum e ea, pentru ca nici ea nu se ascunde fata de el. Sunt doua trupuri, unul langa altul, care se privesc fara niciun un pic de rusine, care lasa la iveala fiecare pacat si fiecare lovitura care le apartine. O priveste pentru ca e a lui, si asta o stiu amandoi, incercand sa evite faptul ca trupul, mintea si iubirea ei apartin totusi altcuiva. O analizeaza din cap pana in picioare si nu o judeca. O admira, cu toata fiinta lui.

Cateodata ea incepe sa planga, pentru ca se pierde in privirea lui. Stie ca nu merita sa o vada asa, stie ca nu il merita. Cateodata se simte vinovata, dar asta nu o admite decat fata de el. E singurul care o intelege, oricat i-ar fi de greu. Cine ar intelege-o, daca ar fi in locul lui...? Nimeni, nimeni nu ar putea sa o faca. Plange incet si tremura, dar nu pierde niciodata contactul vizual cu el. Nu vrea sa ii dea impresia ca o pierde iar, stie ca l-ar durea mai mult decat o doare pe ea. El tace intotdeauna, pentru ca orice ar spune ar apasa-o mai tare. Se apropie de ea, o mangaie, ii sterge orice lacrima, si o strange in brate, fara vreo urma de vulgaritate sau perversiune. O tine strans in brate si de mana, pana se calmeaza, pana ii e bine. Nu a asteptat niciodata nimic de la ea. Sa il ia in brate, sa il faca si ea fericit cand nu e, nu a asteptat niciodata mai ales sa il iubeasca. S-ar fi suparat singur, si nu ii lipsea asta.

Acest baiat a vrut sa fie pentru ea ceea ce nu a fost niciunul. Si a fost, a fost cel care a iubit-o neconditionat si fara oprire in fiecare zi, i-a spus-o si i-a aratat-o, s-a asigurat ca stie, ca nu uita, ca e constienta de prezenta lui acolo, oricand are nevoie de el. Acest baiat doarme acum linistit dupa o lunga zi alaturi de ea, stiind ca in cateva ore ea se va cuibari in bratele lui, stiind ca va trece o noapte peste ei, si se va trezi tot cu ea in brate. Adora sa stie ca in atatea ore, raman unul in bratele celuilalt. Iubeste sa o aiba, iubeste al dracului de mult sa o aiba pentru el, sa o simta langa el, sa aiba grija de ea, sa fie ea, acolo, langa el. O iubeste...n-are ea idee cat o iubeste.



(Acest baiat... esti tu.)

Leapsa.

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
16...da, cred ca 16.

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
sa nu incerci, cu siguranta.

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
de frica si de prosti.

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?
da...cateodata vorbesc prea mult. vorbesc si atat...my bad.

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?
Bill Gates ar cersi de la mine.

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
responsabilitatea de a isi asuma unele lucruri pe care pur si simplu nu vor sa le accepte. as vrea sa se planga mai putin, sa fie mai puternici.

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
fac exact si numai ce imi place sa fac.

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
nu.

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
cum trebuie. cui ii pasa ce trebuie sau nu trebuie facut?

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
sa nu o lase sa treaca pe langa el.

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
un prost fericit.

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte?
...chiar nu pot raspunde la intrebarea asta. m'am blocat.

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?
da. lucrurile se iarta, dar nu se uita.

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?
fiecare dupa-masa in care stateam cu Michelle si cu Irina in parcu' din fata blocului, radeam la soare si ne era frica de lilieci. Prietenii, inocenta varstei si Brasovul...asta o face speciala.

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
la scoala? nu.

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
...primavara trecuta. si nu imi pare rau.

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
aseara, cand nu puteam sa dorm.

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?
sa cant. ma retine frica, probabil.

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
rezist.


mai departe, cui o vrea...