Vin rosu si mult calm.

Iubitule, tu-mi dai mult mai mult decat cer .

2012-01-24T22:53:00.002+02:00

Iubitule?
Ramai te rog acolo. Nu te misca, nu te ridica, te rog, nu pleca nici macar un centimetru mai departe. Imi place sa te vad...de fapt, probabil imi place sa te stiu, acolo, in patul meu, cu un zambet care iti acopera toata fata , uitandu-te la mine, ca si cum...nu stiu, ca si cum as fi ceva care te completeaza, ceva bun in viata ta, ceva ce nu ai mai avut.
Stau rezemata de pervaz, mai mult dezbraacata decat imbracata, si nu e niciun sentiment ciudat in asta, nu cu tine - sunt ciufulita si abia m-am trezit, dar nu mi-ar putea pasa mai putin de lucrurile astea -fumez o tigara si te fixez din priviri, ma uit la tine, si vad cate nu am vazut. Ma bucur totusi, si vin sa te iau in brate, mandra de mine, caci macar le vad acum.
Da, mi-a luat mult timp sa stiu ca te am - si mai mult timp sa stiu ce am. A trebuit sa vad o mie de poze din alea de Tumblr, share-uite de tot felul de fete de 11-12 ani care isi asteapta printul. A trebuit apoi sa aud atatea povesti si atatea "Doamne, cat as vrea pe cineva care [...]!"...a trebuit sa imi deschid larg ochii, sa ma uit in jur luni intregi, sa vad relatii care se mai cheama asa pentru ca... "a trecut mult timp", sau "m-am obisnuit", sau "altfel m-as simti singur"; "nu stiu cum sa-i spun", "ma plictisesc", "ma tine ocupat"...a trebuit sa vad multa tristete in ochii unor oameni pe care ii cunosc prea bine ca sa nu o vad, in timp ce aratau altora o fericire interminabila. Am auzit atatea vise si sperante, atatea "intr-o zi o sa gasesc pe cineva care...", atatea "o sa vina si vremea mea", atatea "un baiat intr-o zi o sa fie exact cum imi doresc, o sa stie sa...".
A trebuit sa le vad pe toate, pana sa pot sa spun, dupa atata timp, ca sunt cea mai fericita, cea mai norocoasa fiinta din lumea asta.
Eu am 17 ani - nu mai mult, nici mai putin, doar 17. Eu am avut relatii frumoase, cat si dezastruase, am avut un trecut plin de iubire, dar si de drame, am trecut prin atatea zambete si lacrimi, care, spun eu, s-au compensat reciproc...toate, ca sa ajung acum, sa gasesc pe cineva ca tine.
Eu sunt fata care traieste visul tuturor, care are sperantele lor, care le are pe toate, si tu ...tu esti baiatu` meu din pozele de pe Tumblr, care DA, ma pupa pe frunte, alearga cu mine in ploaie, ma strange de mana cu orice ocazie care o are, ma iubeste in cele mai bune si cele mai rele momente ale mele, ma sustine in absolut orice fac, rade de mine de fiecare data cand beau prea mult, dar tot nu ma cearta ...tu esti cel mai bun lucru al meu, care a ramas si nu pare sa plece, esti copilul meu care doarme pe spate, desi uraste asa, ca sa pot dormi cu capul pe pieptul tau.
I`M LIVING THE FREAKIN` DREAM - adica...pe bune. Eu mi-am gasit "tipul care..." il cauta toata lumea, eu am dat de exceptia mea, de "baiatul potrivit", de care iti spune si mama sa nu il lasi.
Micutule, tu stii ca eu nu prea imi fac planuri de viitor, stii ca ma sperie si fug de ele, ca na, fiecare sut in fund, pana la urma tot iti da o lectie...dar cred ca stii la fel de bine ca uneori se intampla ca acum - sa stau rezemata de pervaz, sa ma uit la tine, sa vad o mie de lucruri, toate ale noastre, toate bune, toata fericirea, sa te ridici brusc, sa ma strangi in brate si sa nu spui nimic, poate doar un "eu nu iti dau drumul" - iar eu stiu ca nu imi dai, asa ca acum, chiar acum, iti zambesc in timp ce vad in ochii tai un intreg viitor, nici al meu, nici al tau, ci al nostru. Nu o s-o recunosc...dar o fac.

Un minut, aici, al meu.

2012-01-12T01:28:00.000+02:00

Ti-as spune o poveste, dar nu stiu cum sa ti-o spun...gen, era demult, era frig si tremuram ca o copila, nu-mi aduc aminte prea multe, si cand o fac, ma doare fiecare muschi, fiecare os.
Mai stiu unele lucruri, mi-au ramas in minte, pe retina, si Doamne, macar de mi-ar fi iesit din suflet.
Imi aduc aminte cum fuma o tigara tare, dintr-acelea cu filtru portocaliu, strangea de ea, si eu vedeam. Era nervos si agitat, avea sa imi spuna o mie de lucruri si le omora cu o tacere crunta, aceeasi tacere cu care ma omora si pe mine. Se uita fix in ochii mei, ma vedea, imi simtea frica asa cum n-o mai simtise niciodata, ceea ce il facea sa taca in continuare. Nu vroia sa ma raneasca, si eu stiam asta. Ma iubea, copilul asta, ma iubea asa cum stia el, un mod neinteles si inexplicabil, dar o facea, si cateodata, cand il luam in brate si ii zambeam, inca ii sclipeau ochii. Da, ma iubea, dar toata iubirea aia nefireasca, din povesti, NU, nici de acolo...din povestea mea...se dusese de mult timp. Eu o stiam, el o stia, si cineva trebuia sa o spuna...din nou, stiam amandoi ca el o va spune, ca de, eu nu stiam sa dau drumul. Ma uitam in gol, nu vroiam sa imi aduc aminte in timp expresia fetei lui atunci cand ma impingea de langa el, drept pentru care nici nu o stiu. Am simtit un final, asta era tot ce simteam atunci - e cel mai urat sentiment posibil, sa simti un ultim moment, o ultima sansa sa il prind de mana, si nicio alta sansa sa ii spun "Stai". A tacut exact atata timp cat stia ca am sa tac si eu, a stiut cand vroiam sa ii spun cate ceva, nu aveam idee ce vroiam sa ii spun, poate chiar as fi reusit sa scot acel "Stai", dar nu am avut timp. A inceput sa imi spuna, mii de lucruri, milioane de mici treburi care nu am apucat sa le gandesc, intr-un timp atat de scurt, atat de sec, atat de incordat, atat de...trist. El gandea mereu cu cateva minute inainte, stia ca orice as fi spus, el ar fi plecat exact atunci, nicio secunda dup-aia, nicun alt gand, asa ca nu m-a lasat s-o spun, nu s-a lasat sa nu ma asculte. Ma cunostea ca si cum as fi fost copilasul lui, stia cand ma trezeam, stia ca eram cu un zambet larg pe fata cand o faceam, stia ca era vina lui, eh, ce nu stia?! In fine...deci, cineva trebuia sa-mi termine povestea asta care v-o insir aici, cineva trebuia doar sa o spuna.
Ei, si a spus-o intr-un final, cu toata lumea aia care cadea in jurul meu, cu toti norii aia care aparusera de nicaieri, cu mine, care nu mai aveam sa fiu o fata draguta, a lui, care nu stia sa faca rau. Am plecat cum am putut, nu mai stiu cum am facut-o, si mi-am spus "eu asa n-am sa mai iubesc". Pai...nici n-am mai facut-o, as fi nebuna sa o mai fac. Hah, da, vremurile astea de demult, cand era rece, si se intampla toata povestea asta, au fost un apogeu al iubirii mele, mult schimbate de atunci. Eu...eu cat de schimbata sunt de atunci...si cat ranesc, si cat plec, si cat nu mai simt...
S-au dus toate de atunci, in veri trecute prin nopti albe si atatia litri de alcool, in toamne in care il vedeam, in ierni la fel de reci ca atunci, la fel de goale...si mi-a spus ca l-am pierdut, si eu i-am spus ca m-a pierdut. Mi-a spus ca pleaca, si i-am spus ca plec, mi-a spus "niciodata", i-am spus "asa sa fie", nu mi-a spus nimic, si m-am gasit si eu in toata tacerea aia specifica lui...dar e ciudat ca mai tin minte povestea asta.
Ah, si mai ciudat e ca sa face incet frig, cum v-o spun, e frig si gol, si mi-as dori sa nu fie, mi-as dori sa mai fie el aici. Un minut...? L-as vrea un minut, fericit, al meu.

2011-12-27T02:14:00.000+02:00

Poti sa calci prin zapada si fara sa te uiti la ea...da, daca vrei, poti doar sa mergi, linistit fara sa o asculti...
...pentru ca, daca o faci, s-ar putea sa vezi ca e mai putina, mai trista, mai urata, si nu mai scartaie pentru tine.

Era negru, gol, si frig in spatele ei. Stia asta, asa ca nu se intorcea. Zbierau o mie de voci, unele ii spuneau sa fuga inapoi, iar celalalte...taceau. Nimic nu ii spunea sa ramana, nimic nu ii spunea sa mearga inainte. Nu a inteles niciodata de ce fericirea aia nu o chema. Putea sa o vada, o avea in palme, ii zambea, PUTEA SA O PASTREZE, si totusi, avea de atatea ori tendinta sa o scape, sa o calce in picioare si sa fuga repede, cat de repede putea, in trecutul ei al dracului de apasator care o umplea de durere.
Avea in spate suspine...Doamne, erau o mie de suspine, tot felul de Feti Frumosi care au promis ca nu pleaca, si s-au dus pentru totdeauna, tot felul de oameni care n-au ramas sa o mai asculte, tot felul de scandaluri care nu vroia sa le vada, si o anumita iubire gresita si fara nicio limita.
Acolo, acolo stia ea cum si ce sa faca - acolo fusese ea mereu, intr-o mizerie continua, cu care se lupta pentru un zambet si un moment de fericire. Acolo era acasa, si acolo iubea ea un dezastru interminabil.
Cum? Cum asa? Cum sa fugi, tu, undeva in sufletul tau, de fericire? Cum sa te intorci in infern, ca sa fi BINE, in felul tau tampit?

IT`S THE MOST WONDERFUL TIME OF THE YEAR!

2011-12-23T17:20:00.000+02:00

Abia cand s-a facut dupa-masa, pe la ora patru, mi-am dat seama ca acum un an, exact exact pe vremea asta, lumea mea s-a schimbat total...de atunci si pana acum, am crescut singura, si am crescut bine daca pot sa zambesc.
23 decembrie ramane in inima mea zi de doliu, dar nu e loc de asta, caci vine Craciunul, si poate cea mai mare schimbare a anului asta e ca acum vreau si o sa am primul meu Craciun fericit. Sunt tare entuziasmata si promit sa ma bucur de fiecare minut. E bine sa nu te intrebi daca te plimbi singura anu` asta pe Republicii printre toate luminitele alea si cadourile dragute. E bine sa stii ca cineva o sa te tina de mana, CHIAR O SA TE TINA, nu o sa se razgandeasca cu ... o zi inainte? In fine.
Va doresc si voua sarbatori fericite si sper sa primti tot ce asteptati - chiar exista o magie a Craciunului, asa ca...doriti-va din tot sufletul, si cine stie? You just might get it.

(am spus ca anul asta o sa evit piesa asta, dar la dracu`, prea bine merge!)

Primele vorbe spuse cu spatele intors.

2011-12-18T22:53:00.003+02:00

Daca n-ai dreptate? Hm? Ce te faci tu atunci? Poate e o greseala, o mare greseala…
Ei, greseala…nu se mai numeste greseala cand e singura optiune. Asta e. Lucrurile nu raman, eu am inteles, fa si tu un efort. Hai, nu mai tipa…timpul meu, timpul lui, s-au dus dracului.
Nu te doare?
Nu. Nu stiu.
Ma minti.
Nu mai mint, nu mai simt. Ce sa mai doara, spune-mi tu mie? E obisnuinta, o obisnuinta urata care creste cu greu, asa, in timp…a avut, slava Domnului, atata timp. Ma bucur ca am ajuns aici, in sfarsit.
Nu fi naiva, niciunul dintre voi nu se multumeste cu o explicatie ca asta…auzi, obisnuinta !
Nu trebuie sa ma crezi, nici sa ma intelegi. Eu m-am obisnuit cu ideea ca l-am pierdut, demult…hah, de cand il aveam. Ma auzi? Il aveam si nu era al meu…dar eram tare nebuna atunci, si il iubeam cu o dependenta de frumusete, de o fericire disparuta de ceva timp…m-am obisnuit sa-l vad stiind ca m-a iubit, in felul lui pe care il adoram candva, in felul lui pe care nu il mai concep acum. S-a dus, ce sa mai, la alta, niciunde…iar apoi, el e inteligent si tare ca o stanca, stii? El s-a obisnuit…ei bine, nu prea stiu cu ce, caci el nu ma pierduse, Doamne, cat si cum ma avea! S-a obisnuit sa nu mai fiu totusi a lui, probabil.
Il regreti, PROASTO, il regreti, si ai spus ca n-o s-o faci…te incrunti, si strangi din degete, nu mai imi zambesti cand te intreb de el!
Ce vrei acum, sa iti rad in fata? Nu il regret, ce fel de fiinta isi regreta iubirea…cresc. Lasa-ma ma sa cresc, fara sa ma distrug, fara nopti albe. Mi-au ajuns, ia mai lasa-ma in pace, tu nu stii cum a fost.
Stiu. Si el? Cu el ce se intampla?
El e bine, mereu o sa fie bine. El nu uita, si nu se schimba…el nu cade, si eu stiu asta mai bine ca oricine. E un tip din ala, incredibil, stii? Un Harap-Alb, gen. Se descurca, mai bine decat ai vrea cateodata sa o faca…e de fier, se vindeca, pe dracu`, nici nu se loveste. Iubeste si pleaca, mai iubeste o data, si inca o data, ii e bine iar, zambeste iar. Se regaseste el cumva, nu o sa inteleg niciodata, dar tare as vrea sa fiu macar o data ca el.
Te descurci? Spune-mi tu, te descurci? Esti tu in stare?
Ti-am raspuns…obisnuinta. Sunt obisnuita sa ma descurc – o sa-mi beau ceaiu` asta si o sa zambesc. Stiu ca si el face acelasi lucru. Nu te ingrijora degeaba, suflet ciudat ce esti. Eu nu ma ingrijorez, uita-te la mine, sunt bine, o sa mai fiu, nu ma opreste nimic. Imi pare rau ca nu pot sa-ti povestesc astazi despre el, zambind, ca altadata. Dar o s-o fac, ti-o promit. Nu mai doare nimic si vezi si tu, nu curge nicio lacrima…demult nu mai curge, ce sens sa aiba? Mai apasa doar un dor care nu are cum sa nu apese, nu are de ce sa dispara, e un dor frumos, imi place sa il pastrez. Acum o sa ma mai incrunt putin, dar in curnad o sa zambesc din nou cu o amintire cateodata atat de vie incat incep sa tremur, altadata atat de moarta incat ma sperie…ei, de ce sa nu zambesc? Mi-a ramas o parte din zambet, baiatu` asta. Mai sunt putin furioasa, intr-adevar…nu pe el, nicidecum, poate asa, pe…timp? Sau pe ce n-a mers. O sa-mi treaca si asta, tot asa, poate cu iarna, poate nici de data asta. Uite, mai beau un ceai si o sa incep sa-ti mai povestesc, de bine, de mine si de el, cine era pe atunci, de alte vremuri bune. Mai fa-mi unul cu cirese, te rog.

e asa dezordine, ce sa zic? mai bine tac. te las pe tine sa ma intepi cu un ultim ac.

Best shot.

2011-12-14T22:16:00.006+02:00

Iti rezemi capul pe picioarele mele, imi zambesti mai mult gol decat frumos, cu putina teama si o mie de sperante. Ma strangi in brate ca si cum ar fi ultima oara, dar asa faci tu mereu, si eu stiu asta. Nu e niciodata ultima oara, ai o dragoste fara nicio limita in priviri, o iubire care mi-o porti cu atata respect...esti legat de mine si ma faci fericita. Iti sclipesc ochii, puiule, si asta ma face sa rad, in timp ce imi plimb degetele prin parul tau.

Da, mi se pare amuzant, desi poate nu e cel mai potrivit cuvant...mi se pare bizar, si al dracului de frumos, sa stiu ca iti pot aduce o sclipire in ochi, doar asa, pentru ca sunt, zambesc si te strang in brate pana ti-e greu sa respiri.

Imi esti foarte drag, si in timp ce arunc o privire pe fereastra si vad cum ninge, mai agresiv decat in alte zile, sunt sigura ca si tu stii. Sunt foarte norocoasa sa te am acum, aici...mereu. Nu mi-am dat seama de asta, mult timp, si a fost greseala mea, recunosc...m-am uitat la ei, ei toti, din jurul meu, i-am vazut si m-am speriat. M-am gandit apoi la tine, si intr-o secunda mi-au trecut prin minte toate lucrurile noastre...cat am ras si cat am plans, cat am tipat si cat ne-am iubit, cate nopti au trecut si n-am inchis niciun ochi pana spre dimineata, cate dimineti au inceput cu tine...daaa, cate mangaieri, cate palme, cati nervi, cate greseli si cate scuze...dar suntem aici, vezi? Suntem aici si suntem bine, dupa atata amar de timp. Cine mai e ca noi?...te pup pe frunte, si imi raspund in minte "nimeni nu mai e ca noi".

Eu stiu, dragul meu, ca poate nu mai meritam sa fiu acum la tine in brate. Eu stiu ca te-ai lovit de prea multe ori de zidurile mele, tari si reci ca gheata...stiu ca nu meritai, stiu ca nu te-am salvat cand te asteptai sa o fac. Imi cunosc rautatea, cateodata chiar prostia, altadata frica...si le regret. Ti-am spus de multe ori, chiar regret toate momentele alea in care nu zambeai, si vedeam, si nu ma opream.

In sfarsit, te prind de mana si te strang tare...e modul meu de a iti spune ca m-am hotarat sa raman. Eu te iubesc, si tu mi-ai promis ca nu pleci, tu mi-ai promis ca nu ma ranesti...pe tine te cred, in tine...nu, in mainile tale...e toata increderea mea. O sa ai grija de ea, eu stiu ca o sa o faci.

Te agati de gatul meu, ma saruti apasat si ma intrebi daca mi-e bine, cu acelasi zambesc gol si plin de frica, de care m-am indragostit eu. Iti zambesc la randul meu si iti spun scurt - "da". Te sarut la fel de apasat si te las sa te multumesti cu atat. In capul meu, continua - "da, prostule, bineinteles ca imi e bine, te am pe tine, intelegi? TE AM PE TINE, pentru mine, tu esti sansa mea, tu esti iubirea mea, tu nu ma lasi sa nu imi fie bine [...]" si continui asa, mult timp, fara sa mai spun vreo vorba.

Adorm apoi, brusc, la tine in brate...sunt linistita, pot sa dorm cat vreau si sa fiu tare ciufulita cand ma trezesc...tu o sa ma iubesti si maine, eu o sa fac la fel.

Scrum? Nici macar. Tacere.

2011-12-08T18:37:00.004+02:00

Buna.

E putin ciudat cum nu mai am nimic sa-ti spun. Puteam sa-ti impartasesc o mie de vise si acum iti imparatasesc tacerea, poate pentru prima oara. Imi place sa tac atunci cand e vorba de tine, e cel mai simplu...ah, si singura varianta.

Imi amintesc dupa-masa aia in care ploua ca dracu si fugeam ca niste idioti. Ne bateam pe o umbrela sub care oricum puteam incapea amandoi. Fugeam de tine si te simteam cum veneai dupa mine cu zambetul pe buze. Era cel mai frumos sentiment din lume, sa stiu ca vii dupa mine, sa ma prinzi, sa stiu ca asta vrei, sa ma pastrezi. Mai stii? Ha, ce prosti eram! Ne plimbam cu masina seri intregi fara niciun drum si nicio destinatie, prinsi de mana celuilalt. Cantam din tot sufletul "Save tonight", dar niciodata nu am observat accentul ciudat pe care il puteai pe "tomorrow i'll be gone". Nu mi-as fi imaginat atunci ca as putea ramane fara tine, nu eram doi, eram unul. Ma iubeai si imi spuneai toate lucrurile alea care aveam nevoie sa le aud. Fraiere, tot timpul stiai ce sa spui. Aveam viitoru` nostru, cu cheile de la casa, vreo trei copilasi si steaua noastra care strlucea in fiecare noapte. Zambeam la o luna plina si imi fumam tigarile razand. Ma jucam in parul tau, mereu o faceam, tu te trageai si imi spuneai ca o sa te tunzi! Apoi ne bateam, niciodata nu m-ai lasat sa castig!...da, NICIODATA nu m-ai lasat sa castig, nici macar pe tine, probabil orgoliul tau a fost mult peste astfel de lucruri...

Copilule, e apropae trist cat de fericiti eram. Aveam toata iubirea din lume, si azi...azi am acelasi lucru. Poate cateodata as vrea sa pot spune "dar nu conteaza", "dar nu la fel", dar vezi tu, azi chiar conteaza. Eu am ramas omul pe care il stiai si tu, dintotdeauna - pentru mine au contat mereu oamenii, cu tot sentimentele lor, cu tot ce sunt ei. Eu nu calc inimi in picioare, si sunt mandra de asta.

Imi pare rau, stii, ca am spus de mii de ori, ti-am promis-o tie si mie, tuturor sfiintilor si zeilor, ca nu o sa treaca niciodata, nu o sa fie niciodata altfel...dar e. Poate pana la urma, toate trec. Poate oriunde si oricand, exista limite...si poate ca am crescut, am invatat sa am grija de mine, am invatat sa ma pun mereu pe primul loc.

Uite asa am ajuns, copilule, sa mai impartim doar o tacere, care ii spune fiecaruia dintre noi ce vrea. Noi nu mai vrem sa ne ascultam. "Pentru noi, filmul s-a terminat".

It never really ends, but it surely stops.

postscriptum.

2011-11-23T20:10:00.003+02:00

Ai putea sa incetezi, stii ? STII ? Chiar ai putea.
Da, termina, hai, gata cu toate prostiile astea, cu o mie de regete si dorinte sa fi facut lucrurile altfel. Mai ai tupeu` ala nesimtit, ma, mizerabilule, sa ma chemi inapoi, cu marea, cu Craciunul, cu prea multa iubire irosita? Mai ai tupeu` sa imi spui ca esti sincer, cand tu ai invatat sa minti, inainte sa respiri?
Ridica-te si nu te mai aseza jos, nu vreau sa stai, nu vrea sa te aud, nu vreau sa ma strangi in brate, sa-mi zici iar ca e "ultima oara" si sa nu faci niciun pas mai departe de mine apoi. Imi tot spui ca pleci, sau ai plecat, sau imi spui cum eu ti-am dat drumul, cum eu nu te-am primit inapoi. Pleaca! Pleaca, de cate ori sa iti spun ?! Nu mai fi atat de idiot, pur si simplu, incat sa crezi ca ma intorci pe mine pe dos cu zambetele tale copilaresti care striga "Te iubesc, tu, te iubesc!".
Iubeste-ma. Iubeste-ma cat vrei, de unde vrei, iubeste-ma pana mori, pana crapi, dar fa-o departe, atat de departe de mine...dar nu ti-o spun ca un ordin, caci ai ramas acelasi copil care nu asculta nimic, niciodata, ti-o spun ca un fapt, caci tu stii ca ti-as putea spune "Hai, nu ma mai iubi!", si eu stiu ca tu ai putea spune "Nu o mai fac!", dar Doamne, cat ai minti.
Nu poti sa nu ma iubesti, idiotule, ti-am pus lumea la picioare candva.
Eu ma duc linistita catre soarele meu, catre o mare care nu mai e atat de rece, catre o cafea mai tare care o sa prinda un gust, catre o tigara mai fina, mult mai fina decat tine, care poate nu lasa atata scrum in urma ei. Tu? Ramai aici, unde e frig, si ceata, si intuneric, si urat! Aici e casa ta - da, daca inca mai crezi ca tu erai acasa in sufletul meu, ei bine, uite! Asa era in sufletul meu. Ramai aici, si nu intinde nicio mana dupa mine. Nu te mai prind, imi pare rau - ma duc sa zambesc.

Seri prea lungi.

2011-10-03T18:29:00.006+03:00

Invatase ca atunci cand se uita pe geam seara, chiar daca era luna plina si prea multe stele pe cer, sa inghita in sec, si pur si simplu sa nu o mai faca - sa nu il mai ceara inapoi, si nici sa nu isi mai doreasca sa nu se intoarca vreodata.
Invatase sa-si traisca simplu viata, cu o cafea care nu mai avea gustul ala de demult, care probabil el i-l dadea, fara prea bine cunoscutul parfum, fara prea multe regrete sau lacrimi. Trecea peste fiecare zi, o incepea si o termina cu un zambet, unul din inima, si aproape ca uita - uita ca mai avea doar jumatate din inima.
Stia doar ca e pacat...mare pacat, uite, ca s-au dus dracului doua suflete care puteau sa crape candva unul pentru celalalt. Era constienta acum ca nu mai conta cand sau cum s-au intamplat toate astea.
Dezastrul ei era ca el plecase, orice alt detaliu era inutil.
Nicio seara nu era altfel, se ineca in rutina ei, nu mai varsa nicio lacrima si uitase sa mai spere sau sa viseze la orice. Isi amintea totusi cateodata cum auzise mai demult, cu un glas putin tremurat din gura lui, un "nu stii cat inseamna asta pentru mine". Asta ii aduce un zambet pe buze si ii arata inca o data cata dreptate avea el in tot ce spunea ...nu, nu va stii niciodata, pentru ca Fat - Frumos a lasat-o exact asa, stand pe pervaz dupa un an, fara sa ii fie prea clar cat a insemnat...dar claritatea aia nici nu a existat vreodata, a fost toata iubirea din lume acolo, dar nimic altceva clar.
Ii e bine, impacata demult cu unele idei, dar cateodata isi inchide ochii usor, seara, inghitind inca o data tot ce ar mai avea de spus, iar cu zambetul pe buze, pumnii stransi, si o sclipire puternica in ochii, inca i se rupe inima in doua.
La dracu`, proasta nu a stiut niciodata cum sa faca sa nu i se mai rupa inima in doua, intr-una, iar, si iar ...

And I won't be far from where you are if ever you should call,
You meant more to me than anyone I ever loved at all.

Pe-un suras ce s-a stins.

2011-09-23T00:43:00.006+03:00

Nu imi mai simteam mana.
In seara aia, in care am mers mult cu o mana in jurul celuilalt, ma durea mana, imi amortise, nu imi mai circula sangele de la cat de tare te strangeam langa mine, dar nu ti-am dat drumul, nici nu m-am dus pe cealalta parte. Nu m-am miscat din bratele tale.
Tu n-ai stiut asta niciodata. Te-ai oprit la magazin sa iti cumperi ciocolata, dar cand te-ai intors te-ai asezat in aceeasi parte.
Andreea stia.
Nu stiu de ce, asta face o mare diferenta in mintea mea chiar si astazi. Mereu m-am intrebat de ce nu am putut doar sa iti spun ca ma doare mana. Nu am putut - niciodata n-am putut sa-ti dau drumul...nici atunci cand tu o faceai.
O stii. Asta stiu ca o stii.

24.

2011-08-01T16:56:00.006+03:00

La sfarsitul unei alte veri, cel mai ciudat nu e ca oamenii nu se schimba niciodata, ci cum unele lucruri nu se schimba niciodata, cum pot ele sa ramana asa cum erau "atunci", si nu conteaza - nu conteaza cat timp a trecut, nu conteaza cat a durut, nu conteaza de cate ori "au luat sfarsit", nu conteaza alte brate si alte buze, alte cuvinte sau sentimente, alte dezamagiri sau alt an.
Era soare, prea cald si tu. M-ai batut la jocu` ala nenorocit cu tigara, si de atunci ai inceput sa tii un scor. Aveai un punct in plus, ti-ai pus o mie de nicaieri. M-am suparat pe tine si te-am injurat, probabil ti-am dat una, mereu mi-a placut sa dau in tine, nu stiu de ce, dar e o placere reciproca oricum. Ti-am spus sa "taci!", si ai tacut. Ai tacut jumatate de ora si mi-ai mancat toti nervii. Te-ai intins in mijlocu` bulevardului pe jos si radeai intai subtil, iar apoi strident de-a dreptu` de mine. Gesticulai tu acolo ceva, pentru ca inca nu aveai de gand sa scoti niciun cuvant. Ulterior am aflat ca radeai de cum o sa conduc eu peste 3 ani un camion de gunoi, in loc de decapotabila despre care vorbeam eu in ziua aia. Probabil iar te-am injurat. Trageam de tine si nu vroiai sa te ridici, te-ai prins de mine si mi-ai....tipat...un "te iubesc". Si eu te iubeam, si ti-am spus-o, dupa vreo 5 secunde, timp in care m-am uitat la tine cum nu ma uitasem la nimeni pana atunci, cum nici n-am s-o mai fac.
M-am uitat la tine cum ma uit si azi. Si te-am iubit cum te iubesc si azi.
Ne-am schimbat mult, copilule. S-au schimbat toate in jurul nostru, si parca tot Universu` ala care lucra acolo pentru noi, acum s-a intors impotriva noastra. Lumea ta s-a schimbat, a mea la fel, nu mai stim noi sa fim fericiti ca atunci, nu mai stim nici sa avem zambetu` care il aveam.
A ramas la fel iubirea aia nebuna, fara nicio limita, care iti ia tot, care trece prin tot, iubirea aia care oricat o cauti, nu e niciunde altundeva. Te iubesc asa cum te-am iubit, cum ma iubesti, cum ma iubeai. Asta a ramas.
Ah...si inca suntem frumosi, in toate geamurile.

i really miss your hair in my face.

Cu tot cu ploaie, vara asta ma iubesti.

2011-06-29T13:34:00.004+03:00

Si totusi e vara, cand nu credeai ca va mai fi vreodata.
Te uiti pe geam si vezi cum ploua, intr-una, dur, agresiv, si esti atat de obisnuita sa te doara fiecare strop, sa mai rupa putin din tine, sa te tina la pamant si sa iti mai taie usor o parte din aripile cu care ai uitat sa zbori. Atat, dar atat de obisnuita, ca observi cu greu cum nu se mai intampla.
Nu mai doare.
Ploile nu mai dor cu bratele tale in jurul meu, vantul nu mai e atat de rece cu buzele tale prinse de ale mele, soarele ala ascuns bine dupa nori il vad oricum, daca mana ta o tine strans pe a mea. Toate furtunile astea trec pe langa mine, pe langa noi, cand tu ma inveti sa zambesc, ma inveti inca o data sa iubesc, ma inveti sa am grija si sa tin de ce am. Ma inveti sa ma las iar in bratele tale, ma inveti sa te ascult si sa te cred, ma inveti sa ma pierd, ma inveti sa cad si ma prinzi. MA PRINZI, si uitasem cum e sa o faca cineva din cand in cand. Ma inveti sa te strang in brate, imi scoti ideeile nebunesti din cap si ma faci sa raman. Ma inveti sa fiu fericita, ma inveti sa am nevoie de tine, ma inveti ca pot avea tot, si imi dai tot, tot ce ai sau n-ai mai dat. Ma inveti ca merit, iar alteori ma inveti ca tu meriti. Ma inveti ca esti aici, ca nu pleci, ca te am. Ma inveti sa-mi fie bine, ma inveti sa simt vara, si o faci sa fie o alta "vara a mea".
Nu mai doare.
Nu mai dor nici amintirile, nici locurile, bancile, si nici iubirea aia nu mai doare, oricum ar fi ea, oricat timp ar avea (sau n-ar mai avea).
Vara asta o sa invat sa iubesc ploile, daca nu ma mai lovesc, vara asta stiu ca o sa aiba cine sa sara cu mine prin balti si sa ma stropeasca cu umbrela, vara asta stiu ca ma iubesti.

(Fara vreo legatura directa cu postarea, piesa asta merge pe repeat de vreo 2 saptamani incoace, si cu siguranta e una dintre cele mai frumoase melodii pe care le stiu eu.)

Alti ochi? Vara? Nu.

2011-06-03T13:56:00.004+03:00

Fara nicio directie, dar tu stii ca e catre tine.
Nu mai cad in bratele tale, caci am cazut de mii de ori. Ma tin pe picioare, ma clatin uneori, ametesc si ma pierd, dar RAMAN in picioare, putin prostita - prostita de amintiri, de un zambet al tau care il mai vad rar, de o strangere in brate pusa bolnav pe repeat, de un sarut brutal, de drogul meu de care stiu ca trebuie sa ma las, stiu, stiu, STIU, si stiu degeaba.
Te aprinzi uneori in intunericul meu, si ma sperii.
Credeam ca ai plecat! Ai spus ca pleci, te-ai intors si ai facut nenorocitii aia de pasi, ce dracului mai cauti in intunericu` meu? Nu stiu daca iti e bine sau rau, nu stiu daca vrei sa te iau in brate sau vrei sa fug departe, nu stiu daca iubirea asta cretina are vreun final, intr-un punct, mare, gros, o linie bine definita, o ultima lacrima si o ultima strangere de mana, o ultima ploaie si un ultim "mi-a fost dor de tine". Care U L T I M, frate, care ultim ?!
O sa iti rad in fata ca o copila care nu stie ce se intampla. Stii? Chiar nu stiu ce se intampla. Si nu imi pasa, si nu ma doare, si azi, nu imi mai e nici macar dor, nu mai gandesc in spate sau in fata, nu vad niciun viitor si nu mai am tupeu sa ma uit in trecut, te vad pe tine undeva aici, chiar daca probabil ar trebui sa fi departe, si iti rad ca o proasta in fata. Tu faci acelasi lucru. Nu stiu nimic si nici nu vreau, nu ascult pe nimeni cand imi spun "Nu e frumos ce faci", m-am transformat intr-o piatra fericita si cam atat in fata lor - iar langa tine, sunt eu cum ma stii si nu ma stie nimeni altcineva, si te tin de mana, si te injur, te plesnesc, te sarut din cand in cand, te strang in brate, te musc de par, si rad, rad cu toata iubirea mea puerila care merge prin timpul meu, prin timpul tau, prin timpul nostru.
Rad cu fericirea noastra si cu ochii tai. Nu sunt in alti ochi. Tu stii foarte bine ca, de fapt, nu sunt in alti ochi.

Abia acum "adio".

2011-05-12T03:09:00.001+03:00

Ti-am spus ca ala a fost ultimul lucru pe care o sa-l citesti vreodata de la mine. Nu, nu a fost, mai am cate ceva de spus - abea astea o sa fie ultimele randuri, stiu ca o sa le citesti.
Mi-ai spus ca niciodata n-o sa te inteleg, si probabil a fost singurul lucru logic si adevarat din tot rahatul care poate sa iti iasa pe gura. Iarta-ma ca nu am inteles niciodata cum puteai sa imi spui "Te-am lasat doar pentru ca ma plictiseam, nu ca nu te mai iubeam", "Ai mare noroc ca nu esti in fata mea, ti-as fute una", sau "Mori sau ceva", in aceleasi 10 minute in care ma iubeai, si eu nu pricepeam...si tot eu am o problema, nu?
Mi-ai spus ca uit toate amintirile noastre frumoase si vremurile bune. Stai linistit dragule, nu am uitat nimic, sunt toate exact acolo! Toate, de la seriile de iarna din 2007, bataile pe tigari si brichete, bataile pe nimic, cum ma tachinai tu mereu fara niciun motiv, plimbarile pana acasa in seriile de vara, cearta in ploaie pe umbrela, cafelele din B2, saruturile pe furis, cu care am acoperit tot Brasovu` ala, din bai, in ganguri, stradute si scari, revelionu` pe care l-am asteptat atat, toti anii aia in care NE-AM IUBIT - sunt acolo, doar nu mai inseamna absolut nimic.
Mi-ai spus ca nu te iert si nu incerc sa o iau de la inceput din orgoliu. Imi vine sa rad cand vad ca esti atat de idiot incat crezi ca mi-as ocupa timpu` cu asta. Nu o sa te iert niciodata, n-o sa existe niciun inceput si nicio continuare, pentru ca AM GRIJA DE MINE acum - tu, sau vreo razbunare a mea, nu aveti niciun loc aici. Nu te-as mai fi lasat niciodata sa insemni ce-ai insemnat, pentru ca nu ti-as mai fi permis sa ma lovesti, nu mi-as mai fi permis sa ma doara niciun fir de par din cauza ta, vreodata. Nu te-as fi lasat sa te intorci, doar ca sa pleci iar, pentru ca ai fi facut-o - e tot ce stii sa faci.
Ai avut timpul tau, atata timp, sa faci ce vrei cu mine, si ai facut - m-ai iubit, m-ai urat, m-ai adorat, nu m-ai suportat, m-ai strans in brate, m-ai impins, m-ai facut sa plang de fericire o data, m-ai facut sa plang dupa tine de mii de ori, m-ai injurat, m-ai vrut inapoi, m-ai luat, te-ai plictisit, m-ai lasat...3 ani de zile, 3 ani ai avut sa ma ai asa cum vroiai tu, pentru ca eram prea oarba sa stiu atunci ca viata departe de tine e un rai pe care nu il cunosteam. Trebuia sa stii, vezi, trebuia sa stii ca daca imi dai drumu` plec, iar daca plec, s-ar putea sa dau de altcineva, cineva care sa stie sa ma iubeasca in toate felurile in care nu ai stiut tu, cineva care sa imi arate ca nu esti nimic mai mult decat un jeg de om care n-a stiut niciodata sa ma pretuiasca, pentru ca nu a ramas fara mine. Trebuia sa stii ca nimeni nu asteapta o viata, doar pentru ca tu nu tii pasul.
Pacat, pacat ca imi pare rau acum - nu ca te-am iubit, nici macar de tot timpul pierdut, in niciun caz de noi - imi pare rau doar ca puteam sa plec de atat de mult timp, putea sa imi fie atat de bine, si eu n-am fost capabila sa vad asta. Imi pare rau ca n-am stiut niciodata cat rau mi-ai facut.
Mi-ai spus ca eu dau cu piciorul la tot, si o fac - eu dau cu piciorul la 3 ani, tu i-ai facut sa merite sa fie dati.
Mi-ai spus ca o sa mi se intoarca, ca o sa patesc ceva, ca o sa vad cum e - stiu cum e de cand tu aveai plete, si soseta albastra de la Ipod era inca la tine. Tie ti se intorc, dragule, tu afli cum e sa pierzi exact ce ai iubit cel mai mult, tu afli cum e sa te lase in spate cine ti-a jurat ca n-o s-o faca, tu vezi cum e sa ti se raspunda cu indiferenta sau nesimtire cand tu dai tot ce ai, tu le afli! Eu le stiu demult, ai avut grija de asta - poate chiar pentru ca le stiu, prea bine, de prea mult timp, te vad azi ca omul care a insemnat tot, a luat tot, si nu mai merita nimic.
Asa. Abia acum "adio".

Se simte luna mai !

2011-05-10T02:59:00.007+03:00

Cateodata te loveste dimineata, pana sa te ridici din pat, pana sa iti deschizi bine ochii, pana sa fie "alta zi". Altadata in mijlocul noptii, cand ai un moment de luciditate, o mica pauza din betie, sau din contra, exact atunci cand nu le ai.
Oricand s-ar intampla, oricum ar fi, in orice circumstante mai mult decat dubioase, cand iti dai seama ca te-a lovit un val de fericire care ti-a schimbat cam toata viata in cateva zile, nu poti fi atat de tampit sa te intorci cu spatele dupa trecutul tau CANDVA frumos, si lucrurile pe care le-ai iubit cat ai putut, dar te-au tinut in loc. Cand ai asteptat vreo jumatate de an sa mai ai inca o data zambetu` ala pe buze, iar acum exact asta ti se intampla, nu ai cum sa renunti inca o data la tine. Nu poti sa astepti mereu pentru ziua care nici macar nu stii daca o sa mai vina vreodata, nu poti sa nu simti nimic doar pentru ca a durut, si cu siguranta nu mai poti sa astepti sa-i vina mintea la cap - "Orice vis devine realitate daca esti tampit", stii?
Razi ca un copil fara niciun rost, bucura-te de mesajele cu care te trezesti si adormi, nu asculta nimic din ce spun altii, tine-ti capul drept si INAINTE!, lupta-te in stanga si in dreapta daca trebuie, urca-te exact in varful muntelui si nu te speria ca ai putea sa cazi, nu te schimba, ia-o de la inceput, FI FERICIT - si daca esti destul de nebun, indragosteste-te iar. Stiu ca ti-era dor.

Nu am chef de metafore, explicatii, nimic de genul asta. Sunt fericita. Sunt fericita si am fluturasi in stomac.
A dracu` fericire, chiar vine exact de unde si de la cine nu te astepti, asa-i? <3

Replay ? Ieri s-a dus.

2011-04-27T01:15:00.004+03:00

Pot sa pun pariu ca te trezesti in fiecare dimineata si iti spui ca abea acum iti incepe ziua. Sunt sigura ca esti in stare sa ti discursuri impresionante despre cat de scurta e viata, cat de important e sa nu te lasi prins de trecut, cum clipele pierdute nu le poti recupera, cat de frumos e sa-ti traiesti prezentul. Stiu ca esti sigur, prea sigur, ca ai invatat dracului ca astazi incepe alt joc, si s-ar putea sa nu aiba nicio legatura cu ala de ieri, ca doar ai pierdut de mullte ori. Ii minti pe toti, si o faci bine, zambesti si te prinzi aiurea de alte buze, incepi sa crezi si tu, incepi sa te obisnuiesti, sa intelegi, sa renunti - pana intr-o zi, pana la un moment dat, un nenorocit de moment, atat.
Vezi, stiu lucrurile astea, stiu ca intr-un fel sau altul fiecare dintre voi e exact ca mine, pentru ca am facut la fel, toti o facem.
Mi-am impus, am tipat, am crezut, am inteles, m-am ridicat si am spus mandra "eu traiesc de azi, pentru maine, pentru de acum in colo, ce o fi, cum o fi" - dar in adancul meu, acum, exact acum, imi dau seama ca nu e asa, nu e deloc asa. Nu are cum, pentru ca, uite, e 1:59 dimineata si iar nu pot sa dorm, e 27 aprilie, si eu ascult Sarah McLahlan - Wintersong. Niciun om normal care traieste linistit in prezentul lui nu ar asculta o piesa intitulata WINTERsong intr-o noapte de aprilie...
...nimeni, in afara de mine, care exact asta fac, ceea ce ma amuza si ma distruge iar, de fiecare data cand melodia ajunge la 1:58 si aud inca o data "Oh, how I miss you now, my love". Piesa asta are 3 minute si 23 de secunde - asta e tot timpul pe care il am sa imi inchid ochii, sa-mi amintesc de-un inceput de decembrie, sa ma intreb iar daca puteam sa schimb ceva, sa ma intreb de ce nu am facut-o, chiar daca nu am un raspuns la prima intrebare, sa ma gandesc la vremea aia in care eram prea speriata sa pierd ce aveam ca sa mai stiu sa pastrez, iar la sfarsit, cand canta ultimul vers, "I keep this moment by and by", sa imi amintesc de zilele in care eram fericita si stiam sa traiesc "pentru astazi, pentru maine, pentru de acum in colo". Stiam. Jur ca stiam sa o fac.
Apoi piesa se termina, si imi dau seama ca e aprilie, nu mai vine Craciunul, nu mai vine nici el si nici zilele care incepeau cu dimineata - e aprilie, si a trecut mult timp, mult timp degeaba - asa ca apas cu disperare butonul ala de "Replay". Azi nu pot, nu vreau sa stiu ca a trecut. Cum nu am putut nici ieri. Cum n-am sa pot nici de acum in colo.

Futui mortii masii de treaba, pe romaneste.

I will love you forever.
You will?
Yea, that`s the problem.

Daca ai fost vara mea, ai sa mai fi .

2011-04-06T15:46:00.006+03:00

Daca ai fi fost marea mea, nu m-ai fi lasat sa ma innec. Daca ai fi fost focul meu, ai fi stiut sa ma incalzesti. Daca ai fi fost aerul meu, m-ai fi tinut in viata, cu tine, pentru tine. Daca ai fi fost lumina ochilor mei, m-ai fi lasat sa te vad asa cum esti, m-ai fi lasat sa vad ce-mi faci. Daca ai fi fost sufletul meu, nu l-ai fi lasat gol. Daca mi-ai fi alergat prin vene, nu mi-ai fi lasat sangele sa inghete. Daca ai fi fost sarutul meu de noapte buna, nu mi-ai fi lasat buzele urland. Daca ai fi fost zmeul meu, m-ai fi ridicat cu tine. Daca ai fi fost zambetul meu, ai fi ramas acolo. Daca ai fi fost trupul meu, ce tremura la atingerile tale, cat de subtile, m-ai fi lasat si acum sa tresar, macar din cand in cand. Daca ai fi fost unul dintre miile de fluturi din stomacul meu, n-ai fi zburat, fara cale de intoarcere. Daca ai fi fost gura mea de aer proaspat din fiecare dimineata, nu mi-ai fi taiat respiratia cu primii tai pasi departe de mine. Daca ai fi fost durerea mea, ai fi disparut pana astazi. Daca ai fi fost ultima mea tigara din noapte, nu te-ai fi terminat niciodata, mi-ai fi cunoscut dependenta nenorocita. Daca ai fi fost fumul din ea, te-ai fi invartit in jurul meu aiurea, nu te-ai fi pierdut in inaltimi de neatins. Daca ai fi fost strigatul meu de disperare, te-ai fi facut auzit.
Daca ai fi fost iubirea mea...si ai fost iubirea mea...ai sa mai fi.

(122 de postari, multumeeesc.)

N-o sa mai fie niciodata bine.

2011-03-30T22:59:00.004+03:00

Se gandise mereu ca lucrurile mici mai conteaza. Credea ca zambetul ei o sa-l mai impresioneze macar o dimineata din zece, ca imbratisarile ei o sa mai tina de cald cat de putin cand restu` lumii e rece, se gandise ca o sa conteze tot ce face, ca o sa observe intr-un sfarsit, ca o sa se gandeasca cine a ramas, ca o sa-i pese, poate. Proasta. Proasta, proasta, proasta..
Lucrurile nu se schimba. Oamenii nu se schimba. Nimanui nu ii pasa ca lupti. Nimanui nu ii pasa ca iti pasa.
Se gandise ca o sa se intoarca intr-o zi, caci oamenii ar trebui sa vina inapoi la cei care n-au plecat, nu? Se gandise ca o sa fie bine, ca ei erau mai sus decat toti ceilalti, si ca ar fi gasit o cale intr-un final. Se gandise ca merita sa nu cedeze, si n-a cedat, si nu cedeaza nici azi, cand vede ca s-a gandit prost. Foarte prost.
El a ramas in ea, nu cu ea. El a ramas cu oricine altcineva care nu e ea, si asa avea sa fie. El nu se intorcea niciunde, el nu venea "acasa", si asta era un fapt, unul deloc influentat de asteptarile si rabdarea ei. Nu contau, n-o sa conteze niciodata, chiar daca ea conta, si asta o stia.
Iubirea e iubire si nimic mai mult decat atat - nu vine cu fericirea, nu vine cu el in viata ta, nu vine cu nimic - vine cu o mie de vise, si cateodata, raman doar vise. Si doare, la dracu`, e o durere din aia care iti ajunge pana in oase, care se pierde prin sange, care o simti pana si in firele de par, care urla in tacerea ta si te omoara. TE OMOARA - asta se intampla cand iubesti degeaba, cand iubesti fara niciun rezultat, dar o faci, asa, in prostia ta - mori, incet, in fiecare zi, pana cand ti se face dor de zilele cand plangeai de durere, de dor, de tot ce-oi fi plans tu, caci azi...azi nu mai stii sa simti nimic, si nici n-ai mai avea tupeul sa o faci.
Dar ea n-a stiut asta - ei, si daca a stiut-o, s-a facut ca nu stie. Ea credea ca o sa fie bine, ea chiar credea ca o sa fie bine, si ca el o sa vada, o sa stie, o sa inteleaga...dar el nu o face, si probabil nici n-o s-o faca, el a plecat demult, si nu e vina nimanui ca ea n-a inteles. Acum sta, isi bea cafeaua de la cinci dupa-masa, isi fumeaza penultima tigara ca si cum ar fi penultima oara cand mai poate ramane in picioare in fata iubirii asteia, isi plange ultimele lacrimi, ultimii nervi, si stie ca a cazut, destul de jos, atat de jos incat pentru prima oara isi spune N-o sa fie bine, n-o sa fie bine, n-o sa mai fie niciodata bine.
Uite asa ai ajuns. Iti place? E bine? Esti mandra? Ti-era dor? Asa ziceam si eu.
Proasta. Proasta, proasta, proasta. Pana cand ?

When you`re in love, everything can go wrong.

Baiete esti prost, iar eu nu sunt o curva pe-un trotuar.

2011-03-19T17:32:00.005+02:00

Dragul meu,

Probabil e in jur de 10 dimineata, te uiti incruntat catre biletu` asta si te intrebi de ce dracului ti-as lasa un bilet pe perna...si de ce dracului nu sunt eu acolo, in loc de hartia asta careia INCA nu ii vezi rostul.
Vreau sa stii ca tocmai te-ai trezit gol. Stiu ca acum afisezi un zambet doar pe jumatate din fata si ai in cap una din glumitele tale, probabil suna cam asa: "De parca ar fi prima oara, hah". Ei bine, e prima oara cand te trezesti gol de mine.
Am plecat iubitule, si nu am sa iti dau nici cea mai mica explicatie. Am plecat pentru toate, dupa toate, si nu ma intorc, nici azi, nici maine, niciODATA.
Stiu ca acum nu mai ai nimic din zambetul de acum 10 secunde pe fata, stiu ca ai un gol in stomac si ochii mari. Stiu ca te doare, pentru ca fara mine esti un mare nimic. Stiu ca acum, exact cand citesti cuvintele astea, iti spui in minte "Baaa, are dreptate". Mereu am.
Am sa iti repet ca am plecat, consider ca e important sa intelegi. Poti sa te ridici incet si sa iti cauti hainele (nu, astazi nu am avut chef sa ti le strang de pe unde le-ai aruncat si sa ti le asez frumos la capul patului), te rog frumos nu te mai plimba prin casa dezbracat, vecina de la 3 de vizavi, care lasa mereu lumina aprinsa, a vazut probabil destule oricum. Ti-am lasat in bucatarie 3 sandwichuri, stiu ca primul lucru care l-ai fi spus dimineata ar fi fost "Mi-e foame". Ti-am scos si berea - intotdeauna am urat fata aia a ta dezorientata cand stai in fata frigiderului si nu gasesti ce cauti, cand e exact in fata ta. Arati ca un idiot.
Nici macar sa nu iti treaca prin cap sa lasi biletu` asta jos si sa iti aprinzi o tigara, gasind motive pentru care ai citit toate astea, pentru care se intampla toate astea. Du-te in bucatarie, nu mai ai voie sa fumezi in dormitorul meu. Puteai sa fumezi zeci de tigari acolo, in patu` ala, cu mine langa tine, cu mine prinsa de mana ta, CU MINE, oricum. Nu te-ai gandit, n-ai stiut niciodata ce ar fi trebuit sa faci, stiu ca nu e vina ta, dar nici nu ma intereseaza a cui dracului e - ideea e ca imi amintesc cu greu, vag, diminetile in care ma trezeam si primul lucru care il vedeam era mana ta tinand-o strans pe a mea, nu invers.
Sa nu iti uiti esarfa, n-am ce face cu ea, nu mi-a placut niciodata oricum.
Deschide te rog usa de la balcon, nu iti mai vreau absolut deloc mirosul in cearceaful ala, fa cumva sa iasa din el pana vin acasa, exact asa cum a iesit si din venele mele, o data cu toata fiinta ta.
Sa nu imi lasi gunoiul si nici cana de cafea nespalata. Multumesc anticipat, stiam ca ma pot baza pe tine (ah, si cat de gresit stiam).
Hai, pusi, pa.

P.S.: Inainte sa pleci...lasa cheia sub pres.

Si supereroii pleaca (fara vreun rost)

2011-03-10T01:10:00.005+02:00

01:22, vroiam sa iti spun ca am obosit de tine.
Noptile nu pot fi mai lungi decat sunt acum, mai mult de atat nu poate sa doara, mai departe nu poti sa pleci, si poate intr-o zi, o sa intelegi, mai mult decat atat nu pot sa te iubesc.
Intotdeauna mi s-a parut ca are un rost, stii? Mi se parea ca o sa duca undeva, poate tu mi-ai dat impresia asta, poate "noi", sau poate mi-am impus-o singura. E prima oara cand simt ca nu are niciun rost, prima oara cand simt ca nu mai am niciun rost.
Am ajuns sa imi beau singura cafeaua in mijlocul noptii, rupandu-ma in doua pentru prima oara, cu adevarat, in 3 luni, simtind pentru prima oara ca te-am pierdut, ca nu ai nevoie de mine sa fi bine, ca pana si supereroii se ridica la un moment dat si pleaca si nu ai ce dracului sa faci in legatura cu asta.
Ma doare ca nu mai esti. Nu pot sa te aduc inapoi. Nu stiu sa te aduc inapoi. Imi pare rau pentru asta, chiar imi pare, dar nu pot fi mai mult decat sunt, stii...?
Mi-am raspuns la toate intrebarile singura, caci tu n-ai facut-o, mi-a ramas una - de ce? Si nu stiu ce sa zic, n-am stiut niciodata. Stiu ca nici tu nu stii, vezi, asta e trist.
Maine o sa fie doar o alta zi, ca si cum noaptea asta n-ar fi existat niciodata- dar e 02:00, am obosit de tine, mi-e frica, si e prima oara cand accept ca ma omoara faptul ca nu te mai am.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare. (Adrian Paunescu – A mea)

thesethingswillneverchangeforus at all.

2011-03-07T23:41:00.006+02:00

Genul ala de zambet care apare fara vreun motiv anume. Genul ala de energie care se incapataneaza sa ramana in mine dupa multe nopti nedormite. Genul ala de fericire inexplicabila, golul din stomac disparut de prea mult timp, FERICIREA, in sine, care se dusese dracului cu totu`, dupa tine, o data cu tine sau doar o data cu "tine" fara "mine". Nu mai conteaza acum, nu m-a oprit niciodata. Nimic... nu m-a oprit niciodata, n-o sa se intample asta. Genul ala de "EU", care eram demult, care o stiai tu si restul lumii, putin enervant de fericita. Genul de persoana care e acolo pentru tine - care o sa fie acolo pentru tine muuult, mult timp de acum inainte, pentru ca in ochii mei ai meritat mereu toate astea. Da, mai esti "prin ochii mei", mai meriti.
Genul de senzatii care imi fac ziua, de fiecare data cand apar - cum ar fi ca ma iubesti...orice ar fi.
Asta faci tu cu mine, de atunci, pana azi. Asta imi arunci prin vene, pentru asta sunt aici, pentru asta te iubesc. Pentru asta nu plec.
*Nu stiu la voi, dar la mine e primavara. E primavara pentru el. E tot pentru el.

Confesiuni, dupa un timp...

2011-02-27T22:14:00.007+02:00

Stiu ca nu ti-a fost greu sa pleci, pentru ca toti pasii tai, de atunci incoace, m-au obosit pe mine.
Fraiere, ti-am simtit zambetele, ti-am simtit respiratia pe umarul meu, ti-am simtit mii de priviri, parul zburlit de dimineata, tristetea, lacrimile de care nu spui nimanui, ti-am simtit lipsa si prezenta in mine. Am simtit de fiecare data cand ti se atingeau pleoapele, fiecare fum care il trageai incet in piept, in timp ce te incruntai, de fiecare data cand ai obosit, de fiecare data cand te-ai saturat, cand te-ai ridicat din pat dimineata si ti-ai spus ca poti sa o faci si pe asta, am simtit mereu cand ai cazut si cand te-ai ridicat. Am simtit cand plecai mai departe de mine si te rupeai usor cu o privire dureros de calda, caci tu nu te-ai uitat niciodata cu indiferenta la mine. Am simtit cand iti lipseam, cand ti se facea dor, cand m-ai iubit, si stiu ca m-ai iubit in tot timpul asta, stiu ca ma iubesti si acum, simt, te simt.
N-ai stiut, nu?...n-ai stiut ca undeva, zambeam cu fiecare zambet de-al tau, si mi se rupea inima cu fiecare secunda in care iti lasai capul in jos si nu mai aveai nimic de spus.
Stii de ce pe tine te-a durut mai putin decat pe mine? Timpul tau s-a masurat uneori in mine, iar eu nu am plecat niciunde. Timpul meu s-a masurat in noi - noi nu am mai avut timp.

*Dar am sa te iubesc in continuare, din timpul meu, caci daca gresesc, vei fi cea mai frumoasa greseala a mea. Greseala care a meritat. Fraiere. FRAIERE !

Undeva, in tacerea ta.

2011-02-22T23:55:00.004+02:00

Nu pot să mă opresc, nu pot să renunţ la singurul vis care l-am avut vreodată - să lupt cât e nevoie pentru acel singur, unic, lucru bun care mi se va întâmpla, şi să nu-i dau drumul niciodată.

Nu asta vrei şi tu? Ştiu că asta vrei, ai fi nebun să nu o faci, dar îţi e frică, mult prea frică să porneşti măcar pe drumul ăla. Stai pe loc şi afişezi mândru un zâmbet atât de fals încât te doare să ştii că îţi reflectă goliciunea sufletului. Laşi anii să treacă şi speri cu disperare că o să cadă din cer o ploaie de fericire şi pentru tine într-o zi, speri că vei fi acolo să o prinzi şi îţi repeţi obsesiv că o să fie bine, doar pentru că aşa ai auzit – dar nu faci nimic, absolut nimic, speri, visezi şi îţi iroseşti dorinţele în stele căzătoare. Ştii când o să te doară cu adevărat tot timpul ăsta pierdut? Când n-ai să mai ai timp. Vezi, asta uiţi, că aici anii se numără mereu, lumea nu stă în loc nici pentru fericirea, nici pentru iubirea, nici pentru durerea ta, iar sângele, cu toate amintirile şi fiinţa ta, îţi curg prin vene exact până când nu o mai fac – ziua aia vine, vine şi te lasă cu un gol mai mare decât tine, şi cu prea multe regete. Păcat, nu? Mare păcat că îţi sclipea viaţa în faţa ochiilor, iar tu nici n-ai văzut-o.

N-am să fiu ca tine, căci asta mi-am promis-o. Am să merg pe un drum întotdeauna nesigur, dar am să ştiu într-un final că a fost drumul meu, iar în el mi-am pus tot curajul, şi ceva mai mult – inima. Mi-am aruncat mereu inima în poveşti ce promiteau “pentru totdeauna”, dar s-a lovit de timp si de un spate întors. Eu n-am învăţat să am grijă de ea nici astăzi, iar pe tine nu ştiu cât de mult te-a interesat, nu ştiu dacă ai observat vreodată cum se rupea în faţa ta, cu un oarecare zâmbet, căci ştia că îţi va fi mai bine.

Merg spre lucruri mai bune, merg spre un viitor mai luminos, merg spre împliniri, nu spre vise, merg spre verile mele calde, şi fug de toate iernile prea lungi. Merg pe drumul meu cu multe pietre, gropi, şi curbe periculoase, dar cu două destinaţii sigure: infinitul, şi tu.

Probabil o să mă opresc totuşi la tine. N-am să încerc să fac iubirea noastră puerilă inifinită, căci aş putea pierde prea mult timp, dar am să fac fiecare clipă la fel, cu acelaşi zâmbet si aceeaşi fericire absurdă. N-am să opresc timpul în loc, dar am să-l străbat cu tine, o să trimit mai departe decât ai crede toate ploile, lacrimile din decembrie, trecutul nostru, vântul care ne-a oprit şi toate gloanţele grele care ne-au aruncat durerea în faţă. Am să vreau măcar câteva cuvinte, dar am să rămân liniştită în tăcerea ta, căci acolo te-am ţinut de mână, printre mii de zâmbete, toate ale noastre, zile călduroase, răsărituri de plajă, cafele sâmbăta dimineaţa, ceaiuri duminica, plimbări nocturne, priviri aruncate către stele care ştiu că străluceau numai pentru noi, săruturi interminabile şi vise pe care am uitat să le împlinim.

Acolo, undeva in tacerea ta, printre strigatele inimii mele, mi-am gasit fericirea. Hai să tragem de clipa asta, hai să fugim mai repede decât timpul, hai să-l păcălim…sau, haide doar să rămânem, noi şi atât, cât timp avem, şi să facem cea mai frumoasă amintire din iubirea noastră, căci ele sunt infinite, ştii? Colecţiile de amintiri si iubirea sunt infinite. Nu au nicio limită! Prin ele vom fi eterni, asta ţi-o promit, doar noi, răbdarea şi tăcerea dureroasă care poate o sa mi te aduca inapoi intr-o zi.

Scrisoare catre Fat Frumos, part II.

2011-02-08T21:01:00.005+02:00

Iti scriu inca o scrisoare, dupa inca un an. Inca un an, in care ai fost intotdeauna acolo pentru mine, chiar daca nu ai mai fost aici.

Inca un an in care mi-ai ascultat toate mizeriile. Nu spun ca ai stiut mereu sa imi deschizi ochii, nu ai stiut, a fost vremea mea, in care nimeni n-ar fi putut sa o faca, dar ai incercat intotdeauna. Cateodata stateai pur si simplu pe fotoliu` ala din Kashmir, te uitai la mine, putin speriat sau ingrozit de fericirea si naivitatea mea putin puerila, nu aveai nici cea mai mica idee ce sa-mi spui si radeai, doar radeai, iti dadeai o palma peste cap, si te uitai fix la mine, fara sa mai ai macar intentia sa ma contrazici, in timp ce in mintea ta probabil era un amestec de “Ce e cu copila asta?”, “Ce vise poti sa ai” si “Ai uitat ca barbatii chiar e porci?” – imi spuneai doar “Trezeste-te Devule”, dar stiam amandoi ca nu aveam nici macar intentia de a ma trezi. Incercai, cum spuneam, sa ma aduci la realitate, si apreciam asta, chiar daca o tineam pe a mea. Nu aveai mereu dreptate, dar stiu ca vroiai sa imi fie bine.

Adevarul e ca astept, chiar astept, sa iti gasesti pe cineva care “sa fie ok”, ca sa rad de tine si sa ma bucur pentru tine in acelasi timp, poate nu mai ai de asteptat, poate mai ai inca ani de numarat pana atunci, nu ai de unde sa stii, dar pana atunci, vreau sa stii ca intotdeauna o sa ai pe cineva care sa “fie acolo, pe bune”, care o sa aiba mereu timp si nervi de toate prostiile tale, de toate ideeile tale fara sens si prea nebunesti, de tine si tot ce insemni tu.

Cand ti-am spus ca daca iti da vreodata prin cap sa pleci din tara asta te ghilotinez, vorbeam mai serios decat iti inchipui tu. Stii, cand ai plecat de aici si mi-am dat seama ca intr-adevar, mai pot doar sa iti spun la telefon “Ai grija, copilu`”, o parte din mine, mai mare decat o sa stii tu vreodata, s-a rupt, parte care se lipeste insa singura de fiecare data cand vii acasa “la sora-ta si la mine”, de fiecare data cand ma iei in brate, si imi dau seama ca esti tot aici. Daca ai pleca mai departe, probabil s-ar rupe o alta parte, parte prea mare ca sa am macar tupeul sa ma gandesc ce loc liber ar putea lasa. Nu imi dau seama cum ar fi sa stiu nu doar ca nu esti aici, ci nu mai esti nici macar prin preajma. Nu vreau sa stiu ce ar insemna sa nu mai pot sa iti dau un mesaj ca cel de ieri, care sa spuna “hai la o cafea, am multe sa-ti povestesc”, ci unul care sa sune ceva de genul “s-au intamplat multe, trebuie sa povestim…anu` viitor cand te intorci”. Mi-e frica, sincer, mi-e frica de ce as fi eu fara tine, pentru ca nu-mi permit sa te pierd, stiind foarte bine ca nimeni si nimic nu...te-ar…compensa. Mi-e frica de mine, fara tine, pentru ca au trecut aproape 3 ani de cand eram asa…si am uitat.

Ai 3 ani peste mine, si uneori simt ca trebuie sa am grija de tine, de orice pas faci, de orice decizie iei, nu pentru ca nu am incredere in logica ta, ci pentru ca nu vreau sa gresesti, nu vreau sa cazi, nu vreau sa iti fie rau, nu vreau sa vina ziua aia, pentru ca atunci, poate o sa vii la mine, poate o sa ai nevoie de mine si de ajutorul meu, iar eu, poate pur si simplu nu o sa stiu ce sa fac, ce sa iti fac, sa iti fie bine, iar asta e unul dintre gandurile care nu pot sa le suport. Deaia o sa bag mereu putina realitate in viata ta, cateodata prea roz, deaia o sa iti spun uneori sa iti tragi doua palme, si deaia o sa ti le dau eu, cand nu o faci tu, pentru ca vreau sa te vad, sa te stiu, undeva sus, unde ti-e bine, unde te trezesti dimineata si spui “e ok, hai sa facem ceva”.

Stiu ca niciodata nu o sa tii minte numele anumitor prezente masculine care au trecut prin viata mea, nu o sa tii minte prin ce perioada au fost, de ce si cum a inceput, de ce si cum s-a terminat, probabil n-o sa tii minte daca imi era bine sau rau, dar o sa imi asculti toate nemultumirile, chiar daca iti convine sau nu, chiar daca te intereseaza sau nu. Stiu ca o sa fi “the one who walks in, when the rest of the world walks out”, pentru ca asta ai fost in tot timpul asta, si nu cred ca m-ai lasa, nu cred ca ai disparea. Poate sunt prea sigura ca efectiv, tu RAMAI.

Intotdeauna mi-e dor de tine cand esti acolo, in fiecare zi, inca nu m-am obisnuit ca nu mai esti chiar aici, chiar oricand, dar am inteles asta..

Stii, vroiam sa iti spun ca niciodata nu o sa fi cel care sa mearga la geam dimineata si sa iasa soarele, nimeni nu poate fi omu` ala, dar o sa fi intotdeauna cel care o sa aduca soarele in mine de fiecare data cand te vad, oricat ar tuna si ar fulgera afara.

Nu esti singurul caruia pot sa ii spun ca il iubesc, in felul meu de a iubi cu tot ce am in mine, dar esti singurul caruia pot sa ii promit ca o sa il iubesc intotdeauna. Peste 30 de ani, chiar daca o sa imi amintesc rar de tine, atunci cand o s-o fac, o sa pot spune ca inca te iubesc, pentru tot ce ai fost, pentru ca nu mi-ai dat niciun motiv sa ma opresc.

O sa inchei cu ce ti-am spus mai sus, lucru care nu ti-l spun prea des, pentru ca nu suntem noi aia cu “sugar and honey”, dar il stii foarte bine, nu ai cum sa nu il stii. Doar cateodata o sa iti spun ca te iubesc, dar o s-o fac in tot timpul asta.

Ce trebuie sa stii, ca sa fi fericit.

2011-02-06T01:18:00.005+02:00

*Nu ti-as raspunde la asta, mai ales intr-un "mesaj" atat de lung, daca nu as stii ca vrei sa stii raspunsul, daca nu as stii ca esti printre cei pe care ii intereseaza raspunsul.*

Acum 2 zile mi-ai dat cel mai scurt mesaj, cel mai simplu mesaj primit vreodata de la tine, mesajul care m-a pus pe ganduri mai mult decat oricare altul - "esti fericita?".
Nu ti-am raspuns ieri, nu stiam raspunsul. Astazi am vrut sa iti spun "Nu, nu chiar, dar sunt bine.". Iti raspund, acum, de fapt, la 01:22, duminica - "da. da, sunt fericita."
Astazi m-a trantit un soare din ala puternic direct in fata. O raza de soare, o raza, atat, m-a facut sa ma incrunt, si apoi m-a pufnit rasul. A fost raza mea, intelegi tu? A fost raza dupa care fug de atata timp, ca o proasta, a venit cand nu am chemat-o, a venit cand nici nu o mai cautam.
Tu poti sa dormi, atunci cand soarele iti bate in fata? Nici eu.
Nu m-a lasat sa adorm, a stat acolo, incapatanata, pana m-am ridicat din pat si mi-am deschis ochii. Asta vroia, exact asta vroia - sa imi deschid ochii, o data pentru totdeauna.
A vorbit cu mine, dar au fost doar cateva secunde, cred...mi-a spus atatea, mi-a spus lucruri la care am uitat sa ma gandesc, de care am uitat sa imi amintesc. Mi-a spus de tine, si de el, de ea, de ei si de ele, de mine, de zambete, fericire, iubirea care dureaza si nu dispare nici atunci cand pare sa o faca...mi-a spus ca am pierdut atatea nopti, tipandu-mi durerea catre luna, catre stele, catre oricine m-ar fi ascultat macar putin, dar niciodata nu am cerut ajutorul soarelui ala nenorocit, am uitat, pur si simplu, am uitat, ca in vremea aia care o ceream eu inapoi, era doar el si soarele. EL si SOARELE. Mi-a ras in fata, o raza de soare mi-a ras in fata - cand imi povestea cum spuneam mereu "nu mai am nimic".
Am ras si eu, am ras, iar de data asta, as fi vrut doar sa tip la mine.
Sunt fericita, dragul meu.
Sunt fericita, fara sa uit de trecutul meu, fara sa trec peste "el", acel "el" sau oricare alt "el", fara sa fac nicio schimbare, fara sa "trec peste", fara sa fac nimic, sunt doar fericita.
Stii de ce, stii cum?
Stii cand imi spuneai tu ca iti e dor sa fi fericit, si ti-am zis "Zambeste dracului si spune-mi ca esti fericit, te tin in brate de o ora si iti spun ca ma ai pe mine, intelegi, ma ai pe mine, fi fericit sau te plesnesc si plec!". Ai ras, m-ai luat pe sus, te-ai uitat la mine, ti-ai afisat zambetul ala al tau de dat pe spate domnisoarele doritoare si mi-ai spus "Pentru mine tot timpu` o sa fi asta mica a mea, care aduce fericirea".
N-am uitat niciodata cuvintele alea, n-o sa le uit. Mi-ai spus asta, in loc sa imi spui doar ca esti fericit - stim amandoi oricum, pentru cateva secunde, macar atat, ai fost fericit. Era meritul meu, stiam, probabil eram mai fericita decat tine, doar stiind ca "vrei soare, soare iti dau", stiind ca pot sa fac asta. Nu stii tu ce mandra eram.
Uite asa, s-a intors fericirea asta. Am inteles ca te am pe tine, am inteles ca atunci cand o sa am nevoie de tine la 5 dimineata, o sa fi acolo, orice ar insemna asta, am inteles ca o sa ramai, caci ai ramas atata timp. Fie intre noi, esti singura persoana de care sunt sigura, SIGURA, ca o sa ramana langa mine. Iti multumesc pentru siguranta asta care imi fuge prin vene, din cauza ta.
Am inteles ca nu trebuie sa lupt, nu trebuie sa trec peste, nu trebuie sa incerc, trebuie doar sa trag aer in piept si sa nu mai uit ca POT face asta, oricat timp ar lua, orice ar insemna. Nu e prima oara, nu? Trebuie sa ma opresc din toata fuga mea, caci de iubit il iubesc pe el, acelasi pe care il iubeam ieri, saptamana trecuta, si acum 5 luni, acelasi pe care o sa-l iubesc mult timp de acum in colo, caci peste toate, el e acel "lucru" caruia nu ii dau drumul, peste toate, el e tot pentru mine. Asa e demult, asa e si azi, si asa o sa fie, dar vezi, acum nu ma mai deranjeaza, cu absolut nimic.
Nu imi mai e frica, nu ma mai sperie gandul ca a ramas in mine, nu mai am nici cel mai mic gand sa il "las dracului", cum imi spun toti, si sa "imi vad de viata mea". Nu, eu sunt putin mai mult decat "toata lumea", asta n-o s-o uit, eu sunt exact tipa aia pe care n-o cred ei in stare, dar poate linistita sa-si vada de viata ei si sa-l pastreze pe el ca fiind TOT.
Intelegi? Sunt fericita, ca te am pe tine, ca a ramas el in mine, ca ii am pe toti cei care ma prind de fiecare data, sunt fericita pentru ca pot...am mai stabilit asta o data, in vara. Ti-am promis, mai stii?
Sunt fericita pentru ca am realizat astazi cel mai important lucru, exact lucru ala care mi-a scapat si m-a tinut pe loc pana acum - nu exista nici macar un om, unul, in lumea asta, pe care eu sa il iubesc, iar el sa nu ma iubeasca inapoi.
E tot ce trebuie sa stii, ca sa fi fericit. Tot.
*Iti multumesc pentru mesaj. Cine stie cat mi-ar fi luat sa ajung la concluzia asta?*

-It took no time to fall in love-

...si ramai doar tu.

2011-01-26T22:35:00.004+02:00

*De n-ar fi fost ceata, ai fi vazut ca te iubeam
De n-ar fi fost frig, ai fi simtit cum tremuram
De n-ar fi fost ploaia, ai fi stiut ca plangeam
Si-ai mai fi stat...
Dar a fost ceata, frig si ploaie -
Si-ai plecat.*

*Cateodata ma satur, de nopti lungi si reci care nu ma mai lasa demult sa dorm, de priviri pline de un gol imens, aruncate aiurea catre nicaieri, de lacrimi reci fara niciun efect, de suspine care le simt pana in oase. Ma satur de iarna, de cafele fara niciun gust si de dimineti fara culoare. Ma satur de rani adanci care nu mai stiu sa le simt, si de tot sangele lor. Ma satur de milioane de ganduri, ganduri moarte, putrezite, reinviate apoi. Ma satur de tot, dar nu ma satur destul.
*Cateodata se face intuneric, dispar toate, deodata, si ramai doar tu.
*Mi-ai ramas peste tot, si urasc asta, chiar urasc asta, dar mai bine as pierde tot, mai bine m-as pierde si pe mine, decat sa nu (imi) fi ramas. Si te iubesc, te iubesc intr-o lupta prea grea ca sa o port, cu mine, principiile mele, orgoliul meu, cu mine, cea care o stiai si tu mai demult, cu mine cea care eram inainte de tine. Te pierd in mine, si atat, te pierd in ei, dar te intorci. Am plans ca o proasta, am tipat, am fugit, am gresit, am innebunit, candva, cand nu mai erai, am facut toate astea mereu, intr-una, fara sa ma opresc, pana in ziua in care am stiut ca mi-ai ramas. Si te iubesc, iar, cum te-am iubit mereu, te mai iubesc numai cu frica si cu orice altceva am in mine, te iubesc eu, cu mine, cu soarele, zambetele, fericirea de atunci, cu tot, si atat.
*Cateodata mi-e frica, stii? O frica din aia inumana, de tine, de tot ce ti-am spus si de tot ce nu ti-am spus, de tot ce am facut si de tot ce am uitat sa fac, de tot ce stii sa-mi faci, si azi, si maine...de felul ala stupid in care imi alergi prin vene, de tot ce esti, si ca esti tot. Mi-e frica, incredibil de frica, dar nu destul de frica.
*De cand ai plecat tu, din fiecare zi fara tine de care m-am temut intotdeauna, am invavat ca "E in regula sa-ti fie frica - inseamna ca inca mai ai ceva de pierdut".
*Da, mai am, mai am de pierdut lumea, si visele, si amintirile, si fericirea, si sperantele, si iubirea, cafelele noastre si muscaturile de par, le-as pierde pe toate, intelegi? Pe toate, si te-as pastra pe tine. Da, inca TE MAI AM de pierdut, dar n-o sa ma las s-o fac.

asta asa, pentru tine.
*Nu vreau sa vada, pentru ca nu intelege, cum a trecut timpu`, si mie tot nu-mi trece*

Loc liber.

2011-01-19T23:53:00.003+02:00

Nu pot sa spun ca o scriu cu ura, nu am timp si nervi de asa ceva. Nu o scriu cu regrete, nu as avea de ce. Nu o scriu cu scarba, mi-as irosi prea multe sentimente pe asta.
Scriu asta cu o dezamagire incredibila, cu un zambet pe buze care cu siguranta nu e zambetul meu, genul de zambet prin care imi spun "proasta esti, copila!". Cert e ca imi pare rau, ca scriu asta, ca nu am zambetul meu pe buze, imi pare rau de multe lucruri acum, prea multe, atat de multe, incat imi pare rau de tine, si tot ce ai fost tu. Stii, cel mai rau imi pare ca mi-a parut rau, ca m-am simtit prost, ca am pierdut cateva nopti bune, cel mai rau imi pare ca am ales sa te cred, in prostia mea.
Dar vezi tu, eu nu imi mai pierd timpul pe astfel de lucruri, nu ma mai doare decat ca m-a durut si poate, intr-adevar, nu meritai, iar pentru mine, nu o sa mai fi niciodata "prin ochii mei", cel care iti spuneam ca esti, cel care erai, intr-adevar, caci eu nu mai am ochi pentru tine. Las si eu o urma in perete, cum ai facut tu in ultimele zile, beau a patra cafea din ultima ora, fumez a opta tigara, trag aer in piept, rup in bucati scrisoarea pe care m-am chinuit sa ti-o scriu azi noapte, scrisoare care poate iti explica tot ce eu n-am stiut sa-ti explic, si las sa imi curga o ultima lacrima pentru tine, desi nu am nici cea mai mica idee de ce o fac. De maine o sa am inca un loc liber in mine, caci iubirea ta nu mi-a lasat niciun gust dulceag dupa ce ai fugit intr-un timp impresionant, trebuie sa recunosc - o sa am un loc liber in mine, caci eu nu mai pastrez locuri pentru cei care nu au pastrat un loc pentru mine.
Sa-ti fie rusine, ba.
*de parca tot ce-a fost frumos, acum e scrum.*

Cand ploua, eu il iubesc oricum.

2011-01-15T14:25:00.003+02:00

Cand ploaia din ce in ce mai rece ma loveste, mai puternic astazi decat ieri, maine decat astazi, mai puternic "pentru totdeauna", decat "demult", eu nu fac niciun pas. Nu ma apar, nu fug, nu ma acopar, nici cu durerea lui, nici cu durerea mea, nici cu iarna, nici cu plansetele, regretele, greselile, nici cu soarele demult apus in zilele de vara. Nu ma opresc din fuga mea, cu toate ca e inutila, nu vreau sa ma opresc din a-l iubi prosteste de mult, stupid de sincer. Iubirea mea nu se schimba dupa vreme, ea poate sa arda si acum, ea are o flacara atat de puternica, incat ploaia nimanui nu o stinge, ploaia mea, ploaia lui, ploaia unor cuvinte grele, ca "asa a fost sa fie". Eu il iubesc astazi, cand ma lupt cu tot, sa ajung la soarele plecat atat de departe incat nici nu il mai vad, exact la fel de mult cum o faceam in zilele in care soarele era doar ceva ce puteam tine in palma.
Cand totul cade in jurul meu, iar altii urla cu ura si disperare ca ar fi cazul sa accept ca am cazut si eu de ceva timp, sa raman jos, sa ma opresc din toata furtuna mea si sa tin ochii inchisi, eu raman undeva in picioare, lovita mult prea puternic, fara niciun pic de energie sau optimism, urland la picurii mari ca n-o sa-mi stinga iubirea, n-o sa ma stinga. Raman in picioare si nu mai simt nimic acum, caci genunchii imi tremura de atata timp, pamantul dispare subit de sub mine pentru a mia oara, oameni pleaca zambitori catre fericirea lor, iar eu ma uit obsesiv in fata. In fata, da, doar in fata, nu in spate, iar voi va uitati mirati la mine. Imi pareti atat de prosti, cu fetele voastre contrariate de mine si fiecare pas greoi care il fac, hotarata sa ma uit in fata, si totusi, luptand in continuare pentru un drum care azi nu il mai pot numi decat "trecut". Eu raman in ploaia noastra, nimic nu o sa ma scoata de aici, nimic n-o sa ma opreasca vreodata, nu ma subestimati...eu stiu sa il iubesc si azi, chiar daca razele alea caldute sunt acum la voi, la oricine altcineva inafara de mine, eu stiu sa il iubesc la fel ca atunci, acum, cand ploaia din ce in ce mai rece ma loveste, mai puternic astazi decat ieri, maine decat astazi, mai puternic "pentru totdeauna", decat "demult", eu o sa il iubesc oricum. Plecati si lasati-ma in pace, o sa il iubesc oricum!

(Eu nu stiu ce vedeti voi cand va uitati in viitor...dar eu imi vad trecutul. Eu il vad pe el.)

MSM8octombrie.

2011-01-10T23:46:00.004+02:00

De un timp, nu stiu de ce imi amintesc mereu de ziua aia, doar ziua aia, si e singura amintire care inca ma face sa tremur.
Era un frig incredibil pentru luna respectiva, eu nu ma dusesem la scoala, desi ar fi trebuit sa ma duc, aveam o mie de lucruri de facut in cateva ore, nici cea mai mica idee de unde sa incep, si toata lumea vroia ceva de la mine.
Cedam psihic, mai pe scurt, in curand.
El nu stiu ce facea, avea probabil la fel de multe lucruri de facut, era la fel de agitat si de obosit ca mine, asa ca a reusit linistit sa ma scoata din minti cam toata ziua, sa imi creasca putin pulsul, si sa ma tina intr-un tremurat continuu vreo 10 ore (dar partea cu tremuratul nu a fost niciodata o provocare pentru el, oricum).
Toti tipau la mine si ma aruncau dintr-un loc in altul, era o agitatie continua si parca toata lumea fugea disperata in ziua aia, nu s-a oprit o secunda, sa ma lase sa respir si sa ma calmez. Sandra era la mine si isi incretea parul linistita, eu incercam sa-l indrept, complet nelinistita, din tot playlistul meu incepuse "Freedom", si pe la 6, a aparut si el.
Nu stiu daca atunci inima a inceput sa imi bata in sfarsit normal pentru prima oara in ziua aia, sau chiar atunci a luat-o razna, nu stiu daca am putut sa respir in sfarsit linistita, sau nu am mai putut sa respir deloc. Stiu ca mi-a aparut un zambet ciudat pe buze, cu fericirea din mine incepusem sa ma obisnuiesc, oricum, dar zambetul ala a fost mai mult - mai mult decat oricand altcandva, mai mult decat am crezut ca pot, sau doar mai mult decat am crezut ca poate sa scoata din mine. Dar el stia sa faca din nimic, tot, a stiut mereu.
Pana nu l-am vazut in fata usii mele, nu am crezut nicio clipa ca o sa vina. Nici macar una. Poate eram prea agitata sa mai gandesc logic, dar eram sigura ca el nu o sa fie acolo, atunci, cu mine. I-am sarit in brate si asta e tot ce mai stiu, caci ce s-a intamplat in secundele alea in mine, n-am uitat, doar n-am inteles niciodata. Pot sa spun si acum, dupa luni bune, ca alea 10 secunde, au fost apogeul iubirii mele. De asta sunt sigura.
Il tineam mult prea strans si nu ii dadeam drumul, aveam capul pe umarul lui, asa ca nu vedea detalii cum ar fi daca plang sau rad, nu stiu nici azi ce faceam, tin minte doar ca instinctiv, m-am uitat in sus, desi deasupra noastra era doar un tavan, si i-am spus, fara sa scot totusi vreun sunet, acelui cineva care era acolo sus si facea toate astea pentru mine "Multumesc".

Dupa 3 luni, inca multumesc cuiva acolo sus pentru acel 8 octombrie, pentru ca a fost ziua cand era de ajuns sa il tin de mana, ca sa incapa undeva in mine, cat de mica as fi, toata fericirea si iubirea din lumea asta. Am avut fluturi in stomac. Langa el, am avut fluturi in stomac. Doar eu stiu cat de mult imi lipseste asta.
A doua zi dimineata, ma uitam la el, nu ma miscam ca sa nu il trezesc, si a fost prima oara cand undeva in mintea mea, mi-am dat seama ca este, si o sa ramana intotdeauna "MSM".

E prima amintire care o visez...de o saptamana incoace, in fiecare noapte - iar daca imi poate lipsi ceva mai mult decat fericirea mea de atunci, iubirea aia perfecta, cafeaua aia si ceaiul de mai tarziu, zambetele si bataile usor brutale de dimineata, daca e ceva ce imi poate lipsi mai mult decat toate astea, sau decat el in sine, suntem noi.

Si cam asa si cu 2010.

2011-01-05T16:11:00.005+02:00

Nu pot sa cred cat de repede a trecut anul asta, cat de plin a fost, cate urme a putut sa lase, genul de urme care o sa le simt si prin 2020 (daca nu ne ia dracu` pe toti in 2012).
Uite ca e in spate totusi, 2010, mult prea iubitul 2010 care a schimbat vieti radical. A ramas in spate cu iubirea mea de primavara, iubirea mea de jumatate de vara, iubirea mea de jumatate de an, cu usi nu doar inchise, ci trantite, si cu altele abea deschise.
A ramas in spate cu date ca 1 ianuarie, 12 martie, 3 iunie, 15-22 iulie ( "a Costinesti to remember"), 22 august, 24 august, 4 septembrie (gen best day ever, sau ceva...), 17 septembrie, 8-9 octombrie, 6 noiembrie, 22 noiembrie, 4 decembrie, 24 decembrie (din "Craciun", "Craciun fericit!"), 29 decembrie, si un 31 decembrie in care am spus "PUNCT SI DE LA CAPAT", trezindu-ma in primele 2 ore ale "noului an" cu mainile in cap, tipand pe scari "SI EU CE DRACULUI FAC ACUM?!".
A ramas cu melodii ca "21 guns", "lucky", "parachute", "sound of missing you", "love is for free", "need you now", "always", "hold my hand" (martie..?), "baby, baby", "de vei pleca" si bineinteles, "supergirl".
A ramas cu versuri ca "you know it`s freedom when bad things feel so damn good", "won`t tell anybody how you turned my world around", "i love her, she loves me too", "i don`t wanna talk about it, how you broke my heart", "no one`s ever gonna love you more than i do", "gotta ask yourself a question, where are you now?", "we gotta fight for this love","iubitule, tu imi dai mult mai mult decat cer","nothing`s gonna change my love for you","you`ll always be a part of me", si bineinteles, "ma uit in oglinda si imi zic ba esti prost? pai cum ai putut ma s-o lasi tu sa plece, cand tu o iubesti, ma, si ea te iubeste?" (ca na, oficial ne mergea bine).
A ramas cu vorbe ca "nu stiu ce o sa ma fac fara tine", "promite-mi ca vii acasa de cate ori am nevoie de tine, da?" (3 iunie), "esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata", "suntem prea frumosi", "forever yours, forever mine, forever ours"si bineinteles, ca in fiecare an, "iti promit ca o sa fie bine". Ca in fiecare an, n-a fost.
A ramas un an care nu se compara cu niciun altul, pentru ca, sa fim seriosi, a fost prima oara cand am vazut luminile de pe mare dublu, prima oara cand m-am trezit efectiv razand, prima oara cand mi s-a spus "tu esti enervant de fericita", a doua oara cand am iubit cu tot ce aveam eu in mine, lucru care il consideram cel putin imposibil, prima oara cand am stat 3 ore in fata unei usi, prima oara cand am spus pe bune "gata cu povestea asta", si asa a ramas, prima oara cand am plans de fericire, prima oara cand lumea putea sa cada in jurul meu si n-as fi observat, si probabil, chiar prima oara cand am fost fericita cu adevarat.
A ramas cu o mie de amintiri si de poze care din cand in cand o sa imi mai aduca un zambet pe buze, sau o sa mai imi smulga cateva lacrimi, dar o sa redea mereu fericirea mea din "vremurile bune".
Anul asta m-am hotarat sa nu mai multumesc tuturor celor care au facut 2010 "an year to remember", dar sunt sigura ca ei stiu foarte bine asta.
M-am hotarat sa las in spate un an intreg, pentru ca probabil m-ar fi omorat incet daca nu as fi facut-o, dar nu exista nici macar o singura secunda care sa o regret, sau sa vreau sa o uit. Stii cum zic, "never to return again, but always in my heart".
And so, goodbye to the best God damn year ever:).

MISSING YOU .

2010-12-28T00:04:00.005+02:00

Gandul la tine ma tine ocupata azi. Azi, mai mult decat altadata.

Nu stiu ce sa scriu. Nu am nici cea mai mica idee. E vorba de tine, iar, si esti mai mult decat cuvintele mele. Stii, asta nu mi se intampla niciodata. Niciodata, inafara de datile in care e vorba de tine.

Mai mult sau mai putin, dar cand nu a fost vorba de tine? Deloc, absolut deloc...vorba de tine...?

M-as urca in primul tren, as veni pana in fata casei tale, doar ca sa te iau in brate, sa iti multumesc pentru tot, sa iti spun ca te iubesc si o sa te iubesc mereu, pentru ca MERITI, pentru ca ma tii in picioare de fiecare data cand cade tot in jurul meu, sa iti promit ca nu o sa te las niciodata, NICIODATA, si ca peste 10 ani o sa fiu in stare sa bat tara asta intr-o nenorocita de masina si sa te scot la o cafea la 4 dimineata, sa iti aduc aminte ca "poti mai mult!", daca uiti. M-as uita la tine cateva ore, as zambi, as adormi pe umaru` tau pe o banca, nu conteaza ca e mijlocul iernii, m-as trezi undeva langa tine, si as stii ca e singurul loc pe care nu l-am pierdut niciodata.

12:08 - nu ai nici cea mai mica idee cat poti sa imi lipsesti. Azi, mai mult decat altadata, dar, oricum...imi lipsesti mereu, de un timp, si golul care l-ai lasat in mine fara sa vrei, nu o sa il umple nimeni, chiar daca am un alt gol in mine, chiar daca mai exista si acel el pe care tu stii ca il iubesc, chiar daca...imi lipsesti al dracului de mult, si in momentul asta, as face orice doar sa stii asta, doar sa fi aici, doar sa imi spui ca o sa fie bine, sa ma pupi pe frunte, si sa ma strangi in brate, asa cum faci mereu, de atata amar de timp.

Without you, i`d litearlly be nothing - and you know that.

Santa, he`s my only wish this year.

2010-12-20T21:40:00.004+02:00

*Daca esti acolo, as aprecia tare mult sa citesti asta....*

Draga Mosule,

Au trecut cel putin 8 ani de la ultima mea scrisoare catre tine. Cred ca de atunci, niciodata nu mi-am mai dorit ceva atat de mult. Anul asta insa, am dorinta mea, de ceva timp, aceeasi dorinta, pentru care ma rog in fiecare seara. Sunt sigura ca ai tu vreo legatura cu Al` de sus, asa ca intreaba-L pe El despre ce vreau eu de la tine si de la Cracinul asta, stie El foarte bine, L-am batut la cap in fiecare noapte, cel putin 40 de minute, sunt sigura ca a retinut.
Adevarul e ca vreau o minune. Ii spun minune pentru ca nimeni in jurul meu nu crede ca se mai poate intampla ce vreau eu sa se intample. Cateodata nici eu nu mai cred, cateodata nici nu mai sper, dar intotdeauna imi doresc sa fie asa.
Chiar o merit, stii? Anul asta am iertat pe cine nu ar fi trebuit sa iert, am luat decizia aia buna pentru mine care trebuia sa o iau demult, am ajutat cand am putut s-o fac, am fost acolo cand am promis ca o sa fiu si am iubit, neconditionat si irevocabil, chiar daca the players change, but the game remains the same.
Anul trecut cred ca ti-am spus ceva de genul "vreau doar un Craciun fericit, cu el, Craciunul asta si restul Craciunurilor!". Sper ca nu m-ai bagat in seama. Nu stiam ce zic, niciodata sa nu imi mai iei in considerare dorintele pe o perioada lunga.
Anul asta vorbim de un alt el, si tu stii asta. Crede-ma pe cuvant ca de data asta merita. Adevaru` e mosule, ca e tot ce vreau. Absolut tot ce vreau. Daca ma ajuti si esti de partea mea anu` asta, jur ca o sa am mai putine absente semestru` viitor, o sa am media la fizica mai mare decat 5, o sa invat franceza, o sa dau cu aspiratoru` dupa fiecare chef, n-o sa mai fumez in sufragerie, si pe cuvantul meu ca pana la vara, nicio betie !
Chiar ma bazez pe tine, mai mult decat stii.
TE ROG asculta-ma! ...macar anul acesta.

Tu ai vrut sa scriu asta.

2010-12-14T22:40:00.005+02:00

*Spune-mi tu, ca sa nu te intreb eu, de cate ori ti-am promis, dar TI-AM PROMIS, ca cineva o sa plateasca pentru toate lucrurile astea, si aceea nu o sa fiu eu?*

Ultima oara cand am facut-o, te-am prins de cap, m-am uitat in ochii tai, si ti-am trantit-o in fata, tare si raspicat, ca niste ultime cuvinte intr-un timp destul de lung. Te-a pufnit rasul, te-ai tras, mi-ai spus "Bine, Andra", te-ai intors si ai plecat.
Am vazut in zambetul tau infect, in lejeritatea cu care te-ai intors, in siguranta cu care faceai pasii aia, ca nu ma credeai in stare...chiar nu ai facut-o, asa e?
Dragul de tine, ai fost destul de inteligent si m-ai cunoscut destul de bine incat sa stii ca in tot timpul ala, in tot nenorocitu` ala de timp, te iubeam mult prea mult ca sa iti dau drumul, inidiferent cate mizerii faceai zi de zi. Daca vroiai sa fiu langa tine, eram. Daca nu vroiai, eram oricum. Daca plecai, te asteptam. Si ai stiut, ai stiut foarte bine, ca efectiv nu aveai ce sa faci ca sa te las...cu o singura exceptie.
Ai fost destul de tampit si m-ai cunoscut, se pare, destul de putin incat sa nu stii ca sunt genul de persoana care ramane langa cel pe care il iubeste orice ar insemna asta, pana in momentul in care i se spune in fata "pleaca". Vezi tu, fraiere, din toate greselile tale, nenumaratele tale greseli, asta a fost cea mai mare.

Si acum...acum e mult, mult prea tarziu. Prea tarziu sa ma suni inainte sa adormi, prea tarziu sa te intereseze daca imi e bine, prea tarziu sa vrei sa fi langa mine, prea tarziu sa ma strangi in brate cu fiecare ocazie care o ai, prea tarziu sa incerci sa fi cine ar fi trebuit demult sa fi, prea tarziu sa te schimbi in ochii mei, si DOAMNE, CAT DE TARZIU sa fi capabil de orice doar ca sa ma ai, sa mai ai o parte din mine, cea care eram, candva, capabila sa iti dau orice particica din mine.
Despre "noi", nu am sa spun nimic. Care "noi"...? Niciun "noi", si asta e un fapt clar.
Iar pentru mine, nu stiu inca daca e la fel de tarziu, sau prea devreme.
Poate e invers, stii?
Poate e prea devreme sa ma uit in ochii tai, prea devreme sa imi pun macar un strop de incredere in tine, prea devreme sa te pot numi om, prea devreme sa uit cat de mult a putut sa doara tot ce ai facut, prea devreme sa iti raspund la telefon de fiecare data cand ma suni, prea devreme sa am o oarecare nevoie de tine, si MULT, MULT PREA DEVREME sa fac un oarecare efort de a ma reatasa de tine. Nu mai vorbesc de iubire. Stiu ca nu o sa te mai iubesc niciodata. Stiu ca asta nu o s-o mai pot face niciodata. Stii a cui e vina, fraiere? Da, bineinteles ca stii.

Poate fac o greseala, cine stie? Dar hei, la cate ai facut tu, nu conteaza, nu? Mi se pare corect sa am sansa mea de a te rupe in bucatele, o data, pentru toata datile in care ai facut-o tu.
Poate o sa imi para rau intr-o zi, stii, cum iti pare si tie acum. Dar uite cat timp a trecut pana sa iti dai seama ce ai facut, pana m-ai pierdut, pana ai umplut paharu` ala. Cine stie, poate imi va lua la fel de mult timp...si pana atunci, nu pot decat sa iti urez mult, FOARTE MULT sucees, fraiere, pentru ca ti-am promis asta: "daca te intorci la mine, o s-o regereti toata viata ta". A fost alegerea ta. O data, o singura data, te-am lasat cu adevarat sa pleci, si te-ai intors. N-ai idee in ce te-ai/am bagat.

*Stiu ca te doare, la fel de bine cum o stii si tu. Stiu ca ti-am spus de mii de ori ca nu o sa-ti fac niciodata rau, dar nu fac nimic din ce tu nu ai facut, nu rup niciuna din vorbele pe care tu nu le-ai rupt. Stiu ca te distrug, putin cate putin, stiu, fraiere, ca nimic in lumea asta nu te sfasie mai tare decat faptul ca nu te mai iubesc. Sunt constienta de toate lucrurile astea - dar stii tu, e o replica celebra..."Frankly my dear, I don`t give a damn".*

P.S: ti-am spus ca daca iti promit ceva, asa o sa fie? Fraiere, nici pe asta n-ai crezut-o...

Esti tu.

2010-12-09T22:43:00.003+02:00

M-ai luat de mana cu o usurinta incredibila. Ai zambit ca un prost, fara sa ai cea mai mica idee ce faci. Ai pus la locul lui un suflet, ai sters un semn de intrebare si ai reusit cumva sa calmezi o furtuna care distrugea absolut tot in mine.
De data asta, te luasem in brate sa imi demonstrez ca inca mai pot s-o fac. Te luasem in brate si pentru ca aveam nevoie de asta, pentru ca nu ai idee cat de dor putea sa imi fie de tine, la fel cum nu ai idee nici cu cata dragoste m-am agatat atunci de gatul tau.
Aveai un ras atat de inocent incat ma speria. Eu am zambit cu toata naivitatea mea, am zambit cu adevarat dupa mult, tare mult timp, lucru care ma speria mult mai tare decat rasul tau, lucru care aproape ca ma durea, dar...nu avea cum sa mai doara, nimic, nu atunci, nu cu tine.
A fost prima noapte cand am adormit mai devreme de 3, stii, cu un zambet ciudat de dulce pe buze, si cu o liniste asurzitoare care se intindea in mine, peste tot, umplea fiecare gol si...ha, cate goluri trebuiau umplute cu linistea aia si cu...tine ?!
Tu stateai rezemat de un lemn ud, suflai constant tot fumul ala din tine spre mine, ca si cum s-ar fi prabusit usor in fata mea tot ce-ai fost si nu mai vrei sa fi. Te uitai in gol, ma tineai lipita de tine si iubirea ta, care fusese, sau inca era, te uitai in ochii mei, in sfarsit, si ma intrebai, asa, pur si simplu, "ce e cu zambetul asta?".
Imi venea sa te lovesc, sa te trantesc, sa te omor, sa iti spun atatea, sa urlu la tine, sa plang, sa te ranesc, sa...sa te distrug, asta imi venea sa fac. In schimb am zambit, m-am intors, te-am sarutat, si n-am scos niciun cuvant.
Ce pizda masii sa fie cu el, copilule? Esti tu, bineinteles ca esti tu, tot tu, da, esti...inca esti tu.

Ceva mai mult decat "eu" si "tu", ceva mai putin decat "noi".

2010-12-05T21:09:00.005+02:00

Un oarecare drum. Poate un semn, poate nu. Poate o gramada de amintiri, poate ceva mai mult. Poate o flacara, poate mult scrum. Un fel de prezent, cu o esenta tare de trecut, fara niciun viitor - si niciun sfarsit. Multa zapada, si un frig crunt care nu mai conta. Multe glume proaste, prea mult adevar. O piatra aruncata mai tare, sau luata de pe inima. O casca in urechea mea, una in a lui si un Ipod ud. Doi prosti umbland pe strada de nebuni si cantand aceeasi melodie de acum mult, mult timp, de cand soarele apunea la 9 si afara erau 30 de grade, cam cu 174 de kilometri mai incoace (you can tell by the way...). O strangere de mana, poate mai rece ca altadata, poate exact la fel. Alte saruturi, aceleasi buze, fara muscaturi brutale. Cateva priviri care vorbesc mai mult decat stim. Alte poze, la fel de reusite ca toate celalalte sute. Tot noi. Intr-o alta varianta. Un fel de varianta. Un fel de "noi" - ceva mai mult decat "eu" si "tu", ceva mai putin decat "noi".
Niciun inceput, niciun prezent, niciun viitor, niciun sfarsit? Si totusi...

Cu cortina aia trasa, asa cum e ea, undeva in inima mea, mereu o sa ramai "al meu". Mereu o sa tip la tine cand ma musti de par, chiar daca suntem in fata bisericii, si un betiv se tine dupa noi, pentru ca tu te-ai luat de el ca un prost.

Spotted: Single on facebook, but together on the streets.
Xoxo, gossip girl ♥.

Winterstory.

2010-12-02T23:27:00.006+02:00

Nu stiu ce are, nu stiu cum m-a putut face sa cobor la 4 jumate dimineata in fata blocului, cu doua cafele dupa mine. Era in tricou si tremura, dar spunea ca nu ii e frig.
Nu imi amintesc sa fi fost niciodata atat de tacuti ca in noaptea aia. Se uita la mine, zambea si nu-mi spunea nimic. Ma lasa sa vorbesc singura, si se amuza copios pe seama mea. Din cand in cand se ridica de pe banca si ma pupa pe frunte. Ma strangea de mana, dintr-o data, iar apoi imi dadea drumul si se intorcea cu spatele. Atata timp, de atatea ori, tot "noi", si inca nu il inteleg.
Se juca in parul meu, si canta o melodie pe care o numeam candva a "noastra", desi nu am crezut niciodata ca a retinut asta. Mi-a spus "E prima noapte cand miroase a iarna".
Peste 10 minute, ningea. Peste mine, peste el, peste un oarecare "noi" care exista mai mult sau mai putin, dar exista pentru totdeauna, peste parul meu pe care tocmai il impletise, peste canile noastre cu cafea, peste amintirea unei nopti care va ramane mult, mult timp de acum inainte.
Statea intins pe banca aia, cu capul pe genunchii mei, si numara stelele. Ii intrau fulgii de zapada in ochi, si se stramba intr-una.
M-a prins de mana si m-a intrebat ce e cu mine. Nu s-a uitat in ochii mei, se uita obsesiv in fata - ma cunoaste prea bine, stia foarte bine ca n-o sa-i pot raspunde daca se uita la mine. Am zambit, uitandu-ma la randul meu obsesiv in fata. I-am spus "Nimic, ce sa fie?", uitand pentru o secunda ca e singurul pe care nu pot sa il mint, oricat as vrea. A suras ironic, s-a uitat de data asta fix in ochii mei si mi-a spus pe unul dintre cele mai serioase tonuri pe care le-am auzit vreodata venind de la el: "Andra, te-am sunat la 4 jumate dimineata, intr-o noapte de joi spre vineri, si nici macar nu te-am trezit. Nu dormeai. Nu mi-a trecut prin cap ca o sa cobori, dar ai facut-o. Nu-mi spune ca nu ai nimic". Am amutit. Nu avea rost sa il mint, nu avea rost sa ii spun adevarul, era povestea pe care i-o spusesem de atatea ori, povestea care a incercat sa mi-o scoata din cap de atatea ori. Mi-am lasat capul pe umarul lui, spunand intr-un final "Cand toate se schimba...". Si-a lasat capul peste al meu, si a continuat: "...te schimbi si tu".
Pentru un minut, niciunul dintre noi nu a spus nimic. Nu stiu daca ne-a mai batut inima in timpul ala, sau daca am clipit, stiu doar ca in aceeasi fractiune de secunda, din instinct, amandoi ne-am strans de mana mai puternic. "Atunci", ne-a durut pe amandoi, ne-a lovit pe amandoi. Am preferat sa tacem, pentru ca erau prea multe de spus. Noi ne-am gasit mereu in tacere, povestea si iubirea noastra au fost mereu ingropate intr-o tacere adanca.
La 7 fara 10 minute, m-am dus acasa. Inainte, am sarit in bratele lui ca o copila care isi vede tatal dupa ani buni. Am ramas acolo cateva minute, mi se parea atat de greu sa ii dau drumu. In fond, eram in bratele care nu m-au alungat niciodata, care n-au fost niciodata reci, nici macar "mai reci". L-am pupat pe frunte, eu, de data asta, i-am zambit si mi-am tras mana din mana lui. I-am spus doar "Nu ai idee cat mi-ai lipsit...nu ai idee". S-a ridicat, si-a inchis ochii, si-a sprijinit fruntea de a mea si mi-a spus "Ba am Andra...am."
Stiam ca are...intotdeauna am stiut. M-am prefacut ca nu o fac, doar pentru ca uram sa stiu ca il las sa imi duca lipsa. Dar "mi-a dus-o", si a ramas exact unde l-am lasat. Langa mine, in mine.
M-am intors, cu spatele si am intrat repede in bloc. Am intrat incet in casa, m-am trantit in pat, si am plans. A fost prima oara, dupa foarte mult timp, cand am plans pentru 10 minute, cu zambetul pe buze. Stii ca esti singurul care poate sa faca asta? Stii?...dar cate nu stii, nici azi.

(P.S.: in 27 mai, eram in fata blocului meu, tot noi, cand am hotarat ca "miroase a vara"...sigur ti minte, ne durea fundul pe amandoi de la atata stat pe pietrele alea, pe vremea aia nu aveam banca...)

Leapsa.

2010-12-02T19:22:00.007+02:00

1. Expresia care o folosesti prea des?
"Numa` am zis".

2. Melodia preferata?
Nu ma pot decide intre Kings Of Leon-Use somebody si Bon Jovi-Always.

3. Esti fericit/a?
(loading, please wait)...se poate spune ca am avut zile mai bune.

4. Melodiile care te pot face sa plangi?
Reamon-Supergirl, Emeric Imre- Nebun de alb, intotdeauna. Mai nou, Sarah Mclachlan-Wintersong.

5. Melodiile care iti ridica moralul cand lumea nu poate?
Eamon-Fuck it, melodia e un succes. Beyonce-Irrepleceable.

6.Poti spune ca ai iubit vreodata cu adevarat?
De 3 ori (se spune ca iubesti de 3 ori in viata, se pare ca am terminat si cu asta, intr-un final).

7.Urasti pe cineva?
Nu mi-as pierde timpul cu asa ceva.

8.Daca ai putea, ai da timpul inapoi?
Da. Nu ca sa schimb lucrurile, ci ca sa imi trag cateva palme peste cap atunci cand trebuia, sa imi deschid ochii, si sa invat sa fiu mai putin naiva decat am fost.

9. Ai incredere in oameni?
Aveam. La ce bun?

10. Esti printre norocosii care stiu ca cineva ii iubeste in momentul asta?
Da, din fericire da. Intr-adevar, suntem norocosi, din punctul asta de vedere macar.

11. Crezi in dragoste la prima vedere?
Nu, niciodata nu am crezut.

12. Ce parere ai despre iubirile tinute in secret?
Haha, foatre buna asta. Hm...sunt cel putin interesante, ies din rutina "iubirilor" generale.

13. Te-ai trezit vreodata dimineata cu regrete legate de trecutul tau?
Nu, nici n-am s-o fac. Trecutul meu m-a facut cine sunt azi, cu zilele lui bune sau mai putin bune. Stiti cum se zice, "atunci, era exact ce mi-am dorit".

14. Crezi in miracole?
Hm. Credeam. Dar as vrea sa mai cred, si o s-o mai fac dupa un timp, pentru ca am avut si eu parte de miracolele mele.

15. Exista lucruri pe care nu le-ai spus din frica sau rusine?
Rusine, nu prea cred. Din frica de a pierde, da. Nu cred ca a fost cea mai buna decizie. Daca ai ceva de spus, spune-o, cat timp inca mai conteaza, mai tarziu o spui degeaba.

16. Ti-e dor de cineva, in momentul asta?
Da...cum ar putea sa nu imi fie, in fond :)...

17. Cum iti e mai bine, independent/a sau alaturi de cineva?
Am perioade si perioade. Cand apuc sa fiu un timp independenta, e ca si cum l-as fi prins pe Dumnezeu de picior. Cand ma obisnuiesc langa cineva, imi e cel putin greu sa ajung din nou acolo.

18. Ai inselat/mintit/furat vreodata?
Da, le-am facut pe toate. Nu, nu sunt mandra de niciuna dintre ele.

19. Sexul,dragostea si "futaiul" - acelasi lucru?
Nu, in niciun caz. "Futaiul" e "oriunde, oricand, cu oricine". Sexul pentru mine poate fi confundat cu "dragostea", intr-o varianta mai... rapida? "Dragostea" nu stiu, nu ma pasioneaza, nu imi place termenul.

20. Cum te vezi peste 10 ani?
In fiecare zi altfel.

21. Brunete sau blonde?
"Blondes have more fun, but brunettes remember it next day". Cat timp avem 16 ani, cui dracu` ii mai pasa a doua zi ? BLONDES !

22. Pentru fete-baiatul care e intotdeauna la moda, fotbalistul, sau artistul? Pentru baieti-fata dupa care se intorc toti, cea care iti face ochi dulci doar tie, sau cea independenta care nu tine cont de parerea nimanui?
Hah, grea decizie. Fiecare cu farmecul lui, experienta proprie. Te incurci cu baiatul intotdeauna la moda, te incurci cu fitele de rigoare. Te incurci cu fotbalistul, te incurci cu fanele din "staff". Te incurci cu artistul, te incurci cu ideeile lui pe care n-o sa le intelegi niciodata. Dar "e ok ba", oricum.

23. Iti plac surprizele?
Cum ar putea sa nu iti placa surprizele?...

24. Esti usor infulentabil/a? Iti schimbi parerea sau punctul de vedere in functie de ceilalti?
NU, si sunt mandra de asta.

25. Prietenii sau prietenul/a?
Depinde de "prietenul". Am renuntat la "el", pentru "ei", si la "ei", pentru "el".

26. Te consideri o persoana curajoasa?
Da, asta nu mi-a lipsit niciodata.

27. Consideri ca poti sa o iei de la inceput oricand vrei?
Oricand VREI, bine spus. Da, bineinteles ca poti, doar deseori spui ca nu poti, cand de fapt, nici nu te gandesti sa o faci.

28. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Sinceritatea si bunul simt de a isi asuma vina pentru propriile greseli, orice ar insemna asta, orice consecinte ar avea.

29. Merita oamenii o a doua sansa? Le-o oferi?
O a doua, da, o merita, si o ofer. Din pacate o ofer si pe a treia, iar asta e o mare prostie pe care inca o fac...

30. Fotbal?
Ocazional, Steaua si Barcelona.

Mai departe, cui o vrea.

Catre cei doi. Catre EI doi.

2010-11-29T22:29:00.004+02:00

Catre cei doi...

Da, voi doi...

Imi pare rau.

Pentru zile si nopti in care mi-am inchis ochii. Zile si nopti, in care, oricat de mult urasc sa recunosc, v-am ingropat adanc, in trecut, sau intr-un prezent prea putin important.
Pentru ca n-am ascultat un singur cuvant venit de la voi, constienta fiind ca niciodata n-ati vrut sa-mi fie rau (chiar daca poate uneori mi-a fost, undeva, langa voi), dar am asteptat sa ma prindeti, atunci cand am cazut.
Pentru ca nu v-am lasat sa "fiti acolo pentru mine".
Pentru punctele aiurea care le-am pus in timpul asta, in povestile astea.
Pentru increderea in mine, care mi-a acoperit increderea in voi.
Pentru prostiile, copilariile, care le-am facut din adins, care ma puteau impinge departe de voi, de tot.
Pentru ca nu am mai fost "eu", nici macar pentru voi, desi mi-am jurat ca n-o sa se intample.

Voua, da, voua...

Va multumesc.

Pentru zile, nopti, telefoane, mesaje, strangeri in brate, strangeri de mana, priviri si zambete, glume proaste si momente prea serioase. Pentru fiecare "o sa fie bine", "poti mai mult" si "sunt mandru de tine". Pentru fiecare palma data mai in gluma, mai in serios, pentru fiecare data cand ma faceti sa pufnesc in ras, oricat de "gri" ar fi situatia.
Pentru faptul ca in viata mea, orice ar fi, voi sunteti acolo. Inca sunteti, cum ati fost, cum o sa mai fiti. Eu am calcat gresit, si voi ati facut-o. Eu v-am iertat, si voi pe mine. Eu v-am iubit pentru ce ati fost, voi m-ati iubit pentru acelasi lucru. Eu am pelcat, voi ati plecat, eu m-am intors voi...prostii, voi nu ati plecat niciodata.
Pentru ca intr-o zi, o sa-mi spun povestea cuiva, iar atunci cand o sa ma intrebe de voi, doar o sa zambesc - n-o sa le spun un cuvant, pentru ca voi ati fost/sunteti/o sa fiti, mai mult decat ar spune mii de cuvinte, aproape atat de mult cat spune tacerea mea, exact atat cat stiti foarte bine ca sunteti.
Pentru ca unul din voi, m-a facut sa vad cu ochii mei ca dragostea dureaza ceva mai mult de 3 ani, iar celalalt, stiu pur si simplu ca o s-o faca.
Pentru tot, intr-un final.

Catre ei doi, CEI DOI, langa care mi-au trecut ani, langa care stiu ca o sa mai treaca. Pentru cei doi care raman. Nu am nici cea mai mica idee ce m-as face fara voi. Nici nu vreau sa o am.

Relatiile si pasiunea se termina...singura explicatie care le include pe toate, e pur si simplu "asa se intampla". Iubirile care n-au fost niciodata transformate stupid in relatii, si povestile lor...nu, ele nu mor niciodata.

*So...thank you, for loving me, for being my eyes, when I couldn`t see, for parting my lips, when I couldn`t breath, thank you for loving me.*

Nici un titlu nu merita.

2010-11-28T22:14:00.004+02:00

Vine un moment in care, vrei, nu vrei, esti pregatit, sau nu, trebuie sa iti tragi doua palme peste fata dimineata si sa te trezesti o data. Trebuie sa te ridici. Trebuie sa o iei de la inceput, cu capul sus. Langa cineva, altcineva, sau singura, de capul tau. Trebuie sa te intorci exact unde erai inainte sa iti complici existenta.
Ei bine, daca "ice princess" am fost, "ice princess" o sa fiu si de acum. O sa lovesc, o sa mint, o sa calc peste orice sta in fata mea si n-o sa simt absolut nimic, nu merita nici cat negru sub unghie sa o fac. Nimeni si nimic nu merita ce as fi fost in stare, in prostia mea, sa ofer: tot - acum suna stupid pana si pentru mine, nu stiu ce a fost in capul meu sa renunt la..mine?
Mare pacat ca a trebuit sa ajung iar aici ca sa imi dau seama...dar stii cum e, "been there, done that". Inca mai cad, dar nimic nu ma mai doboara. Sa fim seriosi, pot mai mult de atat, intotdeauna am putut. Iar in momentele ca astea, cand imi vine sa tip "NU MAI POT", imi aduc aminte ca sunt capabila sa intorc lumea pe dos, si cumva, fac eu sa pot. Cine stie, poate nu eram "supergirl" chiar degeaba, ah?
Acestea fiind spus, you can tell Jesus that the bitch is back.

2010-11-27T01:47:00.007+02:00

A fost ca un pumn in fata.
A fost ultimul lucru care ramasese nestiut, singurul lucru care putea face totul mai rau decat era, singura rana care nu era deschisa, singurele vorbe care m-au rupt in doua cu adevarat, o data ce le-am auzit.
A fost tot ce speram din tot sufletul sa nu fie, desi undeva, eram sigura ca "asta era".
Mi-am umplut timpul si gandurile cu orice altceva, m-am mintit singura, m-am obligat sa uit ca stiu tot ce stiam. Am facut toate greselile fatale care le puteam face fata de mine, ca sa imi pastrez increderea in tine, in noi. Am avut intotdeauna incredere in tine, in noi...uite unde m-a adus.

*it killed me inside.*

Speram la un 24 decembrie, la unul fericit.

2010-11-22T20:47:00.002+02:00

Am dezbatut cu ea un timp, dar fiecare am luat-o pe alta parte: Daca iti doresti indeajuns de mult un lucru, se intampla?

M-a pus pe ganduri.
Daca, de fapt, tot ce trebuie sa faci e sa iti doresti? Mult, mult, mult de tot?
Daca trebuie doar sa crezi ca SE POATE intampla, SE POATE intoarce, SE POATE sa fie bine?
Ea nu mai vrea sa isi doreasca sa fie bine. Poate si-a dorit de multe ori degeaba.
Da, si eu am facut asta. Toti am facut-o, ce dracu`.
Stiu ca totusi o sa o faca, pana la urma.
Eu vreau. Eu asta o sa fac. O sa imi doresc sa fie bine. O sa tip, tare, tare de tot, ca IMI DORESC SA FIE BINE.
Imi doresc un CRACIUN FERICIT. Pe bune. Un Craciun cu adevarat fericit.
Asa ca hai sa vedem daca mai stim sa fugim in 24 seara pe Republicii de mana, hai sa vedem daca mai stim sa fim fericiti impreuna. Hai sa facem dracului sa fie bine, hai macar sa ne dorim asta. Atat! Poate chiar ajunge, sa iti doresti.
De azi, doar o sa-mi doresc. Cel mai mult din lumea asta. O sa mi-l doresc pe el si Craciunul fericit.
O sa ii spun bradului mare din centru, o sa-i spun bancii de langa scoala pe care n-o sa mai pot sta in curand fiind acoperita de zapada, o sa-i spun fiecarui beculet colorat, fiecarui glob, fiecarei stele, fiecarei luni pline, o sa spun tuturor ca eu IMI DORESC CU ADEVARAT.
Magia Craciunului ar trebui sa faca niste minuni unde nu pare sa mai fie loc de ele, magia asta trebuie sa faca TOT, acolo unde nu mai e nimic...sau aproape nimic...sau mai e, dar ne facem ca nu mai e.
Christmas, PLEASE BE KIND !

(Pe 24, o sa fug oricum pe Republicii. Dar mi-ar placea sa fii acolo. Chiar mi-as dori sa fii acolo.)

*I don`t want a lot for Christmas, there is just one thing I need*

Stiu ca nu merit sa fiu aici. Iar.

2010-11-21T03:08:00.006+02:00

Nu sunt sigura daca ma doare mai tare faptul ca am fost atat de fericiti candva, sau faptul ca nu am mai fost, la un moment dat.
Poate ca un timp o sa doara pur si simplu tot.
Poate trecuse prea mult timp de la ultimele postari scrise la 3 dimineata, ultimele nopti care au trecut crunt fara sa ma lase sa inchid un ochi, ultima data cand am refuzat vehement sa las efectiv totul sa se duca dracului. Poate chiar a trecut prea mult timp (16 iulie) de ultima oara cand mi-am spus "Nu mai am ce sa fac, nu mai depinde de mine".
Toti spunem ca ne asteptam la asta. Pana ajungem aici. Stim ca toate au un sfarsit, doar nu il vedem venind. Stim ca iubirea dispare, dar nu asa repede. Niciodata nu intelegem de ce unii pleaca, si altii raman. De ce pizda masii unii pot sa plece, pur si simplu, si altii...altii nu.
Am obosit, dar n-am spus-o niciodata. N-a contat, si inca nu conteaza, pentru ca exista cineva pentru care inca stau in picioare, chiar daca el n-o mai face pentru mine. Exista cineva pentru care mai pot, si nu dau nici doi bani pe cat ma distruge, in noaptea asta si in toate celalalte nopti.
Stiu ca nu merit sa fiu aici. Iar. Chiar stiu. Doar nu fac nimic in privinta asta. Raman acolo, cum am spus ca o fac. Eu mereu am ramas acolo, mereu o sa raman. Sa tii minte asta.

*i don`t know how i can deal without, i just need you now*

Calmul de dupa furtuna a.ka. TE IUBESC SI CAM ATAT.

2010-11-17T18:35:00.006+02:00

Te-am asteptat zile intregi, zile dupa zile, O GRAMADA DE ZILE. Au trecut doua ore de cand ma invart in cerc. Poza noastra a ramas acolo, ha...bineinteles ca a ramas.
Injur si blestem de fiecare data cand vibreaza nenorocitul ala de telefon, si nu esti tu. Niciodata nu esti tu. De ce dracului nu poti fi tu ?
Eu tot pe tine te iubesc. Si m-ai ranit, si m-ai aruncat, si m-a durut, si am plans, si am renuntat, m-am intors, am fugit si am sarit in bratele tale ca o copila disperata de o oarecare iubire, care nu moare, care o trezeste dimineata si o linisteste seara.
Un an sau mai putin, zece ani de acum incolo, o sa fi un erou, ca m-ai pastrat insetata de tine, de ura din vocea ta, de respingerea ta, de orgoliul tau stupid, de tot ce nu mai am.
Nimeni nu stie povestea noastra, iubitule. Nu cum e, nu asa cum o stim noi. Fiecare tipat, fiecare soapta, toata neincrederea, toti nervii, si fiecare minciuna in care am crezut amandoi.
Ma impingi si acum uneori, dar raman la tine in brate. Imi vine sa te distrug cateodata, stii?... dar inca imi tremuri in vene. Ma trezesti la viata, imi iei respiratia, imi smulgi cateva lacrimi si o bucata din suflet, ma faci sa urlu "PE TINE TE IUBESC, PE TINE TE VREAU!".
Ma calmez inca o data, dupa o alta furtuna. Si as alerga prin milioane de furtuni cu tine, as face-o! Dar nu, in iubirea noastra, fiecare fuge singur, pana ajung din nou la gatul tau, pana ma las iar a ta, si iti spun ca o sa fim bine.
Ma lasi sa cad la tine in brate, din nou, si din nou, si din nou...ma strangi cu inima ta sau ce a ramas din ea, cu ura si cu iubire, cu amintiri si cu un zambet care ma tine in picioare.
Eu raman cu tine, langa tine, stii asta. Doar lasa-ma sa o fac. Lasa-ma sa fiu acolo, sa cad in tine, cum am cazut si altadata. Lasa-ma sa-ti alerg prin vene, si n-am sa ma opresc niciodata. Ti-o promit a mia oara.
Mai astept o ora, mai beau o cafea, mai zambesc o data, imi mai pun o dorinta - imi ocup timpul pana sa-ti spun ca TE IUBESC. Doar asta fac, de fapt...te iubesc, si cam atat.

-when is going good, is going great [...], but when is bad, is awfull.-
-but you`ll always be my hero, even though you`ve lost your mind.-

Oamenii ca mine.

2010-11-11T22:28:00.003+02:00

*Nu crestem pana nu facem un lucru incredibil de pueril, nu invatam sa ne ridicam pana nu cadem cat de jos se poate.*

Luptam pana nu mai avem pentru ce.
Calcam in picioare tot, pentru acel "cineva". Da, ne mai calcam in picioare si pe noi, din cand in cand.
Merita, in ochii nostri, in timp ce nu mai merita demult in ochii nimanui altcuiva.
Le spunem "NU" cu zambetul pe buze, tuturor celor care ne spun "las-o balta".
Daca plangem, stim noi si atat.
Daca dam pumni in pereti, si mai urlam din cand in cand "Nu mai pot", stim tot noi si atat.
Ne-am saturat demult, dar mai putem.
Daca iubim, cand iubim, atunci o facem cu adevarat, atunci iubim cu tot ce avem in noi.
Dormim o noapte din sapte, si ne pufneste rasul cand cineva ne spune "Noapte buna!".
Bem cinci cafele pe zi, pentru ca stim foarte bine - noapte viitoare va fi exact la fel.
Ne fumam nervii si ura intr-una, astfel incat nimeni sa nu stie ca sunt acolo.
Nu mancam mai nimic, nu pentru ca nu ne e foame, ci pentru ca ne sta in gat.
Cateodata nu mai putem respira, incepem sa tremuram si ni se face rau - apoi ne prefacem ca nu s-a intamplat.
Ne refacem mereu inima, singuri, dupa fiecare ruptura, doar ca sa ne putem indragosti iar, doar ca sa se rupa inca o data, si inca o data, si inca o data...
Ne doare mereu, ne doare tot, dar nimeni nu are idee cat de mult.
Ne tinem promisiunile, si nu ne intereseaza nici cat negru sub unghie pana unde trebuie sa ajungem ca sa o facem.
Suntem tari in fata celor pe care ii iubim, doar ca sa stie ca indiferent cat de jos ne aflam de fapt, pentru ei mai avem o mana de intins. Intotdeauna, mai avem o mana de intins.

Asa suntem noi - eu, si toti oamenii ca mine.
Vezi tu, asta nu ne face cu nimic mai slabi, mai vulnerabili, sau mai naivi.
Pentru ca noi, macar noi, am avut curajul ala nebun si stupid sa ne urcam din nou, acolo in varf, chiar daca am mai cazut o data. Noi nu ii lasam niciodata pe cei carora le-am promis ca n-o vom face, nu-i lasam nici cand ei ne-au lasat deja, si ne pasa pana in ultimul moment - moment care il hotaram noi, moment care vine doar atunci cand chiar nu mai putem. Si noi, ei bine noi, putem mult mai mult decat va puteti imagina.
Castigam ceva mai multa putere, si nu pierdem nicio sansa.

Eu si oamenii ca mine, ne gandim in fiecare seara daca si astazi ne-a batut inima, daca aerul ne-a ajuns in plamani, daca am ras, si daca am plans - da, traim. E un motiv destul de bun sa fim mandri, pentru ca vezi tu, nu ne e usor - dar n-o spunem niciodata.

RE: Scrisoare catre Fat-Frumos...

2010-11-07T01:19:00.006+02:00

Acum ceva timp, nu foarte mult, desi pare sa fi trecut o viata de atunci, am postat aici o scrisoare, catre cel care era singurul care conta atunci in viata mea. Dupa aproape jumatate de an, in care situatia s-a cam schimbat, timpul a trecut, oameni au plecat, oameni au venit, dar unele lucruri au ramas la fel, am primit si un raspuns. Raspuns care suna cam asa...:

"O vorbă de la Făt Frumos…
-Fetele stau mai aproape de luna,
cu picioarele-nfipte-n pamant stau curvele.-

Când am citit prima oara ”Scrisoarea” am simtit cum piatra se face praf de stele...tu îmi spui de câte ori ai ocazia că-s de piatră...probabil sunt sau sunt de piatră doar atunci când îmi convine,când dă bine,când nu vreau să mă doară, pentru că da, sunt puțini cei care știu că mă mai doare și pe mine din când în când. Tu ai fost prima care ți-ai dat seama că și eu am un punct moale,că și eu știu să iubesc. Tu ai fost cea care trebuia să fi doar așa,de-o vară și-ai știut să-mi intri-n vene și să devi o necesitate permanentă în viața mea. Când tu nu ești aici,când nu te știu la o aruncătură de băț e sec.

Tu îmi asculti toate gunoaiele necondiționat chiar dacă eu te iau la întrebări și fac mofturi când începi să-mi povestești gunoaie d-ale tale. Tu îmi dai sfaturi dureros de sincere și de adevărate însă prefer să-ți spun după ce mă ard că ai avut dreptate,cu jumate de gură,decât să îți dau dreptate atunci când încerci să mă aduci la realitate. Cu tine am bârfit tot orașul și am întors lumea cu susu-n jos nopțile la telefon sau pe net sau după amiezele călduțe de toamnă pe vreo bancă in Parcu Eroilor sau in spate la Grand. Pe tine am încercat, în zadar se pare, să te conving că Lucky, coniacul si romul sunt cele care fac un om, om, sau poate am reușit dar esti prea încăpățânată să admiți....râde ciob de oală spartă.

”Scarlet” a lăsat un comment scrisorii si a spus ” Sti cat de tare il doare asta?” …știi? Când am citit-o prima oară am rămas fără grai, mă uitam si nu-mi venea să cred că EU am reușit să însemn atât de mult pentru un om si ce era și mai bulversant e că și acel om înseamnă la fel de mult pentru mine. De câte ori o citesc mi se umezesc ochii și de fiecare dată mă gândesc la altceva…acuma,când scriu rândurile astea stângace, mă gândesc la multe….mă gândesc la primu Kent lung fumat pe scarile de lângă Grand, mă gândesc cum râdeam de tine că nu aveai buletin, mă gândesc cum ai pătruns atât de adânc în ființa mea fără să îți dau voie, mă gândesc la Romul băut cu tine la o masă mică, mă gândesc la pâinea cu muștar pe care am luat-o-n grabă, mă gândesc la ce repede trece timpul și la cât de neînsemnați sunt ceilalți atunci când ai un reper care să te oprească în timp. Pentru mine tu ai fost reperul ,tu ai fost cea alături de care am trecut prin ani. Tu ai crescut, te-ai schimbat, încet încet devi o femeie,eu însă am rămas cam același aerian amnezic care crede cu tărie că femeile e curve și bărbații e porci, și care nu va da pe nimic un coniac bun si-un Lucky roșu…sau poate m-am schimbat,probabil am devenit mai responsabil (cel puțin vreau să cred asta) și probabil am început să îmi restabilesc prioritățile pentru că de acum am pornit singur pe un drum pe care, din păcate, tu vei putea doar să mă însoțești cu gândul bun și dragostea care nu va pieri curând, nu vei putea fi lângă mine tot timpul, va trebui să mă cerți la telefon și să-mi spui ”ai grijă copilu`”. Însă sunt sigur că atunci când ne vom vedea totul va exploda și vom trăi împreună toate secundele pe care le-am pierdut din terțe cauze și nu îmi fac griji că ochii care nu se văd se uită,pentru că vorba aia...am ochi verzi. Zâmebtul meu ți-a rămas întipărit, mie mi-a rămas întipărită privirea aceea cu care mă străpungeai când treceam pe lângă tine și nu te vedeam sau erai pe celălalt trotuar și te uitai la mine cu o privire plină de bunătate si iubire mascată de o încruntare ciudată. Probabil uneori ne-am ferit de oameni, poate pentru că așa cum ai zis tu, noi am fost,suntem și vom fi ”dragii” însă vor exista și alți ”dragi” în viața noastră, pentru că atunci când lupți cu foc împotriva focului riști să creezi un dezastru...dezastru pe care nu ni-l permitem niciunul, însă vreau să cred că vei fi acolo pentru mine, într-o după amiază inăbușitoare de vară sau o seară ploioasă de primăvara...pentru ca eu voi fi.

Nu cred că m-am ridicat la înălțimea profunzimii scrisorii tale, știi că toată treaba asta cu creeația e un proces complex pentru mine și că vine când te aștepți mai puțin...oricum,tu știi mai bine decât aș putea vreodată să scriu,în cel mai inspirat moment al vieții, ce insemni pentru mine.

Așadar voi încheia mulțumindu-ți că ai avut răbdare cu mine (ai avut muuuuuuuuuultă), că mi-ai acceptat toate chestiile nasoale pe care ți le-am zis, că nu m-ai alungat când am devenit ”porci”, că m-ai acceptat și că ai învățat de la mine. Am încercat să-ți dau întotdeauna sfaturile pe care le-aș fi urmat eu în situația ta,sper că s-au aplicat și la tine. Vreau ca despărțirea asta să nu fie o ruptură ci mai degrabă o nouă eră a ”Cerul și Universul” și a lui ”Dumnezeu”...pentru că ”fără noi,pământul stă in loc”....`cause, Do you know what`s worth fighting for?"

...Raspuns la care nu m-as fi asteptat niciodata. Tot ce mai am sa iti spun e ca daca vreodata nu o sa "ai grija copilu`", o sa te prind. O sa fiu acolo - si tu ai fost. Mereu.

P.S.: De cate ori sa iti spun ca era Dunhill, nu Kent lung ?!

"He means the world to me."

2010-11-02T19:59:00.004+02:00

Din cand in cand, seara inainte sa te culci, te aproprii de fereastra si te uiti in gol - la strazi, la oras, la lumini, la oamenii care au lucruri mai bune de facut decat sa doarma, la masinile care nu se opresc niciodata, la stele, la luna, la o lume intreaga, undeva, dedesubtul tau. Eu fac asta. Toti o facem.
In serile din ultimul timp, timp destul de lung, cand ajung sa vad o lume intreaga, imi spun ca el e toata lumea asta pentru mine.
De cateva seri, cel putin din orasul asta, nu se mai vede luna, plina sau nu, cum o fi, nu se mai vede deloc. O caut de fiecare data cand vin acasa, si nu e niciunde. Nu stiu cum mai arata, daca mai e acolo pentru noi, sau daca mai e, pur si simplu, dar nici nu mai am nevoie sa o vad, cand el e cam in fiecare pas pe care il fac.
Imi spun ca pentru noi, pot sa ma lupt cu toti, cu mine, sau cu el.
Pentru el, am invatat sa ma schimb, sa-mi las tot orgoliul ala crescut in ani buni.
El m-a facut putin altfel - altfel decat ma stiau cei care o faceau, cu adevarat, altfel decat imi promisesem ca o sa fiu, altfel decat m-as fi gandit vreodata.
El m-a facut sa vreau sa fac ceva, sa fac tot ce pot, sa nu raman "una dintre ele", sa raman "ea". M-a facut sa vreau sa fiu cea care nu l-a lasat niciodata, indiferent daca a fost usor sau greu, cea care a facut intotdeauna ceea ce a promis ca face, cea care a intors lumea pe dos pentru el daca a trebuit. M-a facut sa vreau cu adevarat sa fiu cea care a facut tot ce era de facut, iar daca n-a putut intotdeauna, a incercat
Stiu ca multi au fost in stare sa ma faca alta pentru ei, dar numai el a reusit sa ma faca alta pentru noi.
Numai el m-a facut sa imi spun seara ca inseamna cat toata lumea asta.

Daca si tu te aproprii cateodata de fereastra si vezi pe cineva in fiecare lucru, de acolo, de jos, atunci fi alta pentru voi, lupta oricat e nevoie, si tine de el exact pana atunci cand nu mai ai deloc de ce sa tii. Nu-i da drumul, niciodata, nici cand vrea sa plece, niciodata, pentru ca vezi tu, nu toti oamenii din viata ta o sa insemne tot, nu toti o sa te lase sa ii iubesti exact atat de mult cat poti, n-o sa ai mereu ocazia sa le demonstrezi asta.
Poate ca el e ultimul care inseamna cat o lume intreaga, si ceva mai mult. O viata, si inca putin.

Toamna se numara amintirile.

2010-10-31T13:44:00.003+02:00

...se fac altele.
Toamna se invata fericirea.
Se culeg particele micute din suflete uitate de timp si de durere, se pun la loc, se nasc suflete noi.
Toamna se iubeste, intotdeauna.
Toamna se viseaza cu ochii deschisi, in diminetile de sambata destul de reci, cu cafeluta si tigara in mana, aruncandu-ti privirea pe geam la zeci de oameni care la randul lor, viseaza, ca tine, ca noi toti.
Toamna se spera - la mai bine, sau la alte dimineti identice.
Toamna se iarta. Se ia totul de la inceput.
Se invata increderea si se arunca departe banuielile stupide.
Toamna se zambeste in exces, se tremura seara pe banci, se pierd zeci de nopti, din loc in loc, cu tocurile printre frunze, se reintra in ritmul de anul trecut, cu schimbarile de rigoare aduse de timp - toamna se renaste, intotdeauna.
Toamna se traieste in clipe, raze de soare, ploi, si toata iubirea din an. Doar e toamna.

Pentru tine, pentru prima oara.

2010-10-27T21:44:00.003+03:00

Ai fost primul meu erou, stii? Trebuia sa fi mereu, din prima zi cand am realizat cine esti, pana in ultima zi a mea, chiar daca mai erai sau nu in viata atunci.
Au fost o groaza de zile cand veneam de la scoala si iti faceam desene. Ti-am facut multe desene, stiu ca nu le-ai vazut niciodata. Cateodata le lipeam pe usa, dar le dezlipeam peste cateva minute, mi se parea penibil.
Stii, m-au durut mult zilele si noptile alea...au fost ani care m-au durut incontinuu. Uram sa bat bulevardu` ala ore intregi ca sa nu ma intorc acasa. M-a durut cand ai spus ca datoria ta e sa imi dai bani. M-ai intrebat ce mi-a lipsit. Nimic. Am avut rolele alea noi care le vroiam, am avut si bicicleta, am avut toate papusile cu rochiile alea nenorocite cu tot. Nu mi-a lipsit nimic, niciodata, inafara de tine. Tu mi-ai lipsit, prea mult.
Stii, din toate, ceea ce ma enerveaza pe mine si in ziua de astazi, e ca in niciuna din sutele alea de nopti, nu ai venit tu sa ma iei in brate, sa imi explici, sau sa taci, pur si simplu, sa fi acolo. Nu conta ca tu erai motivul situatiei respective, nu conta daca greseai sau nu, la cat veneai acasa, eram treaza, eram tot acolo, si ai fi putut sa vi, macar o data. Eu te-am asteptat intotdeauna treaza, gandindu-ma ca poate azi o sa ma vezi. Dar n-ai facut-o.
Eu nu mai plang demult, nu mai imi pierd noptile, si nu ma mai intreb de ce nu ai fost acolo, iar daca o fac, nu stie nimeni, dar undeva in mine, nu o sa inteleg niciodata.
Spui mereu ca te-ai saturat sa platesti pentru o greseala facuta demult. Vezi tu, macar tu platesti pentru ceva ce ai facut, dar eu? Eu ce vina aveam?
M-ai intrebat de ce nu ti-am spus niciodata nimic in fata. Nimeni nu m-a intrebat. Eram "mica si nu stiam", e adevarat, doar ca "stii cum zic, amintirile raman acolo", si mai apar din cand in cand, peste ani. Vrei sau nu, iti dau de gandit.
Nu am vrut niciodata sa te pierd, orice ai crede tu. Dar te-ai dus, intr-una, din ce in ce mai departe. Stiu ca la un moment dat te-ai oprit, dar nu te-ai intors, si eu eram deja mult prea departe sa te ajung.
Vezi tu, le-am spus pe toate dupa 10 ani. Dupa 10 ani, nu pot sa inteleg de ce nu ai venit macar o data, o singura data la mine sa imi spui "imi pare rau". Era chiar asa de greu? De ce n-ai putut sa spui un "multumesc", ca incercam sa duc o lupta pentru tine, cand tu nu o faceai, si eu nu aveam niciun deceniu de viata, ca eram de partea ta si le spuneam tuturor ca "el nu e asa"? De ce n-ai vazut niciodata cand ma aveai langa tine, dar ai vazut cand nu ma mai aveai?
Nu te urasc, si n-o sa te urasc niciodata, esti singurul barbat care o sa-l am in viata asta pe care orice ar fi, nu pot sa-l schimb sau sa il inlocuiesc. Imi pare rau si astazi, doar pentru ca putea fi altfel, trebuia sa fie altfel.
Ce mi-ai facut? Tu, nimic. Lipsa ta, prea multe.

Good Charlotte - Emotionless
Asculta mai multe audio diverse

Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.

2010-10-20T15:32:00.003+03:00

Dupa un an, dupa mai multi, s-au intors pentru a mia oara zilele de toamna, zilele reci care te inchid in casa, zilele care au puterea aia nenorocita sa inghete tot ce ai in tine. Tot ce s-a nascut asta vara, toata fericirea, toate sperantele, toate lucrurile in care ai crezut ca un prost, toate zambetele din toate diminetile alea in care te trezeai cu soarele in fata, tot ce aveai, si erai sigur ca aveai tot, s-a dus. Asa, deodata, s-au dus - si pe zi ce trece, mai pierzi ceva. Nu esti sigur de unde mai poti pierde, dar mai pierzi, pana ramai din nou gol (ti-ai promis ca nu se mai intampla, asa-i?), intr-un colt de camera, cu cateva poze, o mie de amintiri si aceeasi dorinta tampita care nu ti-o asculta nimeni: "sa fie bine".

Unii dintre noi isi amintesc ce mult au iubit, altii inca iubesc. Unii incep sa uite, altii incearca sa pastreze ce au. Unii renunta, altii nu realizeaza ca au pierdut demult. Unii plang, disperati dupa perioada in care simteau ca traiesc, simteau cum sangele care le curge prin vene nu e doar al lor, altii zambesc si ofteaza, accepta si inteleg, adorm spunandu-si "a fost!" si se trezesc realizand ca "...si nici n-o sa mai fie". Unii iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa plece, altii nu iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa ramana. Unii pretind ca totul e bine - nu, de fapt, toti pretindem ca totul e bine. Unii mint ca sa nu faca rau, unii spun adevarul ca sa nu faca rau oricum mai tarziu. Unii cred ca s-a terminat, altii stiu asta. Unii se topesc de dor, altii nu indraznesc sa o faca. Unii cauta pe cineva care sa asculte cum "nu mai pot!", altii tac si zambesc, crezand ca pana nu o spui cu voce tare, nu o simti. Unii mai asteapta inca un semn, altii si-au inchis demult telefoanele alea, oricum cine ar trebui sa sune, nu suna, si cine suna, chiar nu conteaza acum.

Unii lupta si azi, fara sa stie daca merita, fara sa stie prea clar de ce, dar o fac - altii au renuntat, putin satui. Adevarul e ca toti am obosit. Nimanui nu ii e de fapt bine, nicicum nu e bine. Dar vezi tu, daca si maine dimineata te trezesti cu ochii rosii, daca refuzi iar sa iesi din casa, daca iti petreci 23/24 de ore intrebandu-te iar "DE CE MAMA DRACULUI?", nu faci nimic altceva decat sa pierzi o alta zi care peste ceva timp o sa realizezi ca putea fi altfel. Crezi ca lupti? Nu lupti. O lupta nu se duce singur, niciodata, in niciun razboi. Daca ai ramas singur, si inca te lupti, inseamna ca razboiul s-a terminat demult, iar tu pur si simplu nu intelegi ca e timpul sa iti iei lucrurile, sa tragi aer adanc in piept, si sa mergi acasa.
Nu ne e bine, dar am si uitat cum "facem sa fie bine"...

20.10.2010 - nu spune nimanui ce-ti doresti. Se duce dracu`.

Pentru ea, care mi-a ramas aceeasi "ea".

2010-10-17T17:41:00.002+03:00

Am multe de spus, am avut mereu. Unele i le-am spus, altele nu. Adevarul e ca nu am nici cea mai mica idee cum sa ii multumesc pentru tot, si daca as avea, nu ar fi de ajuns. Nimic nu ar fi de ajuns.

Cu ea mergeam la cafea la 7 seara, in Deane`s si in Draft, in primele zile de vara, cand afara ploua intr-una. Cu ea am batut orasul ala toata vara. Tin minte cum isi schimba starea de spirit cam din 10 in 10 minute, punea botu` dintr-o data, ma uitam urat la ea si imi zicea ca nu are nimic, "serios!", n-are nimic - apoi incepea sa rada, fie ca era sau nu rasul ei, imi promisese ca invie si ea o data cu vara.
Eram la o cafea tarzie, cred ca era deja 8, in Draft, sus, doar noi, cand am hotarat ca punem picioru` in prag. Mi-a spus ca ea nu mai cade, i-am spus ca nici eu nu mai cad. Ne-am spus ca meritam mai mult, ca putem mai mult, si ca am luptat cu siguranta mult prea mult pentru nimic. Ne-am spus ca suntem bine - si eram, chiar eram.

De cazut, am cazut amandoua. Intamplarea a facut ca de fiecare data cand eu am cazut, ea sa fie acolo. Acolo - pe bordura , pe plaja, pe mal, in camera ei, in camera mea...pardon, a lui..., pe drumu` ala care parca nu se termina niciodata de la plaja la hotel, in White Horse langa teava rupta cu o seara inainte, si in baie, bineinteles, inainte sa fie "ridicata" de acolo de "Jesus and the hood". Era prima pe care o vedeam dimineata. Era de ajuns sa ma uit la ea, sa stiu cum i-a fost noaptea.

Tin minte dimineata aia in care ne-am intalnit jos, langa terasa. Eram amandoua rosii de la atatia nervi, plansete si alte cele. M-am dus sa o iau in brate si mi-a zis scurt - "M-a dat afara din camera." I-am raspuns - "Si pe mine". Am inceput sa radem. Si de atunci, in mare parte, doar am ras, si n-a mai fost nevoie de nimeni sa ne ridice. Noptile si zilele alea eram sus, eram cel mai sus, fugeam la 4 dimineata pe mal sa ne incalzim, dupa ce se ducea efectu` Angelliu`lui, urlam din toata inima pe plaja "fara griji si fara bani" si "poti sa-mi iei ce vrei, cand am langa mine toti prietenii mei", iar daca aia nu era fericire, atunci nu exista nicio fericire.

Am venit apoi acasa, dupa ce pusesem amandoua un punct mare, destul de mare cat sa blocheze cam tot trecutu` ala care acoperea prezentul pe care incercam degeaba sa il formam. Au fost zile intregi in care eram doar eu cu ea, in care ma chinuiam sa ajung la 17:02 in statie sa prind 2`ul ala nenorocit si mereu intarziam. Au fost zile intregi, care si azi mi le amintesc ca "zilele noastre", pentru ca asta au fost si asta o sa ramana.

Nimic, dar nimic nu ar fi de ajuns sa iti multumesc pentru tot ce ai fost si esti. Indiferent de ce s-a intamplat, de ce o sa se intample de acum in colo, pentru tine o sa am mereu un loc. Pentru tine o sa fiu mereu aici, si daca nu o sa mai pot sa te ridic, stii ca o sa cad cu tine daca ai nevoie. Tie iti datorez tot, pentru ca din toata lumea, tu m-ai ridicat din patu` ala, mi-ai spus ca nu merita si m-ai luat in brate. Din toata lumea care mi-a spus-o, doar de la tine am inteles-o. Cu tine, si doar cu tine langa mine, am invatat sa fiu iar fericita si puternica, am invatat ca pot si singura si ca nu am nevoie de nimeni sa ma tina in picioare. Am invatat bine. Dar de tine am. Am avut mereu, si stiu ca o sa mai am. Tu ai fost acolo de atunci, pana azi. Amandoua stim ca nu meritam sa mai fi si azi langa mine. Amandoua stim ca nu o sa pot niciodata sa iti multumesc pentru asta. Dar pot sa-ti spun ca eu sunt aici, si o sa fiu de fiecare data, ca pentru mine ai ramas "pestoaica mea", si ca nu s-ar putea intampla nimic in lumea asta care sa ma faca sa te iubesc mai putin. Esti sufletul meu pereche, da? Tot timpu` o sa fii, iubita.

From Vin rosu si mult calm.

Pentru tot acel "atunci", si pentru "acum", care il bate.

2010-10-13T16:25:00.006+03:00

Pentru timpul care a trecut la fel de repede atunci ca acum, care imi dadea pe vremea aia tot ce vroiam si nu ma asteptam, care mi-a luat inapoi o viata si inca una, timpul care imi da acum tot ce meritam sau nu, pe care nu il mai las sa imi ia nimic.
Pentru ca mi-a luat prea mult sa invat ca nimic nu ramane al tau daca nu lupti, si ca daca a fost candva al tau, se intoarce mereu, oricat de departe ar/ai pleca.
Pentru toate cafelele alea care nu le-am baut atunci, si le recuperez acum, toate tigarile care nu intrau in discutie pe vremea aia, si toate problemele care nu existau.
Pentru strazile pe care nu am calcat mult timp, pe care nu m-a dus nimeni, pentru stada aia pe care deja o cunosc prea bine.
Pentru nicio poza, absolut niciuna.
Pentru toate amintirile care le-am strans de atunci, pana acum, toate miliardele alea de amintiri din care nu gasesc una sa-mi fie mai draga decat ziua de azi, de ieri, sau de maine. Niciuna. Pentru toate amintirile alea care le numeam "fericite", cand poate nu stiam care e treaba cu fericirea aia pana la urma.

Pentru ca exact acum 3 ani, 1 zi si ...in jur de 21 de ore...invatam pentru prima oara sa iubesc. Acum 2 ani, ceva mai devreme, o faceam pentru a doua oara. Anul trecut m-am prostit. Iar acum, cand pentru prima oara se termina vara, iar eu nu eram a nimanui, nu aparuse nimeni si disparuse toata lumea, acum, am facut-o pentru a treia oara - am invatat sa iubesc a treia oara, mai bine decat invatasem oricand altcandva - o stim toti pe aia cu "you may have to kiss many frogs untill you find the real prince", ah?
Si uite asa, daca tot timpul asta o sa ramana o alta amintire, intr-un final, stiu ca o sa fie cea mai frumoasa amintire; daca el o sa plece intr-o zi, stiu ca o sa-l tin minte ca "acel el" orice, absolut orice ar fi; daca lucrurile o sa se schimbe, stiu ca de data asta poate fi doar mai rau de atat. Nu, nu chiar intotdeauna e loc de mai bine.

Pentru toti care mi-au urlat in fata intotdeauna "Nu poti sa le ai pe toate!" - WATCH ME !

Song of the day :)

Visele devin realitate.

2010-09-28T16:22:00.004+03:00

Mi-am dat seama ca nu mai am visele mele, pur si simplu. Sunt ale mele si parca al unei "lumi" intregi de fete care viseaza cu ochii deschisi sau inchisi, exact aceleasi lucruri.
Toate visam ca intr-o zi o sa apara el, care nu o sa fie ca toti ceilalti. Un el, care ne schimba viata si transforma binele nostru, intr-un prea bine cu care nu suntem osbisnuite. Visam sa avem acel motiv pentru care te iau fiorii la 6:30 cand suna ceasul, inca de 3 ori in timpul zilei si o data seara inainte sa adormi. Visam sa gasim un el care ne saruta in mijlocul strazii si nu ne lasa sa mergem, care stie ca ne place sa fim "muscate" de par chiar daca ne revoltam. Un el din cauza caruia toata lumea ne spune "Esti enervant de fericita!". Un el care ne canta tot timpul, fie ca stie sau nu sa cante. Visam la un el care macar o data ne spune "esti tot", sau "eu te iubesc mai mult", chiar daca nu e asa. Un el care ne scoate la plimbare seara, chiar daca ploua de ceva vreme si n-o sa se opreasca curand. Un el care ne tachineaza pana nu mai putem, si apoi doar rade si ne face fraiere. Un el care stie sa ne prinda si de gat cand ne saruta, nu doar de fund. Un el care ne strange prea tare in brate. Un el care sa apara intr-o zi de vara, cand pe cer nu e niciun nor, cand vantul nu bate, urmata apoi bineinteles de o noapte cu luna plina. Acel el, din cauza caruia, cateodata, inima ne bate mult mai repede, iar altadata ni se taie respiratia. Un el mereu imprevizibil. Un singur el dintre toti, care nu isi incalca promisiunile. Un el care sa fie putin gelos, dar nu prea gelos, putin posesiv, dar nu prea posesiv, sa ne sune in fiecare zi, dar nu de prea multe ori, care sa fie romantic, dar nu prea romantic. Un el care daca nu le are pe toate, sa ne faca sa simtim ca tot ce are, e al nostru. Singurul el care ne face sa zambim de fiecare, dar de absolut fiecare data cand ne saruta, cand ne prinde de mana, cand ne strange in brate, sau cand pur si simplu, la randul lui, zambeste. El, care ne-a reinvatat sa iubim, desi o declarasem misiune imposibila. Doar un el, care sa ne iubeasca -nu, pe bune, sa ne iubeasca.
Exact asta visam toate, am facut-o mereu.
A, da! Eu am vazut cu ochii mei ca se poate - visele devin realitate :).

Mai apoi, cand visele se sting, le spunem tuturor, si noua, ca tot ce mai visam e ca dupa ce el pleaca, sa ne ridicam exact acolo unde eram inainte sa apara, fara nopti pierdute, fara zile inutile, fara aceeasi inima facuta bucati, iar.
Adevarul e ca noi inca mai visam de fapt ca el sa nu plece niciodata.

Povestea merge mai departe...

2010-09-22T00:10:00.000+03:00

Ai fost zmeul meu mereu.
Cu tine, fara tine, si totusi cu tine tot timpul. Luna plina sau nu - toate noptile astea au mirosit a tine oricum. Zile care au trecut mult prea repede si altele care au stat in loc, unele aici si unele acolo, unele innebunitor de calde si altele infricosator de reci, toate pline de tine.
Te-am pierdut in mine de atunci, din prima zi, si refuz sa te caut.
A ramas vocea care imi spune in fiecare zi ca esti tot si certitudinea mea ca o sa ramai. A ramas o strada goala pe care stiu ca o sa te intorci, o imagine cu doi prosti care stateau intinsi pe bulevard, nu vorbeau unul cu altul si se iubeau.
Ramane povestea noastra, si o sa ramana pana atunci cand Vodka nu o sa se mai bea cu Cola, pana cand tineri inca adormiti nu o sa isi mai arunce saruturi de inceput si nu o sa isi mai bea cafeaua impreuna pe terasele din centru la 9 dimineata, pana cand toate locurile alea care au amintirea noastra in ele, nu o sa mai fie. O sa ramana intotdeauna, pentru simplul fapt ca exista un "NOI" - noi, care avem cea mai frumoasa poveste.
Ai fost vara mea, si stii asta.
Ai fost zmeul meu mereu.
La multi ani, noua, iubitule. Te iubesc !

Nu mai sunt decat un cantec frant, cand tu nu mai esti...

2010-09-08T17:24:00.003+03:00

O sa-ti multumesc acum, pentru ca nu am avut cand si pentru ca trebuia sa o fac.

Iti multumesc tie, si tu stii foarte bine ca despre tine e vorba, pentru fiecare dimineata, fiecare dupa-masa si fiecare seara. Pentru fiecare apus, fiecare stea si fiecare luna plina. Pentru fiecare plimbare lunga, pentru toate datile in care ma tineai de mana sau iti aruncai bratul peste umarul meu. Pentru toate dealurile nenorocite, pentru scari si balustrada aia. Pentru fiecare data cand ai tipat la caini. Pentru toate datile in care ai avut ceva de comentat, si mereu ai avut. Pentru toate datile in care m-ai muscat de buza si te trageai cand incercam sa te musc eu. Pentru felul tau de a ma tine in brate si de a ma pupa pe frunte. Pentru fiecare tigara, care o fumezi exact ca mine. Pentru toate datile in care ma imitai si ma enervai. Pentru Angelli cherry si Iris. Pentru lantu` care nu o sa-l mai dau jos de la gat o vreme buna. Pentru toate mesajele care imi faceau zilele si noptile. Pentru tot ce ai devenit si insemni. Pentru ca m-ai invatat iar sa iubesc, desi am jurat ca o sa mai treaca o viata pana "data viitoare". Pentru ca "tu mi-ai dat zambetul", si n-a disparut. Pentru ca m-ai schimbat mai mult decat crezi. Pentru ca esti motivul meu pentru absolut tot ce fac. Pentru ca esti AL MEU. Pentru ca existi. Pentru tot. Iti multumesc azi, pentru ce-a fost si ce-o sa fie, iti multumesc azi pentru ca ma iubesti, si iti promit azi, desi poate ti-am mai spus-o, ca te iubesc din tot sulfetul meu si asa o sa ramana, orice ar fi. Forever yours, forever mine, forever ours.

Toate noptile cu luna plina sunt ale noastre.

2010-08-31T12:14:00.003+03:00

Statea intins undeva in mine, intr-un fel anume, al lui, in care ma ocupa cu totul.
Se uita la mine si nu intelegea nimic, nu stia ce-i fac, sau ce ramane maine din ziua de azi.
Imi spunea uitandu-se oriunde altundeva doar in ochii mei nu, ca nu am idee cum se simte. Ma strangea de mana si tremura, putin speriat si euforic. Il tineam strans in brate, asa de strans incat ii auzeam fiecare bataie a inimii, imi puneam capu` pe umarul lui si zambeam. Nu ii spuneam nimic, doar ii zambeam inca o data, in timp ce ma gandeam cate nu stie.
Nu avea nici cea mai mica idee cat de bine stiu cum se simte. Nu avea idee ca in noptiile alea, nu era singurul care adormea prea tarziu si se trezea prea devreme, nu avea idee ca eu pot sa zambesc si asa, goala, nu avea idee ca il tineam in brate si il prindeam de mine si tot ce sunt eu, ca ii zambeam si nu spuneam niciun cuvant, doar pentru ca nu aveam cum sa ii explic despre lupta aia care o duc sa raman sus, nu aveam cum sa-i spun atunci ca eu sunt sus, si bine, doar pentru el, nu puteam sa-i spun ca daca fac prostia sa cad, nu mai are cine sa ne ridice pe amandoi. Nu ar fi inteles probabil atunci ca stau sus, dreapta si cu zambetul pe buze doar pentru ca intr-o zi, o sa am destula putere incat sa-l ridic exact la fel de sus, sa fie exact acolo unde vrea sa fie, langa mine.
Stiu ca ar putea oricand sa imi faca o lista impresionanta cu cate ar fi fost in stare sa cada cu el, de cate ori ar fi fost nevoie, dar nu stiu cate dintre ele ar fi fost in stare sa nu il lase sa cada, deloc.

Nu intelegea nimic atunci, am stiut dupa felul in care nu imi dadea drumul la mana si ma acoperea cu totul in durerea lui. Ii era frica si groaza - asa ca nu i-am explicat, doar i-am zambit, pentru ca in toata ceata aia, vedeam in privirea lui ca simtea ca ma are, ca intelegea asta, ca daca eram la el in brate si ii zambeam, insemna ca sunt acolo, ca nu il las, si ca il iubesc.
M-am ridicat de langa el, dar nu i-am dat drumu` la mana. Ma uitam in ochii lui si tot ce imi venea in minte era "Iubitule, tu imi dai mult mai mult decat cer". I-am spus ca il iubesc si l-am muscat de buza - stiam ca o sa se strambe.
Eram noi si un cer. Noi si iubirea noastra, haha... mult mai mare decat ceru` ala.
Stiam ca o sa fie luna plina, iar, si iar, si iar, si iar, mereu, pentru noi.
Da-o dracu` de cortina. Se tine bine acolo sus, tare departe de noi - acolo sa si putrezeasca. Ti-am zis ca nu te las, da? Fraiere, doar te iubesc!

MINE! MINE! MINE!

2010-08-25T01:49:00.008+03:00

Nu era un oras mare, dar strazile erau pline, pline de oameni care se plimbau aiurea, fara sa stie unde merg, fara sa conteze, fara sa se grabeasca, fara sa aiba idee in ce pat se trezesc maine dimineata. Pline de oameni, o multime de oameni - si totusi gol. Niciodata, niciodata, centru`, bulevardu` si nenorocita aia de strada a mea micuta n-au fost mai goale. Nu o puteau umple ei, oricat de multi erau, pentru ca nu am vazut unul, macar unul, care sa aiba zambetu` ala pe fata care il aveam noi doi, nu am vazut pe nimeni asa de fericit cum eram impreuna...nu am vazut pe nimeni in ochii caruia sa se vada ca iubeste, atunci, exact in momentu` ala, cat mai poate, cat mai are timp. Nu am vazut pe nimeni ca tine, ca noi - pot sa caut inca o viata de acum si n-o sa gasesc, stii?

V-as scrie despre el romane, cum am facut de atatea ori, cu diversi, dar adevarul e ca m-a lasat fara niciun cuvant. Am ramas fara nicio soapta macar pe limba sa va explic, voua, sau mie, am ramas in mijlocu` strazii, cu capul intors in spate, in picioare, desi imi tremurau genunchii si inima imi sarea din piept, am ramas cu parfumu` lui pe hainele mele, pe pielea mea, si in mine. Am ramas cu un trandafir la un metru de mine, care se tine aproape la fel de bine ca noi, am ramas cu o groaza de amintiri, cu un soc puternic si cu un playlist plin.

Am ramas indragostita de el - si nu va pot spune nimic mai mult, pentru ca nu stiu ce se intampla, nu-mi pasa ce se intampla. Stiu ca il iubesc, si stiu ca ma iubeste. Stiu ca lucrurile nu o sa ramana asa, stiu ca suntem frumosi si stiu ca cineva acolo sus o sa faca sa ne fie bine.

Am ramas cu el, il am pe el.
Am ramas cu noi, si avem tot.

Stiu ca o sa-mi plang iar noptile, o sa-mi consum iar minutele, o sa ma cert iar cu mama pe factura aia nenorocita, stiu ca n-o sa fie usor, iar - stiu toate astea, la fel de bine cum stiu ca nu il dau, nu il las, nu ma intereseaza. La fel de bine cum stiu ca E AL MEU! Si cumva, intr-un fel, in care stim doar noi doi, a ramas AL MEU si eu am ramas A LUI...si mai stiu, mai stiu ca voi toti astia din juru` meu, toti care imi stati in cale, toti la care "vi se rupe si va e bine", nu aveti ce avem noi doi. Si nu o sa aveti, pentru ca e in mainile mele, eu in ale lui, iar acum suntem doar "eu, el, si restu` lumii".

Stiu ca doar el ma tine asa de mana, doar el imi zambeste cu toata fiinta lui, doar el se uita in geamuri la "noi", doar el spune ca n-o sa fiu niciodata in stare sa conduc, doar el nu vorbeste cu mine jumate de ora daca ii spun o data "taci!", doar el se intinde in mijlocu` bulevardului, si cu siguranta doar el era in stare sa ma faca sa ma intind langa el. Stiu ca pentru mine, mai e doar el!

Cine e el? Deocamdata, (numa asa) tot.

Ma intreb cat o sa dureze pana cand strazile alea nu o sa mai fie goale, cat o sa mai dureze pana cand o sa-l fac iar fraier si o sa ma muste, cat o sa dureze pana cand o sa tremur iar la el in brate cu inima pana in gat, cat o sa mai dureze pana cand o sa fim iar noi, cum stim, cum ne e bine, cum n-am mai fost niciunu`, cat o sa mai dureze pana o sa pot sa-i spun iar "te iubesc, jur", si sa vada in ochii mei ca nu vorbesc prostii.

Oricat ar dura - tot aici, tot eu, tot noi, tot a lui - acum, si cu putin noroc, mereu! TE IUBESC !

I don`t need any fucking parachute, baby if I`ve got you!

Revedere.

2010-08-17T03:05:00.002+03:00

Catre tine, cea mai draga, pe langa toti...

Stii ca tu mi-ai ramas cea mai draga. Imi pare rau ca mult timp nu te-am bagat in seama, am uitat ca erai acolo...stiu ca erai jos, si aveai nevoie de mine sa te ridic, imi pare rau ca nu m-a interesat nici cat negru sub unghie cat de trista erai.

Adevarul e ca nu stiam ce sa fac, nu stiam cum sa te ridic si sa-ti aduc un zambet pe buze. Eram sigura ca l-ai pierdut demult, o data cu el sau cu toate celalalte care au fost, in care ai crezut, si s-au dus.

Doamne, daca as fi stiut ca inca mai esti acolo, ca inca mai poti, nu ai idee cate ti-as fi spus! Unde dracului ai fost copila, ani intregi?

Ahhhh, ti-as fi spus din noaptea aia, de iarna, 19 decembrie, ca daca te iubea, te credea pe tine. Ti-as fi spus ca vorbeste doar prostii, si desi te iubeste, nu merita nimic. Ti-as fi spus ca peste cativa ani o sa te gandesti la el, o sa te pufneasca rasu` si o sa-ti dai seama ca ai iubit un copil pe care nu il crescuse nimeni, inaintea ta.

Ti-as fi spus ca trebuia sa ii spui "DA", in noaptea aia de 13 iulie, in loc de "mai vedem", caci nu ati "mai vazut" nimic de atunci. Te-as fi felicitat in fiecare zi ca nu i-ai dat drumul, ca l-ai tinut langa tine, l-ai iubit, intr-un fel in care nu credeai ca vei ajunge sa o faci, nu pe el, Casanova ce e. Ti-as fi spus ca merita, desi nu parea, si ca in ochii tai o sa fie cu totul altcineva decat e in ochii "lor", decat ai auzit tu ca e. Ti-as fi spus ca o sa il cunosti, si o sa vezi, mai tarziu, ce-i drept, ca are o inima, undeva. Ti-as fi spus ca niciodata n-o sa fi suparata pe el mai mult de cateva ore, si ca dupa doi ani, da, o sa ramana singurul baiat care te face sa te inrosesti, si sa tremuri...pe tine, si pe prietenele tale. Casanova ce e. Ti-as fi spus, oricum, ca o sa-ti ramana drag in tot timpu` asta, ca n-o sa-ti greseasca cu nimic, niciodata, ca o sa-ti asculte tampenile, si o sa rada de tine si dramele tale - tot timpu`. Ti-as fi spus sa nu te mai chinui, oricum n-o sa stie niciodata cum se pronunta numele ala, si tot asa o sa ramai. Ti-as fi spus sa nu il regreti niciodata, pentru ca nici n-ai tu idee cate am invatat, amandoua, de la el. Dragu` de el. Casanova ce e.

Ti-as fi spus ca persoanele in care ti-ai pus toata increderea candva, n-o sa mai insemne nimic. Nu, draga mea, niciuna din ele nu o sa ramana. Haha, ti-as spune ce oameni de cacat ai iubit, am rade amandoua, n-am avea cum sa nu radem...

Ti-as spune ca o sa apara si el, exact cand trebuie sa apara cineva, si ca in cateva luni o sa ocupe 90% din gandurile tale. Ti-as spune ca o sa-l iubesti ca ochii din cap si ca mai bine dai lumea asta peste cap cu toate ale ei, decat sa il pierzi. Ti-as spune ca o sa fi geloasa, nici tu nu stii de ce, si nici el, si nici n-o sa conteze. Ti-as spune ca daca i-ai face vreodata rau, o sa te omor cu mana mea. Ti-as spune sa-l tii in brate cat esti pe acolo, asa, fara niciun rost, pentru ca dup-aia o sa vi acasa si nimeni n-o sa te ia in brate ca el, degeaba. Ti-as spune sa ai grija de el, pentru ca ai avut tu si de altii care nu meritau...ti-as spune ca merita, copila, si as paria pe asta! Ti-as spune sa nu ii dai un prosop, pe hol, la Costinesti, sau o sa pierzi toata distractia.

Ti-as spune, draga mea, ca toti anii astia putea fi mai usori, daca nu te pierdeam, undeva pe drum. Ma bucur totusi sa te anunt ca sunt bine, si ca nu e nici acum prea tarziu sa ne regasim - ma bucur, serios, ca nu ai plecat fara mine. Sper ca mi-ai prins povestile din zbor, si acum le putem incepe, continua, termina, impreuna. Iti multumesc, nu stiu ce m-as fi facut fara tine in ultimul timp - ma asculti, da? Ai face bine sa ma asculti! Nu spun astea oricui, ti le spun tie si doar tie, pentru ca esti copila din mine, care ma tine in picioare si o sa ma mai tina....cam o viata si o zi, rezistam noi impreuna, asa e? Sa nu mai pleci, mi-ai lipsit, copila...
Imi esti iar cea mai draga, imi sunt iar cea mai draga. Si Radu.

Asa, pentru ultima oara...

2010-08-13T01:41:00.003+03:00

Acum stiu ca s-a terminat, stiu foarte bine, imi e clar.
E prima oara cand scriu despre tine...nu, e prima oara cand ma gandesc la tine de atunci. Incredibil, ah?
Haha, tot aici am ajuns. Nu puteam sfarsi intr-un mod frumos, asa-i? A fost mereu vorba de prea multa drama, asta ne-a adus aici, mereu. Ne-am iubit prea mult, cred, asta a fost greseala fatala comuna - dar nimeni nu o putea opri, asa-i?

Acum un an, putin mai tarziu, cand vara tocmai pleca si "noi" tocmai incepeam iar, stateam pe scaunul de la biroul tau, scriam un mesaj, iar tu stateai in pat, te uitai la mine si imi multumeai ca exist. Tii minte ca ne-a fost si atat de bine?

Adevarul e ca nu meritai nimic, iar eu ti-am dat tot. Nu imi pare rau ca am facut-o, imi pare rau ca nu ai observat niciodata. Imi pare rau ca dupa atata timp, aflu ca ai impresia ca eu nu am vazut tot ce ai facut pentru mine. Am vazut...am apreciat, mai mult decat ti-am spus, e adevarat - mai mult decat tine, oricum. Am apreciat si am respectat tot ce a fost legat de tine si de noi, pana ai plecat iar, in felul in care ai facut-o...exact, dar exact, pana atunci.

Vezi tu, atunci am inceput sa uit - ce ai fost, ce ai insemnat, si mai ales, faptul ca timp de 3 ani, fara oprire, fara nicio conditie, te-am iubit mai mult decat orice.

Le-am lasat pe toate in spate, exact cum m-ai lasat tu pe mine. Doare, intr-adevar, cand iti lasi in spate practic "o viata", dar nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat sa ma trezesc in fiecare dimineata cu imaginea aia veche in cap, in care ma tineai in brate si imi spuneai ca ma iubesti "o viata".

Stiu ca m-ai iubit, cred ca asta o s-o stiu mereu...doar nu mai conteaza. Nu mai conteaza ca m-ai iubit, ca ai fost acolo, ca m-ai facut fericita, ca "aratam ca o famile fericita si normala"...nu mai conteaza nimic, copilu`, ai sters tot, tot ce am avut, intr-o singura zi. Nu e amuzant cum 3 ani apuca sa treaca pe langa tine si sa ramana in spate, intr-o singura zi, dupa o cearta, o usa trantita, un tipat, un planset si o groaza de scuze inutile?

Nu e amuzant, cum ti-am permis sa strici iar tot?
Nu e amuzant ca e 4 dimineata, si scriu despre cum ai plecat, iar?
Nu, nu e amuzant ca acum 3 ani faceam acelasi lucru?
Nu e. Nu o sa fie niciodata amuzant ca n-a ramas nimic, nu o sa fie amuzant pentru nici unul dintre noi, pentru ca desi amandoi inainte de culcare ne rugam sa nu ne mai vedem fata unul, altuia, stim ce am avut, candva. Nu e amuzant, e tragic.

Dar vezi tu, nici macar lucrurile tragice, ca tine si povestea asta lunga, nu ma mai ating. Dimineata ma trezesc zambind si seara adorm la fel. Zilele trec simplu, ca si cum n-ai fi existat - niciodata nu am vrut sa ajung aici, dar asa ai facut sa fie.

Nu mai conteaza nimic, si nu o sa mai conteaze de acum in colo. Poate o sa te iubesc mereu, cum am spus de atatea ori, de ce nu? Dar nu, vezi, nici asta nu mai conteaza. Cred ca nimic, inseamna intr-adevar nimic.

Nu am vrut niciodata sa fi doar "another story to tell", dar cred ca asta vei ramane. In fond, daca erai mai mult de atat, eu eram inca acolo, la 3 strazi de tine, asteptand ziua de maine. Dar nu ai fost, nu mai sunt, si maine, tu o astepti pe ea sa apara, si eu il astept pe el sa vina acasa.

Asa a fost sa fie. Nu o sa te iert niciodata pentru ca m-ai dat afara din viata ta pentru nimic altceva in schimb, fara vreun motiv intemeiat. Nu o sa te mai iert niciodata, sper doar ca te duce capu` atat de mult incat sa fi constient de asta.

Eh, stii cum se spune, nu ai vazut tu, o sa vada altu`.
Nici n-ai idee cat de departe am "fugit".
Goodbye, dear - sincerely, it`s been a pleasure.

-not so Forever Yours-

P.S.: Nu consideri ca ai fost un porc, de data asta? Consider eu, si in locul tau.
(si clasicul...)Te-am iubit, fraiere!

My one and only.

2010-08-02T04:19:00.002+03:00

La ora 4 si 20 de minute, obisnuiam sa scriu despre el si toate lucrurile care nu ma lasau sa dorm.

Acum insa, ca nici el nu mai e si nici nu mai exista lucruri care sa imi fure noptile, inafara de Desperate Housewives, o sa scriu despre ea. Ea, care nu face parte din "ele", si nu o sa faca parte niciodata din nicio categorie - singura ea, de fapt.

Ea e cea mai puternica femeie din lumea asta.

Ea a fost langa mine o viata. M-a certat si m-a iertat. M-a tinut in brate toate noptile in care stateam in fund in mijlocu` patului, refuzand sa inchid un ochi. A stiut mereu cum sa ma faca sa ii spun tot, chiar si atunci cand imi juram ca "asta o tin pentru mine". Nu a reusit intotdeauna sa ma faca sa ma simt mai bine, dar mi-a adus aminte de cate ori a fost nevoie, ca "se intampla tuturor". Mi-a spus mereu ca e un dobitoc, dar m-a lasat sa il iubesc, si m-a inteles, din cand in cand. A stiut mereu ca merit, si pot mai mult. A fost mereu mandra de mine, si stiu asta. M-a atentionat mereu ca urma sa cad, desi stiam amandoua ca era in zadar. M-a cunoscut destul de bine incat sa stie ca nimeni, nici macar ea, nu putea sa imi deschida ochii, dar nu a renuntat niciodata sa incerce.

Ea ma baga in toate originile daca trebuie sa ma vopseasca duminica dupa-masa, cand se uita la film. Ea urla mult mai tare decat difuzoarele din masina cand incepe "I just died in your arms tonight". Simte mereu cand fumez in casa. Are ceva de comentat despre fiecare baiat care apare in viata mea, si nu ezita sa ma intrebe mereu: "Alt dobitoc?". Rade o data pe saptamana de mine pentru ca nu am niciun sfert din tatele ei. Traieste in lumea ei, in care are impresia ca 10 lei pe zi imi sunt de ajuns. Imi spune mereu sa plec mai des si sa stau mai mult pe unde ma duc, sa "o scutesc". Nu ma lasa sa fumez, si nu cred ca ma va lasa pana la prima pensie...a mea.

Dar face orice pentru mine, si ca sa imi fie mie bine, dar ma iubeste mai mult decat oricine in lumea asta, si nu ma lasa, niciodata, orice ar fi. Cine altcineva face, oare, chiar ORICE? Persoana care a stat langa tine ani intregi si pentru care tu ai fi facut orice? Asa credeam si eu. Nu, stai linistit, nu se intampla asta. NIMENI, nimeni altcineva nu mai face asta...si de asta e ea, si atat - doar EA, cea mai buna prietena a mea, dragostea vietii mele, ingerul meu, mama mea.

Fericirea nu se cumpara in rate.

2010-08-01T02:01:00.004+03:00

O saptamana de fericire neincetata. Cine ar fi crezut? Poate oricine, inafara de mine.

O iubire nepotrivita. O iubire prea noua, prea neasteptata. Un fel de iubire. Un motiv sa ma trezesc zambind dimineata. Un telefon pe zi, sau poate mai multe. Plimbari lungi, sau o tacere continua, care spune tot ce nu pot eu sa spun. Un motiv sa raman de unde vroiam sa plec. Un fel de dor, care s-ar putea sa doara cu timpul. Un gol umplut, pana la refuz. Si fericire, din nou.

Ma duc acasa. Mi-e dor de casa si de noptile pierdute. Mi-e dor de ei toti, si de o alta iubire, putin mai veche, cu care m-am obisnuit. O alta iubire. Prea multe iubiri.

Si ura. Indiferenta. Scarba? Nu. Mila. Doar mila.

Un monolog ce il aud zilnic. Putina dezamagire. Inca sunt uimita. Niciun pic de durere, niciun regret. Doar fericire, din nou.

Daca nu s-ar intoarce, roata ar fi patrata. Toata lumea stie asta, nu?

Mi-am luat o bara. Dreapta. Nu o mai intoarce nimeni, nu mai las pe nimeni sa se intoarca, si eu nici atat nu ma mai intorc pe undeva. Da-le dracu` de roti - nu stiu decat sa iti futa meciu` cand ti-e lumea mai draga.

Zile mai lungi decat erau de obicei, nopti si mai si. Multa liniste, in sfarsit. Certuri si drame, dar nu ale mele. Prea multa cafea, prea multe tigari, prea putini bani.

Prietenii noi. Care tin. In care cred. Prea devreme? Nu ma intereseaza. Sunt acolo? Sunt! Ei, si eu. Suntem doar noi, si daca as avea nevoie de mai mult, poate as cauta.

O viata noua, prea buna. "There`s a calm before the storm", ah?

Si fericire.

Si Radu.

Si atat, doar atat.

Costinesti&co.

2010-07-26T00:17:00.005+03:00

Prea multe de spus, o senzatie prea puternica de somn, una si mai mare de oboseala pe toate planurile...nu stiu de unde sa incep.

Am sa incep cu Costinesti si tot ce a fost el.

La Costinesti am avut revelatia vietii mele, desi nu stiu de ce a trebuit sa ajung acolo sa o am. La Costinesti am fost beata 6 nopti din 7 si mahmura in restul timpului. La Costinesti nu mi-a fost rau nici macar o data, si inca nu imi explic rezistenta neasteptata la alcool. La Costinesti am mers pe jos prea mult. La Costinesti am facut febra musculara la stomac, de la mult prea mult ras. La Costinesti am cantat intr-una "vreau o buda normala si un dus cat de cat", pe buna dreptate. La Costinesti am vazut aproape toate rasariturile, si ne-am certat cu soarele, cand era 6 dimineata si el umbla in pizda masii, doar pe cer nu. La Costinesti am racit de la baia in mare la 3 dimineata. La Costinesti am adunat toata plaja in shoesi, in bagaje si in geanta de plaja, destul cat sa aduc pana aici, la Brasov. La Costinesti si doar acolo ar putea fi luna plina la 6 jumate dimineata, la cativa metri deasupra marii. La Costinesti nu mi-a pasat de nimeni si nimic - din fericire, am ramas cu asta.

La Costinesti le-am facut pe toate, ce-i drept. La Costinesti mi-am implinit si visul, ambitia, sau ce Dumnezeu era - ce-i drept, nu a fost cum planificasem sub nicio forma. De fapt, toata saptamana asta a fost cu totul altfel decat m-as fi gandit - si da, e al dracului de adevarat ca lucrurile care doar "se intampla", sunt mult mai bune. N-a fost cum m-am gandit, a fost mai bine. La Costinesti am inceput o noua viata - e a treia oara cand fac asta, dar niciuna, niciuna nu a fost nici pe departe atat de frumoasa cum e si stiu, STIU, ca o sa fie asta - de data asta e a mea, a mea si numai a mea, si ghici de cine depinde? DE MINE - ah, bine e.

La Costinesti am cazut urat de tot in "lumea mea de jos" pe care o stiam prea bine vreo 3 ore, si ea m-a ridicat. Tot acolo, am cunoscut-o de fapt pe ea, cine e, nu cine mi-a parut mie a fi. Pentru prima oara, am vazut-o prin ochii mei, si nu m-am gandit nicio secunda la ce a facut, la cat a gresit, ce sau pe cine a pierdut. Am vazut doar ca statea pe o bordura langa mine, din toata tabara aia, statea langa mine. Si a stat, a stat 3 ore. Am vazut ca ea a venit sa ma ridice dupa inca vreo 2 din pat. Ea mi-a luat capu` in maini, s-a uitat la mine si mi-a spus "Andra, nu merita!" - nu stiu de ce, dar venind de la ea, a fost prima oara cand mi-a intrat bine in minte. Ea m-a luat de mana si m-a dus pe plaja, ea a baut cu mine, atunci si restul noptilor, ea a uitat cu mine, a ras cu mine, si m-a adus aici. Fara ea, postarea asta avea un cu totul alt subiect, iar fericirea mea care a atins un punct de care nu imi amintesc sa se fi apropiat macar vreodata, ar fi fost tare departe. Ea mi-a deschis ochii. Ea a fost acolo, zi si noapte, oricand. Ei ii multumesc pentru absolut tot, si da, pe ea am ajuns sa o iubesc - ea stie asta, indiferent de comentariile in plus a bagatorilor in seama, putin frustrati sau asa ceva.

Ii multumesc si lui, ca a fost acolo sa ma duca acasa, sa ma tina treaza si pe picioarele mele. Ii multumesc lui, pentru ca nu stiu cum, dar e mereu in momentul potrivit, la locul potrivit. Ii multumesc ca stie mereu cand sa ma ia in brate. Ii multumesc pentru hanoracu` fara de care m-as fi intors cu ambulanta acasa. Ii multumesc lui, ca mi-a mentinut buna dispozitie aproape toata saptamana, si ca ma lasa si azi sa rad de el pentru ca a ramas cu coaiele umflate sau in curu` gol pe holu` hotelului. Ii multumesc lui, pentru ca ma iubeste, "enorm", poate dupa prea putin timp. Ii multumesc pentru tot, pentru ca nu imi datora nimic - te iubesc mult, copilu`.

Ei bine, Costinestiu` mi-a dat o lectie de viata pe care nu o mai uit nici sa vreau. M-a trezit, mi-a tras doua palme, nu stiu ce mi-a facut, dar nu am nimanui de multumit atat de mult cat am lui, si marii, si plajei, si soarelui, si tequillei...

Ajungand acasa, azi, pe 25 iulie, am inceput o noua viata - o viata care se invarte in jurul meu, in care am tot ce mi-am putut dori, o viata in care orice, dar orice s-ar intampla, sunt fericita. Mi-a fost atat de dor de viata asta incat ma doare sa ma gandesc cat timp am risipit pe nimic, ma doare ca viata asta era in fata mea, si nu am vrut-o, si am alungat-o, si mi-am aruncat toata fericirea intr-o viata care era mai mult a lui decat a mea, o tampenie de viata si o tampenie de iubire, o tampenie in general, in care eu am crezut din vreun motiv tampit, pentru ca am fost o tampita tot timpul asta - cam asta e tot ce doare, ca am pierdut prea mult timp - oricum, doare prea putin ca sa simt, sunt prea mandra, prea fericita, prea libera si prea linistita, in sfarsit, ca sa ma mai gandesc la astfel de lucruri. Nu doare nimic, ceea ce ma sperie, dar nu cred ca ar putea fi cumva, ceva, mai bine - nu cred!

Azi, pe 25 iulie, am primit un telefon si am auzit o voce de care mi-era al dracului de dor, care mi-a luat o secunda sa o recunosc, desi dormeam, o voce care nu a fost niciodata rece, care nu mi-a zis niciodata "pleaca!", o voce care de fiecare data cand o auzeam, stiam ca mie si doar mie imi vorbeste asa - era vocea lui, mi-a spus "vino acasa!", mi-a spus ca ii e dor de mine, mi-a spus ca are acadele cu mere, tigari si multa cafea, mi-a zis "am tot si ma am pe tot, nu te am pe tine, hai acasa piticot". Si am sa ma duc.

Azi, 25 iulie, mi-am dat seama ca acasa e acolo, la 200 de km de unde sunt acum, nu de obicei. Mi-am dat seama ca in timp, candva, acasa s-a mutat la Mures, pe terasa din Square, in Gradina de Vara, la Teatru`, langa ale mele si al meu. "Home si where your story begins" - povestea mea nu a inceput acolo, a inceput aici, pe niste scari numite de catre toti "drumu` bun" - dar acolo a luat amploare.

Azi, 25 iulie, am inceput o noua viata, de capul meu, fericita si independenta, inconjurata de oameni care nu as fi crezut niciodata ca o sa fie acolo, si fara cei care au fost. Anul trecut, in 25 iulie, faceam exact acelasi lucru - sa zicem ca nu a trecut un an, ci o viata de atunci, pentru ca acum merg drept, si inainte, iar atunci...atunci nu mergeam, doar cadeam. Da, a trecut o viata si ceva de atunci.

Azi, 25 iulie, am scris atat de mult doar pentru ca "nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare SUNT FERICIT!". - damn, this is my summer!

From Vin rosu si mult calm.

Pentru ELE, cu toata dragostea mea!

2010-07-11T04:16:00.005+03:00

In postarea asta nu e niciun pic de drama, niciun regret, nicio greseala fatala care distruge ani intregi dintr-o viata prea scurta. Postarea asta e doar pentru ele doua, si contine doar dragoste si grija.

Nu mi-e usor sa scriu asta, pentru ca nu e genul de prietenie inceputa acum ani buni, trecuta prin tot felul de incercari.

Nu, noi avem doar un an si jumatate, de fapt...timp in care am construit cat poate altii nu obtin intr-o viata. Ne avem una pe alta, si peste toate, cred ca e singurul lucru care conteaza. Ne avem una pe alta, mereu, intotdeauna, orice ar fi - ne avem una pe alta, atunci cand nu mai avem nimic altceva.

In postarea asta vreau sa le multumesc - ca exista, si ca m-au facut sa cred in lucruri in care eram sigura ca nu voi mai crede vreodata, cum ar fi prietenii adevarati. Datorita lor, orice ar fi, am mereu certitudinea ca nu sunt singura, atunci cand ma lasa parca o lume intreaga, cand ma lasa el, cand imi pleaca celalalt el la mama dracu`, sau cand ma las eu - ele nu ma lasa niciodata.

Stiu ca orice ar fi, ele ma ridica. Stiu ca o sa imi spuna mereu ca pot mai mult, atunci cand uit. Stiu ca indiferent de cat de proasta a fost ziua respectiva, seara, ele ma asteapta in Square pe terasa si rad cu mine, de "ce de cacat e viata". Stiu ca ele o sa piarda nopti intregi cu mine pe terasele de mult inchise din Weekend, band din berile altora, si plangand, de fericire, sau nu, pana suntem in stare sa ne urcam intr-un taxi zambind.

Stiu ca de fiecare data cand simt ca mi se rupe inima in doua, ma duc la ele - nu, asta nu imi intregeste inima, nici mie, nici lor - dar cand sunt cu ele, stiu ca mai am inima, daca nu pentru el, o am pentru ele. Poate avem inimi rupte in prea multe bucati, de prea multe ori, dar inca le avem, si bat atat de tare incat fiecare dintre noi, are toata dragostea celorlalte doua...si e singura dragoste care nu "ne-a tras-o" - in niciun fel.

Pentru ele, as intoarce lumea pe dos, daca ar trebui. Pentru ele as face tot ce imi sta in putinta sa le vad fericite. Din pacate, fericirea lor nu sta in mainile mele, si nici a mea in a lor, sau lucrurile ar fi fost mult mai simple in momentul de fata. Pentru ele insa, o sa fiu mereu acolo sa le ascult nefericirea, ori de cate ori va fi nevoie. Pentru ele as fi in stare sa las tot, pentru ca ele merita.

Da, ELE MERITA! Pentru ca ele, si nimeni altcineva, au baut Martini cu mine cand s-a implinit un an de cand ea a inceput o alta viata, ele au stat vara trecuta cu mine in Gradina si mi-au spus "da-l in pizda masii!", ele m-au si convins sa o fac, ele s-au dat cu punga la Brasov pe scari cu mine, ele faceau misto de mine daca "misca sau nu", ele au ras de mine ca am fost "amanata", cu ele m-am imbatat la 3 dupamasa cu cea mai ieftina vodka, cu ele...cu ele am trecut peste tot, cu ele mi-a trecut un an, cel mai frumos an.

Pe ele, doar pe ele, le iubesc din tot sufletul meu. Ele sunt ale mele, asa cum nu le poate avea niciun el, si sunt tare mandra de asta.
Ele sunt cele cu care ma vad iesind la o Tequilla si la 80 de ani la cea mai apropiata crasma...pe ele le vad, le vreau, langa mine mereu.

From Vin rosu si mult calm.

~Men, babies, doesn't matter - we're soul mates.~

Te iubesc, dar...

2010-07-09T21:41:00.003+03:00

[Exista povesti care daca nu le termini tu, te termina ele pe tine.]
(M-as fi putut transforma in cea care eram mai demult, dar nu era niciodata momentul potrivit. Acum e.)

Mi-a luat mult, prea mult timp sa imi dau seama ce greseala fac renuntand la mine pentru noi, pentru tine, sau pentru oricine altcineva.

Dupa 3 ani si o noapte in care nu am dormit, nu am plans, nu am ras, doar m-am gandit la MINE, si la cat de mult m-ai schimbat, mi-am dat seama ca trebuie, TREBUIE, sa ma opresc. Nu mai e ceva la care sa ma gandesc, ceva ce trebuie analizat. Mi-am dat seama ca daca nu incetez acum, nu o sa incetez niciodata si voi ajunge atat de rau incat nimic nu ma va mai ridica. Am fost destul de proasta incat sa inghit multe, dar nu si asta. Poti sa darami tot ce am eu in mine, o stii foarte bine, dar pe mine nu. De azi, nu.

Cum a spus si o alta persoana care stia despre ce vorbeste, singurul lucru care te mai rog este sa nu mai indraznesti vreodata sa imi spui ca stii cum m-am simtit. Nu ai nici cea mai mica idee, iar venind din partea mea, probabil nici nu vei avea vreodata.

Mi-a luat 3 ani si prea multe rahaturi care ma fac mereu ca nu le vad, dar le simt, sa imi dau seama ca lumea mea s-a invartit mereu in jurul tau. Asta nu o sa se mai intample niciodata, dar niciodata, de acum inainte. Mi-am calcat peste multe promisiuni, unele facute chiar tie, dar peste ce imi promit mie, nu indraznesc sa o fac.

Am doua fete, acolo, acasa, care fac soarele ala sa rasara in fiecare zi, chiar daca la ele rasare sau nu, care ma desprind mereu de tot, care sunt acolo, nu doar cand vor sau au chef de mine, sunt acolo INTOTDEAUNA, si un baiat care isi lasa pizda in mijlocu` barului singura ca sa vina la mine, sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca pot mai mult, un baiat care stie ca pot mai mult. In mare parte, am ales ca lumea mea sa se invarta in jurul lor, iar cel mai important, in jurul MEU.

Nu spun ca nu ma iubesti, si nu am s-o spun niciodata. Stiu ca ma iubesti, e probabil lucrul de care sunt cel mai sigura in momentul de fata si toate celalalte momente. Stiu ca atat cat sunt eu iubita de tine, nu mai e nimeni, nu a fost nimeni mult timp, si probabil nici nu va fi. E singurul lucru care nu il pun la indoiala, cand vine vorba de tine. In acelasi timp insa, stiu ca nu ai apreciat si nu ai inteles niciodata destul, cate am facut si am indurat pentru tine. Stiu si ca nu o vei face, fapt pentru care nici nu iti cer.

Nu iti spun nici macar ca ma iubesti mai putin decat o fac eu. Poate ma iubesti exact la fel de mult, poate ma iubesti chiar mai mult, nu am de unde sa stiu, in fond. Diferenta este ca tu te-ai gandit mereu la tine. Nu te-ai gandit niciodata cum m-au facut sa ma simt toate lucrurile care le-ai facut sau le-ai spus, daca au durut sau nu, daca au schimbat ceva sau nu, daca te-au mai rupt de mine sau nu. Ce spun de fapt e ca lumea ta, oricat m-ai iubi, nu s-a invartit nicioata in jurul meu.

Nu ai gresit, eu am facut-o. Am facut greseala vietii mele lasand tot, in mainile tale.

Imi pare rau ca am facut-o, dar nu e ca si cum as putea rescrie trecutul. Daca as putea, multe lucruri nu ar mai fi la el, asta stim amandoi. Stiu ca pot insa oricand sa o repar, stiu ca pot sa schimb ceva, stiu ca pot fi altfel, si stiu ca pot sa fiu importanta pentru mine. Stiu, pentru ca asa era, candva.

E un joc din care nu o sa ma retrag niciodata, iar cu gandul asta m-am impacat demult. In ceea ce ma priveste insa, regulile mele s-au schimbat radical, de acum inainte, oricat ar mai dura.

Stii ca te iubesc, stii foarte bine, nu as putea schimba asta nici daca as vrea. Stii ca te iubesc, dar pun acum capat vremurilor in care tu controlezi tot ce insemn "eu".

Daca nu acum, sper ca intr-o zi sa fi destul de puternic incat sa intelegi.
Te iubesc, dar...

Nu te iubesc (daca pleci).

2010-07-07T03:49:00.004+03:00

Draga strainule,

M-am hotarat sa iti spun strain. Ma sperie ideea ca te cunosc, atat de bine, ca te cunosc, de atat de mult timp, ca te cunosc, si n-ar fi trebuit sa o fac niciodata.

Vroiam sa iti spun ca ramai "o chestie de moment"...

Ce-i drept, doare putin mai mult decat ma asteptam sa recunosc asta. Poate daca era "de moment", era mai simplu, dar nu a fost un moment, au fost momente, prea multe momente.

Cred ca asta ai fost mereu, si nu pot schimba totul cum vreau. Am vrut, am vrut sa fi mai mult, si ai fost, poate ai fost cel mai mult...dar uite, nu mi-a luat mai mult de 2 saptamani sa imi dau seama ca esti doar un trecator, undeva in sufletul meu, ca nu poti, efectiv, sa ramai acolo. Stiu ca ai sa mai vi, cum ai venit si pana acum, si am sa fiu acolo, cum am fost si pana acum.

Mi-am adus aminte cine esti, copilule...esti ce ai fost mereu, si asta nu o pot schimba nici eu, nici tu, si uite ca nu a putut nici macar ea.

Din fericire, sunt destul de inteligenta incat sa stiu ca nu imi permit sa ma indragostesc de tine, asa ca nu o fac. Nu pot sa ma accept fiind cea care s-a indragostit de tipu` a carui scula a fost peste tot, si a carui inima niciunde.

Totusi, pentru mine nu ai fost niciodata tipu` ala...pentru mine ai fost doar tipu` care nu cred ca ai mai fost pentru altcineva. Pentru mine, ai fost poate prea mult - o spun asa, pentru ca nu gasesc alt mod. Stiu doar ca nu sunt eu fata care sa puna in balanta doi ani si "a good fuck"...asa ca probabil, ai fost mult mai mult, atat de mult incat nu o sa recunosc niciodata, fata de mine, sau fata de tine.

Sper sa uit, macar un timp, ce ai insemnat de fapt pentru mine.
Tu sa nu uiti. Sunt convinsa ca stii.

Adevarul e ca intotdeauna te-am considerat un baiat destept. Esti. Stii foarte bine ca nu te iubesc, ai stiut intotdeauna ca nu te iubesc, ca nu te-am iubit vreodata...singura care nu stia asta eram eu. Nu te iubesc, desi imi tremura mainile scriind asta, imi curg cateva lacrimi chiar daca ma lupt de 5 minute cu ele, si ascult Rod Stewart - I don`t wanna talk about it...si chiar nu vreau, pentru ca faptul ca nu te iubesc, nu inseamna nici pe departe ca nu mi se rupe inima in doua la gandul ca nu vei mai fi acolo cand ma intorc.

Nu te iubesc, dar mi-ai schimbat viata, strainule.

Nu te iubesc, dragul meu, dar daca ar mai fi inca o noapte, inca un zambet, daca ar mai fi...ma tem ca as face-o.

Asa ca pleaca...

Cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata.

2010-06-30T02:09:00.004+03:00

Noaptea asta, dupa prea multe episoade lacrimogene, am inceput sa ma gandesc ce s-ar intampla daca intr-o zi, ar pleca in alta tara, pe alt continent, in alta lume, oriunde, in fond...

Ce ar fi daca m-ar suna pur si simplu intr-o dimineata sa imi spuna ca mai am cateva ore sa ajung sa il mai vad o data, pe el, singurul motiv pentru care ma trezesc si ma culc zambind in fiecare zi, nu de saptamani, nu de luni, de ani incoace! Si parca a fost o viata, oricum.

Doamne, incep sa cred ca am luat-o pe aratura urat de tot.

Apoi am inceput sa imi amintesc pe rand, toate "vremurile noastre". Am fost mai mult decat socata cand am realizat cat de mult l-am judecat, cat l-am invinovatit si cate nopti l-am urat, poate pentru simplul fapt ca dintr-un prieten facut pe messenger a devenit sensul vietii mele, inca de atunci.

Intotdeauna mi-a fost frica de el, de felul lui in care ma poate juca, ma poate minti, de tot ce putea sa imi faca, stiind foarte bine ca el imi poate intoarce lumea pe dos. Mai frica mi-a fost totusi de mine, de felul meu de a il ierta, de a uita tot ce nu imi placea sa imi amintesc...mai frica mi-a fost de felul meu absolut nebun de a il iubi intotdeauna, exact asa cum e, din tot sufletul meu. Poate inca mi-e frica, de el, de mine, de noi, dar tot ce am de fapt e acest "noi", si asta nu las pe nimeni sa imi ia.

Nu inteleg de ce m-am straduit de atatea ori sa imi impun unele lucruri - ca gresesc, ca imi repet greselile, ca ma minte, ca sunt o proasta, ca am de pierdut...si in fond, ce aveam de pierdut? Da, am pierdut nopti, zile, si o parte buna din anii astia. A cui e vina? A MEA. DOAR A MEA. Au fost alegerile mele, iar daca altadata nu o fac, recunosc acum - e doar vina mea.

Cum as putea vreodata sa imi impun sa termin deodata ceva inceput acum prea mult timp, cand eu am avut un bat in fund toata ziua doar pentru ca nu a fost aici? O ZI!

Nu o sa ii mai arunc niciodata in cap prostiile mele, noptile mele, visele, si tot ce tine de mine. Mi-a spus de multe ori ca sunt o proasta daca stau si plang dupa el, "eu nu stiu ca tot se intoarce?". Si are dreptate, exact asta sunt. Ba da, stiu ca intoarce.

Am sa renunt la el, la mine, la noi, la tot, intr-un cuvant, pentru ca a ajuns din nou sa fie el - tot, doar in momentul in care o sa stiu ca nu ma mai iubeste. Vezi, de asta nu am renuntat niciodata...de asta sunt sigura ca nu o sa renunt prea curand.

Peste toate, singurul lucru de care il mai acuz, e ca s-a dovedit a fi ce ma temeam demult ca e - cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata.

Inca stau pe ganduri, dar daca mai trece un an, jur, jur ca il declar oficial iubirea vietii mele!

~I can`t turn around and end it, I can`t leave the past behind~

Nopti prea lungi...

2010-06-25T03:43:00.003+03:00

In fiecare seara, la fel ca in fiecare dimineata, exista un moment, macar unul, in care inima mi se strange brusc intr-un ghemotoc, in care inghet, oricat de cald ar fi in camera, in care inchid ochii si il vad, asa, cu ochii inchisi, cum pleaca inca o data.

In momentul ala, sunt la fel de singura ca atunci. Noptile sunt exact la fel de reci, si nimic in jurul meu nu pare sa aiba vreun sens. Nu mai am niciun strop de putere, de demnitate sau de orgoliu. Nu mai stiu sa lupt, si uit tot ce am invatat pana acum. Renunt, inainte sa incep din nou. Merg pe exact acelasi drum, la fel de atenta la fiecare groapa, fiecare piatra, parca nu l-am invatat inca. Fiecare lovitura doare la fel de tare, chiar daca e data in acelasi loc, cu aceeasi piatra, cu aceeasi viteza, de multe ori chiar si in acelasi timp...chiar daca e data de acelasi el.

Am obosit ca dracu`. Am obosit sa imi fie frica, am obosit sa retraiesc acelasi nenorocit de moment, de fiecare data cand ma asez si ma ridic din pat. Am obosit sa stiu ca din cand in cand, exista dimineti in care nu mai trebuie sa ma tem ca se va intampla din nou, pentru ca deja se intampla. Am obosit sa ma transform in fiecare zi intr-o fiinta care a iertat, a uitat, a trecut peste si nici nu are in vedere posibiltatea ca ar putea pleca din nou, de fiecare data cand se intoarce. Am obosit sa simt gustul prea amar al noptilor care niciodata, niciodata nu o sa fie macar aproape la fel de calde ca o zi racoroasa de primavara. Am obosit sa ma cert cu mine, pentru noi, dar nici nu ma gandesc sa ma opresc, azi, maine, sau peste inca 3 ani.

Cu siguranta nu am obosit sa il iubesc din tot sufletul meu, si poate cel mai mult ma sperie faptul ca stiu, stiu mai bine decat orice, legat de mine sau de oricine altcineva, ca nu o sa obosesc niciodata. E ca o slujba la care nu iti permiti sa renunti - forever mine, forever yours, forever ours.

Asta e partea din povestea mea care nu o stia nimeni, nici macar eu, si nu stiu de ce a trebuit sa ma ridic din pat la 4 dimineata, si sa o scriu aici, unde o poate vedea oricine. Asta e partea din povestea mea care doare cel mai mult, si de care ma agat cu disperare de mult, prea mult timp. Nu stiu de ce o fac. Nu o sa stiu niciodata. In fond insa, e doar o parte, dintr-o intreaga poveste, pe care astazi am decis sa mi-o spun, daca tot a strans in spate cativa ani, daca tot era inca unul din momentele alea, daca tot nu puteam dormi, din nou...

La dracu`, noptile de vara chiar sunt prea lungi.

He made my years...

2010-06-11T19:51:00.007+03:00

Cum dracului pleci din locul in care ai fost intotdeauna?

Asta ma macina de ceva timp. Intentia o am, o am de mult timp. Raman cu intentia, acum si de fiecare alta data cand am avut-o. De plecat, nu plec. Nu stiu de ce nu plec, daca vreau sa plec, daca pot sa plec, nu stiu ce ar fi, cum ar fi, si cel mai rau e ca nu stiu daca ar mai fi ceva...nu din noi, ci din mine si din el.

Daca as pleca azi, nu m-as intoarce maine, nici peste o saptamana, nici peste o luna si nici dupa ce ar trece ani buni, oricat de reci ar fi anii aia...nu m-as intoarce niciodata, intelegi? Eu nu m-am intors niciodata de unde am plecat, si nici n-am s-o fac.

Asa ca nu plec, pur si simplu.

Ma sperie. Adevarul asta e, ma sperie sa ma gandesc ce ar insemna sa se termine efectiv, tot.

Cum, cum sa pleci din locul in care te-ai obisnuit sa fi? Cum sa parasesti bratele in care te-ai intors intotdeauna, care te-au primit intotdeauna? Cum sa nu te mai uiti in singurii ochi care te intimideaza? Cum sa te prefaci ca nu il auzi pe singurul care a ascultat tot ce ai avut de spus, fie ca a durut sau nu? Cum sa nu-l mai iubesti pe singurul care, peste toate, te-a iubit intotdeauna? Cum sa renunti la singurul lucru pentru care ai luptat vreodata cu adevarat? Cum sa stergi cu buretele fiecare lucru intamplat in atata timp, care te-a facut tot ce esti azi? Cum sa il lasi, daca el nu te lasa? Cum sa te prefaci ca nu vezi faptul ca a fost al tau si atunci cand tu nu erai a lui? Cum sa incerci sa crezi toate lurcrurile urate care le-a spus, cand il cunosti prea bine? Cum sa te ascunzi de singurul care te stie cu adevarat? Cum sa pleci, stiind ca el crede ca te vei intoarce, cum a facut el mereu? Cum sa uiti ca ai fost pentru el, candva, "simply the best"? Cum sa il lasi, pur si simplu, pe el, pe care l-ai tinut de mana, care te-a tinut de mana, prin mult prea multe ploi? Cum sa te uiti la el pe strada ca la un prieten, ca la un om pe care il stii din vedere, sau ca la un necuoscut, dupa tot ce a insemnat? Cum, cum ar putea insemna orice altceva inafara de tot, cand asta a fost mereu?

Intr-adevar, am langa mine pe cineva care nu stiu cand si cum, m-a facut sa ma trezesc zambind in fiecare dimineata. Cineva care inseamna mult mai mult decat m-am gandit vreodata ca ar putea insemna. Cineva care ma face fericita, doar pentru ca...inca...e aici, si Doamne, cand nu a fost? Cineva care ma pupa pe frunte. Cineva care stie sa fie tot ce am nevoie, care face cat muuulti altii, care ii acopera pe toti. Cineva, la care gandindu-ma in fiecare seara, ma face sa imi spun "you made my day".

Diferenta e ca gandindu-ma la el, against all odds, he made my years.

Marea Schisma - sau - de la tine, la el.

2010-06-06T00:43:00.006+03:00

Adevarul e ca nu am fost niciodata in stare sa renunt la ce vreau, pentru ce am nevoie...

Stiu ca te-am avut, si te pot avea oricand vreau. Stiu ca ai fost al meu, si ai ramas al meu, indiferent de plecarea mea definitiva din viata ta. Stiu ca ma pot intoarce la tine, si la "viata aia buna" a noastra, stiu ca vara asta mi-ar prinde bine o stare de fericire totala, stiu toate lucrurile astea, le stiu foarte bine...

Stiu ca tu ai avut mereu grija de mine. Tu mi-ai adus flori. Tu te-ai trezit la 3, cand s-a oprit centrala, si mi-ai mai adus o patura. Tu mi-ai facut cafea cu 3 lingurite de zahar. Tu te-ai ars cu placa de 5 ori, ca sa imi indrepti parul. Tu mi-ai pus o mie de intrebari stupide la care nu le stiai raspunsul, chiar daca le gaseai pe Google, doar pentru ca vroiai "sa tii minte toata viata ca eu te-am invatat asta". Tu mi-ai trimis o cutie cat mine cu un urs care si azi mi se pare ca se uita altfel la mine decat o facea in "vremurile alea", ale noastre. Tu m-ai trezit la 7 dimineata duminica sa imi spui ca "ninge, si te iubesc". Tu nu intelegeai niciodata de ce am mainile reci, si te chinuiai sa mi le incalzesti. Tu ma duceai acasa, si nu ma lasai sa plec. Tu plangeai cu mine in fata blocului tau "de dor". Tu "nu puteai fara mine". Tu m-ai crescut. Tu m-ai invatat tot ce stiu. Tu mi-ai deschis ochii. Tu ai invatat ca daca ma pupi pe frunte, sunt a ta. Tu aveai tot timpu` o umbrela la tine, sa nu racesc. Tu mi-ai facut ordine in dulap (si asta a fost intr-adevar un act care a dovedit mult, mult curaj). Tu te-ai intors de fiecare data la mine. Tu ai fost acolo cel mai mult. Tu ma iubesti, si stiu asta foarte bine. Tot tu, insa, mi-ai rupt inima cu fiecare ocazie care ai avut-o, intentionat sau nu, ani intregi. "Zi de zi, tu m-ai pierdut".

Vezi tu, el nu e asa. El nu o sa aiba niciodata o umbrela cu el, dar o sa fuga cu mine prin ploaie. El o sa sara intr-o balta si o sa ma ude din cap pana in picioare. El o sa-mi rupa bluza preferata de pe mine. El o sa ma tranteasca de dulap, si nu o sa se gandeasca nici macar o clipa ce vanatai o sa am a doua zi. El o sa-mi spuna lucrurile in fata. El nu o sa ma iubeasca niciodata, dar o sa insemn intotdeauna mai mult decat toate "pizdele futute si lasate" - el nu o sa ma iubeasca niciodata, dar nici nu imi va spune ca ii pare rau ca am intrat in viata lui, cum ai facut tu. El o sa ma traga de par. El o sa ma sarute si daca are gripa. El nu o sa ma sune dupa 5 minute dupa ce pleaca de langa mine, poate doar a doua zi. El nu ma cunoaste, dar crede ca o face. El are un loc in sufletul meu, cum ai si tu, dar el...el nu l-a pierdut niciodata. El nu mi-a rupt inima. El nu mi-a reprosat nimic, si nici nu a avut ocazia. El nu are pretentia sa-mi traiesc viata dupa placul lui. El nu ma intelege niciodata, dar imi da impresia asta. El ma place exact asa cum sunt. El stie ca sunt puternica. El poate si fara mine, dar nu imi da niciun motiv sa il las. El m-a ales pe mine demult, si nu am iesit niciodata din "trend". El are genul de zambet care poate lumina tot orasul. El e singurul care ma face sa am fluturi in stomac. El imi alearga prin vene. El poate nu ma asculta de fiecare data, dar aude tot ce ii spun. El m-a facut sa ma trezesc razand in hohote. El e acolo pentru mine, pentru ca si eu am fost acolo pentru el. El ma pupa pe frunte inaintea ta. El imi spune tot ce gandeste, chiar daca vreau sau nu sa aud. El spune ca ii e dor de mine cand ii e. El m-a facut sa uit de tine. El e tot ce tu nu esti si nu vei fi niciodata.
Doamne, tu...tu nici macar nu stii ca imi plac toate lucrurile astea care el, si doar el, stie sa le faca.

Bineinteles ca inca am nevoie de tine, dar il vreau, si il am, pe el.
Nu mai exista niciun miracol neimplinit pe lista care sa ma aduca inapoi, la tine. "Honey", I`m gone.

Te-am iubit, fraiere!

P.S.: Mai e ceva...tu stii ca vara, el e marea mea...

E vara, e fericire, oficial.

2010-05-31T10:58:00.005+03:00

Daca nu acum, atunci cand? De fapt, chiar acum.
Acum am facut ordine in mine. I-am aruncat definitiv pe cei care mi-au futut meciu` toamna trecuta cand exact de asta nu aveam nevoie, pe cei care au avut grija sa nu lase o iarna sa fie perfecta pana la sfarsit, si in special, pe cei pentru care mi-am irosit in zadar ca o copila proasta zile de vara, pentru ca asta era cel mai important. Despre primavara nu am nimic de spus, primaverile cred ca sunt ale mele - primavara mi-a fost mereu bine, cu el, fara el, cu un alt el, sau cu mine pur si simplu.

In stilu` asta, au plecat multi, tare multi din mine. Ma bucur. Era si cazul. Vara asta nu mai sunt mama ranitilor, descurcati-va, cum am facut-o eu cu toti ani la rand. Iar ei, astia patru care raman si o sa ramana, ei sunt ai mei - si sunt tot ce ma fac pe mine completa, asa ca imi sunt cel putin de`ajuns.

Trecand peste toti cei aruncati departe de mine o data pentru totdeauna, dupa curatenia de vara, se pare ca au venit in sfarsit si vremurile bune, care le tot asteptam de un timp si nu dadeau niciun semn cum ca s-ar intoarce si vara asta. S-au intors totusi, cu o intarziere de patru zile fata de anul trecut, dar sunt aici si cam asta e tot ce conteaza.

Acum cateva seri am auzit o piesa:
Regrete?
Eu nu am regrete.
Dar tot ce urasc cel mai mult la tine
E faptul ca te iubesc.

Lasand partea cu "urasc sa te iubesc", pentru ca tot nu ii dau de cap, si ma chinui de ceva timp, ramanem la "Regrete? Eu nu am regrete."

Cand am auzit prima oara versurile astea, o tipa langa mine a strigat tare "EU DA". Din noaptea aia, am o fericire inexplicabila in mine, pentru ca intr-adevar, eu nu am regrete.

Am o colectie impresionanta de greseli si de persoane pierdute din orgoliu`. Majoritatea lucrurilor care le-am facut, le-am gandit dupa ce erau deja terminate. Daca as putea, as schimba intr-adevar cate ceva, nu multe, oricum. Stiu foarte bine de cate ori am cazut, de cate ori am ramas cand trebuia sa plec, de cate ori am iertat si de cate ori am incercat macar sa uit. Toate astea au fost prostii, au fost greseli fatale, cu care mi-am complicat doar existenta un timp destul de bun, pana sa imi dau seama ca nu o sa reziste totul, doar daca eu nu ii dau drumul.

Daca ma gandesc, as putea regreta multe lucruri, fara de care totul ar fi fost mai simplu, dar fara ele, n-as fi fost niciodata ce sunt azi. Deci nu, eu nu am regrete, nici macar unul, si sunt mandra de absolut fiecare lucru care l-am facut, fie ca m-a bucurat, fie ca m-a durut. Eu le-am facut, eu le-am vrut, eu le-am purtat. Si as face-o din nou, oricand.

Avand in vedere ca vine vara, si am inteles ca fiecare vara e mai lunga, mai plina, cu mai multe amintiri decat cea de anul trecut, mi-am impus sa nu am regrete nici la toamna. Si nu o sa am, chiar nu o sa am, desi fac lucruri care am stiut dintotdeauna ca nu trebuie sa le fac, desi sunt indragostita pana peste cap exact de cine nu trebuie, desi nu ma gandesc deloc la ce fac, desi sunt aeriana, desi spun "DA" la fiecare ocazie care o am, si poate nu e cea mai buna idee, desi peste o luna si cateva zile o sa mi se innece corabiile, desi o sa-mi fie dor, desi nu fac nimic sa evit toate astea, nici la toamna nu o sa am absolut niciun regret, ci doar another story to tell, pentru ca tot ce fac, se clasifica in doua categorii: lucruri gandite si lucruri mai putin gandite. Dupa un an sau mai putin, oricum rad cu aceeasi pofta amintindu-mi de oricare dintre ele.

Acum, ca e vara oficial si a inceput sezonul de "fa ce vrei si daca nu stii ce faci", eu am intrat in pauza mea de fericire, a doua oara anul asta, si va doresc o vara in care fiecare rasarit sa va prinda pe mal, in pat, pe bordura, pe peron, in tren, oriunde ati fi, exact cu acelasi zambet pe care il am eu acum pe fata scriind asta, din exact acelasi motiv: nici unul.

Pentru ca a trecut un an.

2010-05-22T02:05:00.010+03:00

...Vezi, abea acum inteleg cum poate trece un an intr-o secunda, si in acelasi timp, intr-o vesnicie. Ar fi putut fi altfel, si asta cred ca m-a durut mereu cel mai tare.

Cred ca am prea multe in cap, in suflet, sau in trecut, ca sa imi gasesc cuvintele. Ce-i drept, sunt foarte rare momentele in care eu nu imi gasesc cuvintele - mi-ar place sa pot spune ca ce a fost, era mai presus de cuvinte, dar a fost de fapt doar un "ceva", un "ceva" pentru care nu am gasit nici azi un cuvant care sa exprime cat de mult m-a bucurat, cat de tare m-a durut, cat de mult m-a schimbat, cat m-a invatat sa iubesc din nou, cat m-a readus la viata si in final, cat m-a dezamagit.

Cateodata imi doresc sa nu fiu nevoita sa afisez un zambet enervant de fals cand te vad, sa mai am macar o urma de fluturi in stomac, sa imi provoace o oarecare bucurie. Cateodata mi-ar placea sa iti vreau binele, sa ma bucur pentru tine, cateodata imi doresc sa insemni mai mult, chiar si azi, pentru mine.

Dupa un an, insa, din care jumatate ai insemnat atat de mult cat voi stii doar eu si astia 4 pereti, ai ramas doar o pata de culoare in trecut, si una neagra in prezent. Nici dupa un an, nu am puterea sa te vad cu alti ochi, sa te vad ca un oarecare, sa te vad ca pe oricine altcineva care nu mi-a facut ceva, vreodata.

Nu pot. Nu am sa pot niciodata, pentru ca vezi tu, nu doar ca "mi-ai facut ceva", mi-ai facut ce nu a reusit, nu a incercat, nu a avut intentia, nimeni, niciodata sa faca; m-ai rupt pe mine, si tot ce aveam candva in mine. Dupa un an, sunt un intreg din nou, dar singura imagine care o am in minte cu mine distrusa efectiv psihic, se leaga de tine - ma opreste si acum sa te vad cu alti ochi, o va face intotdeauna.

Sincer, imi aduc aminte de tine extrem de rar, iar acele momente sunt oricum irelevante - nu imi provoaca nicio reactie, nu prezinta niciun strop de interes. Tu esti oricum uitat de mult, de dezamagiri, nervi, si timp. Ceea ce imi mai aduce din cand in cand o lacrima pe obraz, suntem "noi".

Vezi tu, asta e partea cea mai grea. In cazul acesta, mi-ar place sa gasesc lucruri urate, regrete, greseli, si nu sunt - nu aveam nici macar o pata in "noi", si asta ma termina.

O sa admit acum, pentru ca nu o s-o mai fac niciodata de acum inainte, ca imi lipsesti.

Poate, daca dupa un an, in ochii mei ai fi macar umpic mai mult decat un nenorocit care mi-a rupt inima in timp record, umpic mai mult decat o greseala fatala, umpic mai mult decat "ceva" de care prefer adesea sa nu imi amintesc, poate daca era asa (si Doamne, cat as fi vrut sa fie...), intr-o zi, ti-as fi sarit la gat si ti-as fi multumit pentru un singur lucru: pentru amintiri.

Dar pentru asta, am sa iti multumesc oricum, dupa un an, si intotdeauna.

Mail`uri de final/inceput.

2010-05-19T22:32:00.003+03:00

To: him
Cc:
Subject: subiectul (nu mai) suntem noi.

Nu te astepta sa incep cu "dragul meu", nu mai am niciun motiv sa o fac.
E probabil ultima oara cand vei mai auzi/citi ceva de la mine, deci "carpe diem":

Intotdeauna am crezut ca tu esti cel care stie cum stau lucrurile, intre noi, sau in general, cu adevarat, iar eu sunt doar cea care viseaza. Mi-a luat atat de mult incat nu imi vine sa cred, doar ca sa observ ca tot ce faci tu este sa traiesti in lumea ta, in care totul merge bine, si mai ales, in care eu sunt acolo an de an, luna de luna, zi de zi, ora de ora, minut de minut, clipa de clipa, pentru tine. Lumea ta, care consta in mine.

Singurul lucru pe care mi-l mai doresc este sa iti deschid ochii. De dragul aniilor astia, in care ai fost "in mana mea". Nu vreau sa dai cu capul de toate si sa te doara asa cum m-a durut pe mine. Asculta, deci, bine...

Lumea asta e exact la fel de rea ca tine. Nu esti cu nimic mai presus decat ei sau ei decat tine, dar ei sunt mai multi - nu le poti face rau, dar ei iti pot face tie. Inima lor nu se opreste pentru durerea ta, dar intr-o zi inima ta s-ar putea opri din cauza lor. Nu uita asta.

Cat despre noi...

Noi, scumpule, nu suntem intr-un film din cele la care ne uitam cand nu era maica-ta acasa. Nu suntem "pentru totdeauna", nu suntem perfecti. Nu vom fi niciodata. Asta trebuie sa intelegi, de fapt, nu vom (mai fi) niciodata.

Cat despre mine...

Nu sunt printesa ta, care sa astepte pe scarile palatului ziua in care o sa vi pe un cal alb, sa ma ridici de acolo si sa ma duci departe, intr-un loc in care sa nu aiba nimeni, nimic in potriva noastra si sa traim fericiti, an dupa an. Nu sunt poate cine te asteptai sa fiu, nu sunt cine ti-am promis acum mult, mult timp ca am sa fiu. Nu mai sunt. Nu te mai iert, nu te mai primesc inapoi, si chiar daca va trebui sa mint, am sa-ti spun de acum, de cate ori va fi nevoie, nu te mai iubesc. Sunt poate rea, cu adevarat, pentru prima oara cand vine vorba de tine, pentru ca observ cum iti rup inima in bucatele cu cateva vorbe, cum te doare, cum ma vrei, cum iti pare rau, cum ma iubesti, cum ti-e frica - vad cum te distrug, si nu imi pare rau. Ti-am spus demult, ca cineva o sa plateasca pentru toti anii astia, si nu aveam sa fiu eu aceea.

Cat despre tine...

Tu nu esti nimic...nimic din ce erai, nimic din ce ma asteptam sa ramai. Tu, esti prost. Prost, pentru ca nu vrei sa intelegi - ca nu ma mai poti avea pentru tine, ca nu ma mai poti prinde, ca nu ma mai poti face sa visez, ca nu mai poti sa imi schimbi hotararea, ca pur si simplu nu mai sunt a ta. Tu, nu mai esti nimic din baiatul la care ma intorceam de fiecare data, nimic din baiatul pentru care faceam drumuri interminabile noaptea, doar ca dimineata sa il vad zambind si sa il aud spunandu-mi "Mi-a fost dor de tine, piticot".

Ar mai fi multe de spus, stim amandoi, dar nu mai are niciun rost. Tu iti vei trai viata, care, ai sa vezi ca pentru un timp nu va consta decat intr-o durere continuua, iar eu pe a mea, care va fi exact la fel, departe unul de altul.
Niciodata nu mi-ai raspuns la astfel de mailuri, pentru prima oara, as aprecia sa nu o faci nici de data asta.
Nu ti-as putea niciodata dori raul, dar nu pot spune ca iti doresc binele.

~It`s too late for you and your white horse to catch me now~.

Copila ta. :)

From: him.
To: ddew_www@yahoo.com
Subject: RE: subiectul (nu mai) suntem noi.

Mi-e dor de tine, piticot.

Copilu` tau. :)

Scrisoare catre adevaratul Fat Frumos.

2010-05-14T17:16:00.007+03:00

Am vrut sa pun in aceasta postare mai putin sentiment decat in altele, dar nu, nu e mai putin, e doar altfel. "Nimic emotionant sau profund, nu esti tu persoana careia sa ii servesc pe tava sentimentele mele, nu esti persoana care le-ar observa." Vezi, exact asta am crezut ani intregi. Oricum, ai zile si zile...

Catre Fat - Frumos,

Am inteles ca pleci...

De fapt, stiam de ceva timp ca pleci, acum realizez insa cu adevarat. Nu pleci, azi, pana maine...pleci, de tot.

Pleci, pleci la propriu. Altfel probabil nu ai fi plecat din mine, nu ai fi avut de ce. Tu nu m-ai lasat niciodata. Apreciez, chiar daca poate nu ti-am spus niciodata.

Stii, toti spun ca nu realizezi ce ai avut, pana nu pierzi. Cred ca e prima oara cand le dau dreptate.

Acum, cand ma gandesc ca intr-adevar, nu o sa mai fi aici de fiecare data cand o sa vreau (vrei) sa fi, trebuie sa recunosc, mi se face frica. Te stiam undeva pe aici, prin preajma, si n-o sa te mai stiu.
Vezi tu, asta ma sperie cel mai tare.

Sunt mii de lucruri care nu ti le-am spus niciodata, pentru ca, repet, nu esti tu persoana. Te cunosc, mai bine decat o fac multi altii care au impresia asta, eu sunt copila care te stie exact asa cum esti, nu cum pretinzi a fi. Eu iti stiu absolut fiecare miscare, stiu cand minti, stiu cand te ascunzi, stiu cand te doare, si amandoi stim ca suntem tare putini cei care stim cand te doare. De fapt, suntem putini cei care stim ca si pe tine te doare, asa, din cand in cand.

Ei bine, daca tot e o scrisoare, o scrisoare de ramas bun, am sa iti multumesc, pentru ca ar fi trebuit sa o fac demult, nu acum, cand stiu ca nu mai am cand altcandva...

Dragul meu, iti multumesc din suflet pentru absolut tot (ti-am spus eu ca am suflet, mai stii?)! Iti multumesc pentru ca atatia ani, nu mi-ai reprosat nimic. Nu m-ai lovit, nu m-ai ranit, nu m-ai suparat, si m-ai certat doar atunci cand cineva trebuia sa o faca. Ai fost, si cred ca vei ramane mult, mult timp, singurul care a stiut sa fie exact ce avem nevoie, cand aveam nevoie, si intotdeauna copilu` meu, oricum. Ai stiut sa fi tot, atunci cand tot lipsea.

Vezi tu, asa o sa ramai intotdeauna pentru mine - Fat - Frumos, care a stiut sa fie orice/oricand, baiatu` care a fost intotdeauna la momentul potrivit in locul potrivit, baiatu` caruia nu am absolut nimic sa ii reprosez, sau pur si simplu, baiatu` din vara, cum erai pe atunci.

Peste toate, cu siguranta o sa te tin minte drept cea mai linistita dragoste a mea. Te-ai gandit vreodata, cum Dumnezeu, doi oameni ca noi, caposi, orgoliosi, care intotdeauna au pareri si fixatii total diferite, nu s-au certat nici macar o data? Nici eu. Nici nu m-a interesat.

Uneori am impresia ca Dumnezeu mi te-a trimis in cale. Ti-am mai spus asta o data, si mi-ai zis "draga de tine" - apoi ai zis ceva dragut, nu am retinut, si ti-am spus "dragu` de tine" - "dragii de noi, atunci".

Da, chiar asa, dragii de noi. Vezi, noi tot timpul am fost "dragi". Eu, draga ta (oricate alte dragi mai erau) si tu, dragul meu (oricati alti dragi mai erau). Asa ca pe langa tine, intotdeauna o sa imi fie draga notiunea de "noi", bazatii care obtin ce vor pentru ca au ochi verzi cum ziceai tu acum cativa ani.

Fat- Frumos, tin sa iti spun ca esti primul care pleaca vreodata din viata mea, si ii vreau binele. Iti vreau binele din toata inima mea, sper sa iti fie tot drumu` asta exact asa cum vrei tu sa fie, sper sa ai tot ce ai cautat si nu ai gasit pana acum, sau ai gasit doar pentru un timp. Sper sa fi exact cine si cum vrei tu sa fi, sper sa ramai la fel, sper sa fi toata viata ta, pentru tine, nu pentru ei, exact ce ai fost si vei fi intotdeauna pentru mine. Cred cu tarie ca o sa gasesti o femeie, nu o curva, si din nou, nu, nu e tot aia!

Sper doar ca anii viitori sa iti fie exact asa cum mi-au fost mie, cum mi i-ai facut tu...

Dupa mult timp, vreau sa iti spun ca te iubesc, dragul meu, te iubesc mult si demult, fie ca stii sau nu asta. Acum stii.

Nu o sa uit niciodata cum atatia ani mi-ai zambit exact la fel de fiecare data cand ma vedeai. Nu o sa uit cu siguranta niciodata ca Barbatii e porci, copilu`.

Iti multumesc pentru ca efectiv, m-ai crescut. Iti multumesc pentru fiecare zi, noapte, vara, an. Iti multumesc pentru absolut fiecare nenorocit de lucru marunt care l-ai facut pentru si din mine. Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi, existi pentru mine, existi in viata mea.

"End if it ends today, well i`ll still say that you shine brighter than anyone".

~...Si daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti..~

Te-am lasat, te iubesc, pa.

2010-05-05T19:40:00.003+03:00

(Suntem doar noi doi, intr-o camera plina de praf, la fel de goi, in amintiri si-n fapte...)

De ce te uiti asa la mine? Stim amandoi ca nu mai vezi nimic, de mult timp. Nu e ca si cum nu as fi aceeasi, nu e ca si cum nu suntem tot noi doi, tot aici. Ne e la fel de frica - nu am crescut, vezi? Tot eu inghit si in dimineata asta frica...a mea, si a ta. Stiu ca nu intelegi cat doare, faptul ca tot eu trebuie sa iti curat sufletul. Nu ai invatat nimic, asa e? Ai ramas acelasi copil care l-am cunoscut acum cativa ani. Spui ca acum ai curajul sa iubesti? Deci, spui ca ma iubesti? Oare, chiar te-am invatat sa iubesti?

Degeaba mai vrei sa cred ca poti schimba ceva. De ce nu ai schimbat pana acum? Ai idee cate lucruri trebuiau schimbate? Te-ai fi schimbat, tu, daca puteai...stii ca detest fiinta care ai devenit, la fel de bine cum o detesti si tu. Nu-mi cere sa te iubesc azi...azi, imi e doar mila.

MILA. Oare mila mi-a fost intotdeauna?

Mila de tine. Nu mai stii sa tii capul sus, nu mai stii sa ma pastrezi, nu mai stii sa ma strangi in brate, nu mai stii sa ma faci sa cred ca o sa fie bine, nu mai stii sa ai curaj, nu mai stii sa ierti, nu mai stii sa crezi, nu mai stii sa risti, nu mai stii sa iubesti, copilul meu. Te cred, te cred ca stiai, iubeai, ma iubeai pe mine, stiu asta, nu am sa uit niciodata. Fi destul de mare, doar o data, incat sa intelegi ca ai uitat sa ma iubesti.

Poti sa ma lovesti cu ce vrei, un suflet plin de rani nu mai simte nimic, copilule. Te las sa ma uiti, daca asta vrei. Nu mai trebuie sa vii dupa mine, nu mai trebuie sa imi explici nimic, te cunosc, atat de bine...nu mai poti sa imi spui nimic, nu ma mai poti convinge, nu ma poti opri...nu ma intorc, te rog, nu ma judeca...

Am sa plec, astazi, si o sa inchid usa dupa mine. Nu o s-o trantesc, doar o sa o inchid. Nu te invinovatesc pentru nimic, te voi iubi cu fiecare parte din sufletul meu exact atat cat vei aveai nevoie de asta. O sa ramai, si maine, si multe alte zile, copilul meu...stiu ca te doare, dar stii ca m-a durut si pe mine, atata timp...

Nu am vrut sa fie asa, imi pare rau ca am ajuns sa iti rup inima, constienta fiind...trebuie sa plec, acum, copilule, intelegi asta? Nu ma cauta, ne-ar durea pe amandoi mai mult decat ne va durea oricum...o sa ma intorc, intr-o zi, copilule, o sa ma pierd inca o data in tine si in toata fiinta ta, o sa iti aduc aminte cum e sa visezi, si o sa te invat sa ma iubesti, iar...

Te rog, nu te uita asa la mine. Nu ma intorc nici macar sa iti sterg lacrimile...ma ierti? De acum, trebuie sa te descurci singur. Imi promiti ca o sa faci asta? Ai grija de sufletul tau, pentru mine!
Te-am lasat, te iubesc, pa.

Azi e pentru noi !

2010-04-28T20:38:00.006+03:00

Stii ca daca astepti, primesti chiar tot ce ai pierdut, inapoi?

Stii ca trebuie sa rezisti?
Stii ca trebuie sa nu il lasi niciodata?
Stii ca trebuie sa lupti, sa lupti intr-una, stii ca trebuie sa nu te dai niciodata batuta?
Stii ca trebuie sa il prinzi de fiecare data cand cade, fie ca iti intinde sau nu o mana?
Stii ca trebuie sa il ierti?
Stii ca trebuie sa te prefaci ca ai uitat de toate noptile alea in care ti-ai adunat sufetul de pe podea?
Stii ca trebuie sa ai rabdare?
Stii ca trebuie sa crezi in tot ce-a spus candva, chiar daca acum a incetat sa iti mai demonstreze macar un singur lucru?
Stii ca trebuie sa fi acolo pentru el cand nimeni altcineva nu mai e, chiar daca tu esti cea caruia i-a facut cu siguranta cel mai mult rau?
Stii ca intotdeauna trebuie sa fi cu mult mai puternica decat el, daca vrei sa dureze?
Stii ca se bazeaza pe tine si atunci cand iti spune in fata "Pleaca si lasa-ma!" ?
Stii ca trebuie sa iti pese si atunci cand el nu o mai face?
Stii ca trebuie sa il iubesti, neconditionat, intr-una, oricand, in exact acelasi fel, oricate lovituri ai primi?
Stii ca doare din ce in ce mai mult parca pe zi ce trece sa il iubesti?
Stii ca desi ai impresia, nu devi niciodata imuna la genul asta de durere?
Stii ca trebuie sa taci, cand el isi urla sufletul afara?
Stii ca trebuie sa il ti de mana si atunci cand se intoarce cu spatele?
Stii ca tu esti nevoita sa te ridici singura de fiecare data, dar el nu poate sa o faca?
Stii ca trebuie sa faci fata unei lupte fara sfarsit care are loc in tine, intre ceea ce stii despre el, si ceea ce iti spune?
Stii ca trebuie sa treci peste toate limitele, liniile de sosire, peste orice ti-ai impus?
Stii ca trebuie sa iti ingropi orgoliul undeva foarte, foarte adanc?
Stii ca trebuie sa fi intr-adevar in stare sa lasi tot, pentru el, fiind constienta ca atunci cand o sa plece cu adevarat, o sa ramai cu nimic ?

Stii ca o sa se intoarca intr-o zi, nu? O sa se intoarca, la fel cum s-a intors de fiecare data cand parea ca a plecat iar din tine. O sa iti spuna ca te iubeste, o sa iti spuna ca te-a iubit mereu, pe tine si numai pe tine, orice ai fi avut tu in capu` ala al tau parca aparut ieri pe lume. O sa iti spuna ca s-a intors unde i-a fost mereu locul. Si o sa ramana, inca vreun an, asa, cum ramane de fiecare data dupa ce si-o ia urat de la ceilalti; ceilalti printre care nu a gasit niciodata si nici nu o va face, pe cineva care sa fie macar aproape de ceea ce esti tu. O sa se intoarca intr-o zi, si o data cu el o sa se intoarca toate lucrurile la normal, o sa se intoarca viata buna, o sa se intoarca toata fericirea aia dusa tare, tare departe, o sa se intoarca tot ce era mai bun in tine...sau in voi.

Dar stii, stii ca trebuie sa treci prin toate astea ca sa ajungi aici?
Stii ca trebuie sa fie al dracului de rau, mult timp, ca apoi sa fie iar bine?

Dupa toate insa, ziua aia in care s-a intors la tine, iar, stii ca sterge atatea zile, nopti, saptamani, luni, chiar ani? Stii ca poate face asta?
Si nu stiu tu, dar eu stiu ca a meritat!...si o sa merite de fiecare data cand o sa trebuiasca sa o iau de la inceput. Nu e pentru el, e pentru noi! Daca el nu, daca nici eu nu, stiu sigur ca noi meritam!

~We`re not gonna break, `cause we both still believe,
We know what we`ve got, and we`ve got what we need.~

Fata cu rochie albastra.

2010-04-24T00:10:00.003+03:00

Despre ea, ce-i drept, am vrut sa scriu demult, dar probabil nu trecuse destul de mult timp incat sa pot sa o fac fara sa-mi bata inima prea tare, fara sa-mi creasca pulsul, fara sa tremur si fara sa incep sa plang incontrolabil.

Daca scriam atunci, poate as fi stiut mai multe despre ea decat stiu acum. Desi in sufletul meu o sa existe intotdauna, a ramas totusi doar un episod dintr-un serial la fel de lung ca "Tanar si nelinistit".

Am incercat de nenumarate ori de atunci sa fiu ceea ce fusese ea, dar nu am reusit. Acum sunt constienta ca nu o sa mai pot vreodata. In fond, a fost fata pe care tu ai creat-o, si oricat urasc sa spun asta, nu ar fi fost niciodata ce a fost fara tine langa ea, atat cat ai fost acolo. Realizez cateodata ca ea reprezinta de departe cea mai frumoasa amintire a mea, si nu pot sa cred ca e legata de tine. Pentru mine ai ramas in final doar un baiat care mi-a rupt inima intr-un timp record, dar pentru ea vei ramane pentru totdeauna cel care a omorat-o...stii ca pentru asta nu te va ierta niciodata, nu?

Ea era de fapt o simpla fata, o fata mult mai puternica decat fusese pana atunci, mult mai sigura pe ea, o fata care invatase sa ierte pentru prima oara, si sa iubeasca pentru a doua - era cea mai fericita fata din lume, asta imi amintesc perfect. O fata care te-a mintit, nici nu stii tu cat de mult (partea cu nici nu stii si nici nu ai sa stii vreodata o facea poate speciala) si totusi nu ti-a facut niciodata rau. O fata care se nascuse din nou, si traia mai nepasatoare decat oricand, fara sa se uite vreo secunda in spate, sau ce-i drept, la cei ce stateau langa ea. O fata care a prins viata, si a terminat-o, intr-o rochie albastra, realtiv noua. In memoria ei si a tot ce a fost ea, am ales sa nu colectionez regrete, ci doar amintiri. Si doamne, cate a putut strange in atat de putin timp...

Ti minte cand te-am intrebat ce o sa raman eu pentru tine? Ai stat pe ganduri putin si mi-ai spus scurt: Fata cu rochie albastra. M-ai suparat al naibii de tare, pentru ca fusesem mult mai mult decat o fata intr-o nenorocita de rochie pana sub fund. Mi-a luat mult, mult timp sa realizez ca in absolut nicio ipostaza nu m-ai fi putut tine minte intr-un mod mai frumos decat acela. As putea spune dragule, ca pastrezi in amintirile tale tot ce a fost mai bun in mine.

Dupa exact 11 luni, am imbracat rochia asta pentru prima oara. Undeva in mintea mea, speram ca o data ce o imbrac, o sa mai fiu macar o secunda ce eram atunci. Nu am fost - o rochie poate pastra mii de amintiri, dar nu fericirea.

Astazi, aruncata aiurea printe toate celalalte haine, a ramas pur si simplu o rochie - totusi, intotdeauna va fi speciala, pentru ca a fost printre noi 4, in noaptea aia in care eram, la propriu, noi si restul lumii - am fost eu, tu, hainele tale, si rochia mea albastra.

Mai stii, fraiere? :)

EU NU MA GADIL!

2010-04-20T20:42:00.006+03:00

Cat crezi ca o sa mai ramana asa toate lucrurile astea, copilu`? Cat crezi ca 0 sa te mai las sa te prefaci "a doua zi" ca nu s-a intamplat nimic, si eu o sa inghit tot, doar ca sa nu ne certam iar, si iar, si iar. Oricum asta e tot ce mai facem. Oricum doar atunci mai vorbim, cand ai ceva sa-mi reprosezi, sau cand ma satur. Si ma satur, ma satur din ce in ce mai des, din ce in ce mai mult...te-ai gandit asa, macar o data, daca mai pot?

Da. Mai poti.

Ce te face sa crezi asta? De unde stii tu cat poti "sa poti", in fond? De cate ori a trebuit sa te intrebi tu daca mai poti?

O data. O data si bine, Andra, stii foarte bine ca as fi putut spune ca nu mai pot, dar am putut...si vorba ta, nu stiam cu ce se mananca, am putut pentru ca era pentru tine... si cam atat. Asa ca da, sunt sigur ca mai poti, cat timp e vorba de noi, ai putut intotdeauna...si nu vrem niciunul sa fie asta primul lucru pe care eu pot sa il fac si tu nu, in toata treaba asta, nu?

Da copilule, asta mi-am spus si eu intotdeauna, atunci, si mai tarziu, si mai tarziu, si mai tarziu, si mereu...atat de des, incat nu mai pot sa o cred, doar pentru ca vine de la tine, cum am facut intotdeauna. Am obosit, intelegi?... am obosit sa astept, sa lupt, sa am rabdare, sa iert, sa uit, sa ma prefac si peste toate, nici nu ai idee cat de tare am obosit sa te iubesc. Si stiu, stiu ca asta vrei de la mine, stiu ca asta vrei sa fac, stiu ca asta ai vrut intotdeauna...totusi, a trecut destul de mult timp incat sa imi recunosc in primul rand mie ca nu voi fi niciodata ceea ce vrei tu. Poate nu sunt impacata cu asta, dar o sa ma descurc. Iar de parut rau, imi pare, imi pare foarte rau, dar nu sunt capabila si nu am sa fiu vreodata sa ma schimb in ceea ce vrei tu.

Nu vreau si nu am vrut niciodata. Pizde care sa fie exact ceea ce vreau eu sunt peste tot, Andra, gradina Domnului e mare. Tie nu ti-ar place sa fi ceea ce vreau eu, si stiu asta foarte bine. Nu am incercat niciodata sa te transform in ceva pe placul meu. Nu ai mai fi tu fara toate lucrurile care ma dispera si tin de tine. Tie iti e bine asa cum esti, si sunt constient. Vreau sa iti fie bine, asta cred ca stii, mereu am vrut sa-ti fie bine...

Nu, nu ai vrut, nu spune ca ai vrut...

Daca nu am vrut, de ce te-am lasat sa fi fericita cu el? Nu te uita asa la mine, doar tu stii cat te-au durut toate zilele si noptile in care nu am fost acolo, nu asta spui mereu? Ei bine, doar eu stiu cat au durut toate zilele si noptile in care nu ai fost aici, ai fost acolo, cu el. Am vrut si vreau sa iti fie bine, cu sau fara mine. E singurul mod in care o sa te las vreodata sa pleci cu adevarat, daca o sa poti sa imi spui ca iti e mai bine fara mine. Dar nu poti, Andra, vezi, nu poti, pentru ca nu iti e si nu ti-a fost niciodata. Esti doar o fata puternica si descurcareata, destul incat sa nu iti fie rau. Spune-mi, ti-e mai bine fara mine? Asta vrei sa imi spui, ca ai obosit si ma lasi in sfarsit, pe bune, a mia oara, si o faci pentru tine? Spune!

Nu. Iar eu atunci cand ti-am spus "nu o sa te las", a insemnat exact ceea ce trebuia sa insemne. Oriunde as fi fost, langa tine, sau langa el, stii ca nu te-am lasat niciodata. Iar asta, asta nu o poti schimba. Eu am fost fericita cu el, exact cum ai fost si tu cu ele. Amandoi am facut greseli mari, da. Dar vezi tu, de fiecare data cand ai cazut, de fiecare data cand imi suna telefonul, iti raspundeam - vezi tu, cineva ti-a raspuns intotdeauna, cineva a dat lumea peste cap sa fie "acolo" in 3 ore, cineva a facut tot ce tu nu ai facut...si asta, asta o sa faca intotdeauna diferenta intre noi doi. Si daca nu vrei, daca intr-adevar nu te astepti sa fiu ceea ce vrei, atunci de ce nu faci ceva? De ce trebuie sa fie la fel, de ce inca trebuie sa ascult tot ce nu ar trebui nici macar sa aud, de ce trebuie sa te iert cel putin o data pe saptamana, de ce trebuie sa ma chinui sa uit, ca sa poata fi mereu la fel, de ce mai ti de mine, de fapt?

Nu pentru ca vreau.

Ai alta explicatie?

Da, dar include multe altele.

Nimic nu a fost vreodata simplu si s-a legat de tine, nu ma asteptam sa fie acum.

Nu vreau, Andra, nu am vrut niciodata sa fi tu fata pe care s-o vad plangand in bratele mele, nu am vrut sa fi cea care sa trebuiasca mereu sa aiba grija de mine, sa imi suporte toate rahaturile care nu mi le suport nici eu, nu am vrut sa fi cea care sa auda tot ce am spus, nu am vrut si nu vreau sa iti fac rau, desi stiu ca ti-am facut si inca iti fac, si in niciun caz nu vreau sa ma iubesti asa cum o faci. Dar am nevoie. Am nevoie de tine sa faci toate astea pentru mine, intelegi? Nu e prima oara cand o auzi, dar e prima oara dupa mult timp. Nu am nevoie de cineva, oricine, sa faca toate astea, am nevoie de tine. Pentru ca tu le-ai facut mereu, pentru ca tu poti si pentru ca de tine am nevoie sa fi acolo oricand ma intorc. Asa ca daca asta vrei, sau ai pur si simplu nevoie sa o auzi, te rog, te rog din toata inima mea sa ramai tu cea care face toate astea, cum ai fost si pana acum - si niciodata nu te gandi ca o faci pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca am nevoie. Am nevoie sa ramai "minunea mea", intelegi? Am nevoie de tine, chiar daca nu ti-am mai spus asta de cel putin un an, nu stiu ce pula mea m-as face fara tine. Iar de vrut, nu vreau nimic, te vreau doar pe tine. Daca mai ai timp de astfel de lucruri, ramai totusi si fata care daca "vreau soare, soare imi da". Si eu o sa raman copilu` care te face intotdeauna sa razi.

Da? Cum o sa ma faci sa rad?

O sa te gadil. De gadilat, te gadili si daca nu ma suporti sau vrei "sa mor". Si asa, vezi, te pot face oricand sa razi!

Crezi ca deaia rad de fiecare data cand ma gadili, din "reflex"?

...De ce razi, atunci?

De tine copilu`, rad ca nu poti sta departe de mine...rad ca nu o sa te schimbi niciodata, si ca inca esti in stare sa imi spui "Pleaca!" in fata...si eu, eu inca sunt in stare sa vad cum speri ca te cunosc destul de bine incat sa stiu ca nu vorbesti serios. Rad de tine, ca ne certam zile si nopti, si apoi vi la mine cu privirea ta inocenta...singurul lucru inocent care tine de tine, de altfel...si tot ce faci e sa ma gadili, ca sa imi aduci aminte ca tu inca esti baiatu` care ma face mereu sa rad. Si rad, rad de tine, ca te asezi in fata mea si nu ma lasi sa plec pana nu iti spun "daca te mai iubesc". Rad de tine, ca iar ai fost atat de prost incat sa crezi ca poti fara mine. Copilule, eu de fapt nici nu ma gadil!

Aceeasi nepasare (de oameni, si) DE TINE.

2010-04-15T21:22:00.008+03:00

Astazi mi-am amintit de tine. Mi s-a facut frig brusc si involuntar, m-am incruntat.

Nu ca as vrea, nu ca ar avea vreun sens sau as mai avea rabdarea sa iti explic de ce, dar imi provoci o scarba inimaginabila.

Cel mai mult ma intriga politetea cu care imi vorbesti cand ai ocazia, si respectul pe care inca mi-l porti. Ideea ca iti lipsesc si ca ma iubesti, ma amuza insa copios. Naivitatea de care dai dovada cand ai impresia ca pentru mine conteaza cat negru sub unghie faptul ca nu ai niciun cuvant urat pe limba despre mine, ma dezamageste. Normal boule ca nu ai, si nu ca ar avea vreo legatura cu sufletul tau imens, ci pentru ca nu ai ce sa spui! Si nu o sa ai niciodata - am fost atat de putin acolo pentru tine, si atat de mult fata de cat ai fi meritat. Stii asta, stiu ca stii, dracu` sa te ia.

In momentele in care sunt de acord sa iti raspund si sa sa te las sa stii "ce mai e cu viata mea", daca "sunt bine" si daca "sunt iubita", imi spui din ce in ce mai des "Eu stiu ca ma urasti". Si din toate tampeniile aberante care le poti gandi sau spune, asta este una dintre cele mai penibile. Dragul meu, realizez ca nu esti constient de asta, dar ca sa te urasc, as avea nevoie de atata timp, atata energie, atatia nervi, atatea amintiri, ar trebui sa imi pese, daca nu pentru ce esti azi pentru mine, cel putin pentru ce erai candva - credeam ca ai inteles demult faptul ca (da, am fost) nu mai sunt si nici n-am sa mai fiu vreodata cea care sa investeasca sau mai bine spus sa iroseasca atatea in tine.

O scarba suprema imi provoaca si astazi sa te vad cu ea pe strada, stiind ca o ti de mana strans si cu cealalta mana aruncata aiurea dupa mijlocul ei, o apuci parca in intregime - iar in tot timpul asta, iti ies ochii aia verzi din orbite, ochi care nici azi nu au invatat sa minta, si ma urmaresc, ma urmaresc sclipind de dor si de ciuda, vazand ca eu nu ma intorc si nu ii observ, doar stiu ca sunt chiar acolo, in spatele meu, acolo unde nu erau exact atunci cand tot ce faceam era sa stau cu privirea intoarsa in spate, cautandu-i. Ma uit plina de scarba la tine, vazand ca esti exact la fel, si parca mi se rupe sufletul cand ma uit la ea, o simpla necunoscuta pe care niste pasi gresiti au aruncat-o in bratele tale, in patul tau, in timpul tau si pentru o scurta perioada, in viata ta - ma uit la ea, si pot citi in zambetul ei cate nu stie, cum nu stie cine esti, cum te crede, boule, si ea te crede!

Nu imi pare rau ca, demult, la randul meu, am fost eu cea aruncata in bratele/patul/timpul tau, si pentru o perioada, chiar si in viata ta. Regret insa nespus ca de fiecare data cand ma uitam in ochii tai, o faceam parca tinandu-i pe ai mei inchisi - regret ca am realizat mult prea tarziu ca as fi putut sa te citesc, fraiere, ca erai atat de simplu, ca nu erai capabil de mai mult decat in mintea mea!

Tii minte dimineata aia destul de rece pentru vara respectiva, in care stateai trantit si relaxat pe patul ala nenorocit al tau care scartaia? Tii minte cum citeai acolo zeci de poezii si le analizai cuvant cu cuvant? Tii minte ce mi-ai citit in soapta, aruncandu-mi zambetul ala care pe atunci credeam ca "mi-l arunci" doar mie? Mai tii minte ca apoi m-ai luat in brate, si mi-ai spus ca "Intr-o zi asa o sa imi spui si tu mie"?.

Ei bine, exact asta fac: Din tot ce scriu, iubitule, reiese atat de bine/ Aceeasi nepasare, de oameni, si DE TINE.

Dragostea dureaza 3 ani?

2010-04-11T01:07:00.002+03:00

Vreau sa te sun maine!

Lasa, o sa te sun oricum maine.

Vreau sa te sun peste 5 ani...vreau sa te sun peste 5 ani, si sa nu iti spun "Buna, sunt Andra...nu cred ca ma mai ti minte, dar acum mult timp....". Vreau sa te sun peste 5 ani, ,si sa mai stii cine sunt, sa te sun intr-o zi, in mod obisnuit, cum as face-o si in alte zile! Sa iti povestesc de unde vin si pe cine am vazut.

Sa dezgropam amintiri! Iti dai seama cate s-ar aduna pana atunci?

Vreau sa te sun cand il mai insel si nu banuieste, sa radem de el si sa-mi zici ca-i un distrus.

Vreau sa ma asculti, cand nimeni nu ma mai asculta. Vreau sa iti spun plangand ca "Eu nu mai am pe nimeni" si tu sa ma iei de cap, sa te uiti urat la mine si sa-mi spui "Tu handicapato, ma ai pe mine"!

Vreau sa vi la nunta mea! Vreau sa fi in primu rand si sa te bucuri pentru mine. Vreau sa ma iei in brate si sa-mi spui "Si pe asta mi-ai promis-o mie, dar na, las de la mine". N-ar fi prima oara, asa-i?

Vreau sa ma scoti la o cafea cand o sa intru la facultate in Cluj, asa, deodata cu tine!

Vreau sa imi ti pumnii cand o sa fiu la primul meu interviu!

Vreau sa ma ajuti sa imi aleg cainele, sa ii dau un nume!

Vreau sa imi vezi copilu`, sa vedem daca seamana cu vreunul dintre portretele robot imaginare care le faceam noi cu mult timp in urma...sa imi zici "Uite tu fraiero, ti-am zis ca nu-ti iese fata".

Vreau sa vin la tine daca divortez, sa mergem in parc si dupa ce vorbesc disperata 15 minute fara oprire sa imi spui "Andra, da-l in pula mea, e un bou care nu-si merita viata, poti mai mult". Si sa ma calmez...

Vreau sa ne batem, clar!

Vreau sa imi zici ca ai gasit una ca lumea - "e o fana obosita" - "Andra ma disperi, jur".

Vreau sa fi acolo, mult, mult timp de acum inainte, vreau sa fi acolo oricand te caut, vreau sa ma ajuti si cand nu ma suporti, cand te disper, cand sunt copila sau "sunt chiar proasta". Vreau sa fi cel cu care rad si plang, cel pe care il innebunesc, pe care il critic, il cert si il iert, pe care il las si la care ma intorc, pe care il mint sau ii spun tot, vreau sa fi cel pe care mai pot sa il iubesc, acum si peste inca 5 ani. Pentru ca eu o sa fiu.

~It takes no time to fall in love,
But it takes you years to know what love is.
It takes some fears to make you trust,
It takes those tears to make it rust,
It takes the dust to have it polished.~

(acelasi) EL.

2010-04-08T00:09:00.004+03:00

Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa cred cu adevarat ca exista lucruri care efectiv nu mor, orice ar fi...iar cand spun orice ar fi, vreau sa spun orice...genul de lucruri care se intampla exact la fel ca de fiecare data, indiferent de cearta de seara trecuta, sau cea de acum o saptamana, de o luna, in fine, de certurile (probabil sunt milioane) de atatia ani incoace. Genul de lucruri care te scoteau din minti, dar de care iti era dor - care te scot si acum din minti, dar de care iti va fi dor saptamana viitoare. Genul de lucruri care au rolul de a iti aduce aminte ca inca e acolo, ca nu s-a schimbat nimic, ca nu a uitat si ca in felul lui complet tampit s-ar putea spune, dupa toate, inca te iubeste.

Genul de lucruri pe care am ajuns la concluzia ca le poate face o singura persoana. El, pe care dimineata il urasc si seara il iubesc, sau poate invers. El, pe care nu pot sta suparata mai mult de o saptamana. El, care ba ma suna de 20 de ori pe zi, ba nu imi raspunde si isi inchide telefonu`. El, care ma face cu nervii si el, care ma poate calma cand o fac altii. El, care mi-a rupt inima, si a refacut-o cand a rupt-o alt bou care nu-si merita viata. El, care intr-un final, ma iarta, orice prostie as fi facut, din nou. El, care daca ma gandesc bine, e singurul care a fost langa mine mereu in tot timpul asta, poate chiar si atunci cand de fapt, nu era. El, pe care il disper cam 25 din 24, si tot ma iubeste. El, cel despre care spuneam in toate posturile anterioare ca o sa il las, pe bune ca o sa il las - el, pe care nu o sa il las de fapt niciodata, pentru nimeni, orice ar fi, niciodata.

El, despre care candva, puteam sa scriu mult mai mult, dar daca as face-o acum, mi-ar fi imposibil sa nu ma repet, pentru ca el, a ramas totusi exact la fel, mi-a ramas exact asa cum mi-a fost intotdeauna: TOT.

Ma mai iubesti?

2010-03-29T21:54:00.003+03:00

S-a ridicat brusc de pe scaun si a luat-o la fuga pe scari, aproape pierzandu-si pantofii micuti si rosii cu toc inalt. A iesit in strada, s-a asezat pe prima bordura inalta care a vazut-o, realizand abia atunci ca tocmai sta cu rochia pe care si-a dat alocatia pe tot anul pe o bordura murdara si uda. Si-a aprins o tigara, a tras aer adanc in piept, si desi incerca din rasputeri, nu a putut sa nu izbucneasca in plans. Ce o ingrijora mai tare nu era simplul fapt ca plangea pe o strada pustie, ci pur si simplu ca isi rescunoastea lacrimile, plansul, suspinele...era plansul acela vechi, de demult, era plansul caracteristic dorului de el.

Il vazuse in seara asta, dupa mult timp. Nu era pregatita sa il vada, cu atat mai putin alaturi de altcineva. Era constienta ca trecuse destul de mult timp, si era normal sa isi fi gasit pe altcineva, dar ii era imposibil sa intelegea de ce lui i-a luat cateva luni, iar ea se lupta in fiecare zi cu teama ca ii va lua o viata, sau poate ceva mai putin... . Era prima oara dupa mult timp cand isi dadea seama cat ii lipseste de fapt, el, sau ce tinea candva de el, ea, ei - plimbarile de seara, tachinatul, saruturile pe ascuns, noptile memorabile, orele pierdute la telefon, si bineinteles "te iubesc"-ul care era candva la ordinea zilei...poate chiar si certurile, nedreptatile, ciondanitul...- nu, ii lipsea el si atat.

O lovise ca un fulger sa il vada pentru prima oara de atunci...era fericit, sau asa parea. Nu stia daca asta o bucura sau o deranja. Ii luase o singura privire, in jur trei secunde, sa observe ca era exact asa cum il stia ea - avea acelasi zambet, aceeasi expresie a fetei, aceeasi alunita plasata in acelasi loc, acelasi tic, isi pocnea degetele de la mana dreapta- privind aparentele, parea sa fie acelasi pe care il stia ea.

Imeidat ce si-a intros privirea si a luat-o la fuga, a stiut ca nu, nu era acelasi. Baiatul pe care il vedea acum si inca nu putea da ochii cu el, era baiatul care ii spusese sa plece, era baiatul care a impins-o cand ea se apropia de el, era baiatul care nici nu a observat cat de mult isi calcase pe orgoliu pentru el, era baiatul pentru care fusese mereu acolo si el nici nu isi mai amintea...era baiatul, singurul baiat, pe care ea il iubise, singurul baiat care ii rupsese inima.
Cel pe care il stia candva insa, fusese cel care o prindea ori de cate ori cadea, cel care ii lingea toate ranile, si in niciun caz nu i-ar fi provocat el una. Fusese cel care o iubea, fusese cel caruia, candva, ea ii rupsese inima.

Povestea lor se terminase de ceva timp, si ea decise sa o ingroape cat de adanc ar fi putut, pentru ca toate amintirile alea frumoase nu trezeau nimic altceva decat regrete, lacrimi si multe, multe intrebari. Ce-i drept, o durea de cate ori realiza ca el inca sta ascuns undeva in sufletul ei, dar nu o spunea nimanui. Tinea pentru ea, durerea, dorul, faptul ca inca il iubea al dracului de mult...nu ar fi ajutat-o cu nimic daca ar fi stiut si altii, lui oricum nu i-ar mai putea spune toate astea niciodata. Nici sa dea ochii cu el nu pare sa mai poata...

Isi termina tigara si se ridica nesigura. Genunchii ii tremurau inca, si inima ii batea mai tare decat isi amintea ea sa fi batut vreodata. Se intoarce totusi inauntru, stiind ca o noapte rece si ploioasa nu o sa clarifice nimic, nu o sa imbunatateasca nimic, si cu siguranta nu o sa schimbe nimic. Nu era sigura daca isi dorea ca el sa fie prima persoana pe care sa o vada in multime, sau ar fi preferat sa nu mai stie nimic de el, mult timp de acum in colo.

Se intalni totusi cu el pe scari, dupa cateva minute...s-a uitat in ochii ei si nici macar el nu a putut sa spuna nimic, cinci secunde...apoi i-a spus doar "Hei...". In momentul ala a simtit ca nu mai era nicio gura de aer pentru ea in locul acela. Doamne, cate avea sa ii spuna, sa ii reproseze, sa ii povesteasca, sa ii multumeasca, sa ii aminteasca...
I-ar fi spus ca a plecat ca un prost atunci cand putea sa aiba tot, ar fi incercat sa ii descrie imaginea trista a tot ceea ce a lasat in urma, i-ar fi spus cum i-au trecut ei toate noptile astea, cum nu a stiut daca afara ploua sau era soare, cum s-a schimbat, cum i s-a facut o frica teribila de a mai iubi pe cineva, ce nelinistita era ca lui nu o sa ii fie bine daca ea nu e acolo, ca nu o sa mai aiba pe nimeni cum avea inainte...i-ar fi spus toata povestea ei, de cand el incetase sa mai faca parte din ea.
Si-a dat seama ca sunt prea multe de spus unui om pe care acum nici nu il mai recunoaste, unui om care acum nu si-ar irosi timpul sa ii asculte ei povestea, chiar daca ea si-a irosit absolut tot timpul ascultand orice ar fi avut el de spus...era in stare sa il asculte acum si doua-trei ore vorbind despre masini, sau batai, sau jocuri, sau vreuna buna..dar nu, adevarul e ca ea nu mai stia absolut nimic despre el. Vroia sa se rezume la un raspuns scurt, care sa nu fie la fel cu salutul lui - si-a ridicat capul din pamant si l-a intrebat, putin mai sigura pe ea: Ma mai iubesti?

El s-a blocat. Nu i-a raspuns, nu se astepta sa il abordeze asa. Fusesera luni bune in care nu schimbasera o vorba, iar primul lucru pe i l-a spus a fost "ma mai iubesti?" ?! Nu intelegea. Oricine ar fi spus un "buna", "ce mai faci", "cum mai esti?", " de cand nu te-am vazut"...in acelasi timp, era sigur ca il vazuse cu prietena lui, cine ar intreba un baiat daca o mai iubeste, cand el e cu altcineva? Ea..ea ar fi intrebat, si el stia asta foarte bine, pentru ca nu fusese niciodata ca toate celalalte, si poate asta l-a tinut atata timp langa ea. Acum isi amintea...
Intre timp, ea s-a intors si a plecat, incepand sa se intrebe ce a fost in capul ei sa puna o astfel de intrebare. Era a doua oara in aceeasi seara, cand fugea pe scari, tremurand si plangand, pentru ca nu il mai putea privi in ochi, nu mai putea sta langa el...
Undeva intre etaje, o mana o apuca cu putere de umar. Stiind cine e, nu s-a intors, dar s-a oprit - "Da." .

Intotdeauna o sa te iubesc...

2010-03-24T20:33:00.005+02:00

Stiu ca nu am fost eu cea care sa te sune in fiecare zi. Nu am fost cea care sa isi ceara scuze, sa aiba rabdare, sa isi lase orgoliul in spate. Nu am fost si nici nu voi putea fi vreodata cea care a doua zi se poate preface ca nu s-a intamplat nimic, ca tine. Nu am fost cea care sa fie mereu de acord cu ce spui tu. Nu am fost cea care sa nu iti critice nimic din ce faci. Nu am fost cea care sa depinda de tine. Nu am fost cea care sa nu poata fara tine, nu am fost cea care nu se descurca singura, si nici nu am sa fiu vreodata. Nu am fost cea care te-a iertat usor. Nu am fost cea cu care nu te certi niciodata, si nici cea care nu iti spune lucruri vrute si nevrute. Nu am fost cea care te-a lasat sa faci totul de capul tau. Nu am fost cea care sa iti asculte sfaturile de fiecare data...si in niciun caz, nu am fost ce ai vrut tu sa fiu.

Dar am fost eu, si am fost acolo pentru tine, intotdeauna. Am fost cea care nu ti-a intors niciodata spatele. Am fost cea care nu a avut niciodata puterea sa te lase. Am fost cea care era capabila sa te asculte ore intregi, oricat ar fi fost ceasul, indiferent ce prostii debitai. Am fost cea care ti-a vrut intotdeauna binele. Am fost cea care a incercat intotdeauna sa te tina departe de ce ea stia deja cum e, chiar daca poate nu ai stiut niciodata. Am fost cea care ar fi fost capabila sa faca orice, ca sa iti fie bine. Am fost cea care a lasat totul in spate, pentru tine. Am fost cea care a stat o ora intreaga si s-a uitat la tine zambind, in timp ce tu dormeai. Am fost cea care nu te-a mintit niciodata, indiferent ce consecinte a avut adevarul. Am fost cea care nu ti-a dat drumul niciodata. Am fost cea care a cedat intotdeauna scuzelor tale, a cedat intotdeauna cand a auzit "Nu o mai fac", desi stia foarte bine ca o vei face din nou. Am fost cea care nu a dormit nopti bune nestiind ce faci, daca esti bine sau daca o mai iubesti. Am fost cea care te-a iubit, sunt cea care te iubeste, si am sa fiu tot cea care te va iubi...cate altele crezi ca au fost, sunt, sau vor mai fi?

Am fost eu...si nu stiam ca va veni si ziua cand nu va mai fi de ajuns.

Ce mai e de iubit la un porc?

2010-03-21T21:37:00.002+02:00

Ati observat vreodata cum toate fetele iubesc?! Isi iubesc familia, isi iubesc toti prietenii, colegii si fostii colegi, isi iubesc prietenu` si toti fostii prieteni, iubesc, ce-i drept, tot ce apuca. E penibil. De fapt, sa fim serioase, pe cine iubim?

Din toti prietenii, daca te gandesti putin, nu sunt mai multi de 2 pe care sa poti spune ca ii iubesti. Cat despre prietenu`, fostu` prieten sau orice ar fi el, dintre toti, asa-i ca e doar unul de fapt cel pe care (inca) il iubesti?

Interesant este ca intotdeauna, acest el pe care l-ai iubit, il iubesti, si te gandesti disperata ca o sa il mai iubesti un timp de acum in colo, este exact acel el care iti face zilele cu cel putin 3 nuante mai negre. Nici tu nu intelegi cum reuseste, doar o face. Reuseste intotdeauna sa spuna ceva ce nu ar trebui sa spuna, sau sa nu spuna, cand ar trebui, face pe prostu`, sau chiar e prost, nu te baga in seama cu lunile, pana isi aduce aminte ca ii trebuie ceva, si tot asa. Dar ramane el cel pe care "against all odds", il iubesti.

Mai devreme sau mai tarziu, astfel, nu poti sa nu te intrebi: cum dracului ai putea sa iubesti pe cineva ca el? Cum, cum reusesti sa il iubesti pe cel care ti-a stricat telefonul de vreo 3 ori (de cate ori l-ai trantit de pereti, doar pentru ca nu stie sa salute...sau pentru ca iti inchide...sau nu raspunde...sau nu raspunde el), cel care ti-a taiat 2 din cele 3 mese pe zi, care a transformat 6 nopti din 7 in nopti albe, care ti-a adus imaginatia intr-un punct atat de sadic fara sa iti dai macar seama, gandindu-te cam 23 de ore din 24 "Ce i-as face acum daca ar fi in fata mea, Doamne, ce i-as face"...si nu, nimic din ce ar vrea el sa-i faci.

Dupa toate astea, din nou, nu poti sa nu te intrebi: De fapt, il iubesti pe el, cine era el, ce a fost intre voi candva sau pur si simplu toti nervii astia, rabdarea, lupta continua au devenit un stil de viata cu care te-ai obisnuit pur si simplu si fara de care, te-ai plictisi? Il iubesti pe el, sau esti doar genul de masochista care nu se opreste din a isi face rau singura, chiar daca stie foarte bine ca se agita fara ca el sa observe macar? Il vrei din iubire, sau din orgoliu? Il vrei sa il mai ai doar inca o data, sau sa il lasi tu o data? Oare chiar incerci sa il accepti asa cum e, sau tot ce incerci e sa il schimbi asa cum vrei tu? Chiar iti mai face placere sa il ajuti, atunci cand are nevoie de tine, sau a ramas doar un simt al datoriei care te macina? De fapt, chiar il mai iubesti, sau ti se pare absurd sa nu il mai iubesti, asa, dintr-o data? E un porc acum, vezi si tu, ce mai e de fapt de iubit la un porc? Faptul ca intr-o viata anterioara era "lumina vietii tale"? S-a stins si lumina, s-a dus si viata aia..Intelege fata draga, era!

Ahhh, si totusi...cum schimbi barbatii, in ce au fost candva?

Despre "Arta de a insela".

2010-03-11T17:16:00.005+02:00

Oamenii care inseala (infidelii, nenorocitii, mincinosii, etc), vor fi intotdeauna judecati pentru ce au facut, orice scuza, motiv sau pretext ar avea - nu, nu o sa mearga cu "Dar eram beat!" (si totusi toata lumea inca insista cu asta, hm) - vor fi judecati oricum. Ei bine, asta ne face pe toti persoane care suntem judecate, dupa sau inainte sa judecam la randul nostru...pentru ca, sa fim seriosi, cu totii inselam, iar daca nu am inselat, inselam acum, sau o sa inselam in viitorul mai apropiat decat credem. E pur si simplu un lucru pe care toata lumea il face in aceeasi masura in care il detesta. Reprezinta in acelasi timp, probabil princpala exceptie a celebrului proverb Ce tie nu iti place, altuia nu face. Clar, aici nu se aplica.

Acesti cheaters, isi gasesc intotdeauna un oarecare motiv pentru care o fac. Foarte rar vei gasi pe cineva care sa iti spuna Uite asa ca m-am saturat de fata ta. Nu, asta nu s-a intamplat in niciun caz - motivele intemeiate variaza intre: M-am simtit neglijat, Vroiam sa incerc ceva nou, Si tu ai facut la fel, Trebuia sa alfu cum e, si bineinteles ERAM BEAT ( da, o sa fiu beat si maine, poimaine...).

Fetele care au tupeul nesimtit de a se baga si a strica o relatie, vor fi numite de fetele a caror relatie este stricata, tarfe. Intotdeauna, la un moment dat, barbatul matur care a facut asta, prins acum la mijloc saracu` si tragandu-se pe fundulet ca un baietel fara scapare, va intreba: Da` de ce ii spui asa? Hm, chiar nu stiu de ce le spunem asa.
Interesant este insa ca daca revenim la faptul cert cum ca toata lumea inseala, fiecare fata a carei relatie este stricata si o numeste pe alta tarfa, a fost, sau va deveni, la randul ei, tipa care e facuta tarfa. Desi in timp ce va urla la el - Cum dracului sa ma lasi pentru o tarfa ca aia, inaptu` p**ii? - constiinta ii va urla in spate - Draguta, ti tu minte cand aia doi erau impreuna de cativa ani, si tu, asa pe sub piele...dada, asta vara...vad ca mai ti minte, e bine. Tarfo! - ea nu se va lasa. Aici se aplica intotdeauna eu pot!...ea nu.

Baietii care au tupeul nesimtit de a se baga si a strica o relatie, vor fi numiti de carte baietii a caror relatie este stricata distrusi. Nu stiu de ce, aproape toti prefera acest cuvant, care mie mi se pare totusi destul de bland (pe langa tarfa, dar na, fetele au fost mereu mai ale dracu`). Oricum, in cazul lor, dupa ce ii scot ochii fetei ( care probabil se va scoate cu Daca stiai sa ma apreciezi, asta nu se intampla! ) si trec de perioada in care inimioara lor fragila este rupta ( variaza intre 2-3 ore - apoi incepe perioada de Tu pizda, crezi ca stau in loc de tine? ), fac un impresionant schimb de pumni cu distrusu`, si povestea este considerata incheiata.

Grupul acesta infinit de oameni care inseala, se imparte de fapt strict in doua categorii: cei care inseala cu bun simt, si cei care inseala-ca-niste-fraieri-in-fata-celor-care-sunt-inselati.
Poate mai exact ar fi cei care stiu sa insele, si cei care NU.

Cei care inseala cu bun simt, sunt oamenii fata de care merita sa ai tot respectul. Sunt genul de oameni care fac ce vor, cand vor, cu cine vor, cum vor, fara sa stie/afle nimeni din jurul lor. Isi tin aventurile departe de lume si mai ales, departe de partener. Acestia sunt oamenii care stiu sa multumeasca pe toata lumea, oamenii care stau pe margine si se amuza copios, compatimindu-i pe cei din grupul fraierilor care au vrut sa i-o traga, si si-au luat-o. Acestia sunt cei care cunosc cu adevarat Arta de a insela. Acestia...acestia sunt putini. [ Aici trebuie sa ii multumesc celui care mi-a predat candva lectia asta, si m-a introdus direct in acest grup superior. Raman datoare. ]
Cea mai mare greseala pe care o fac membrii acestui grup select este ca atunci cand sunt inselati de catre partenerul lor, membru al celuilalt grup, isi ies din minti - nu pentru fapt in sine, ci pentru ca in timp ce ei au batut toate aleeile uitate de lume si a trebuit sa isi bea cafeaua in toate bodegile, celalalt nu a putut nici macar sa se oboseasca sa nu stea fix in fata lui (poate chiar masurase cu liniarul, sa fie in linie dreapta, Dumnezeule) - si se considera invingatori doar in momentul in care le-o intorc. Asa ca am sa revin la cel caruia ii multumeam mai sus, si la vorbele sale intelepte: Copila, rupe-i capu`, si lui, si aleia, sparge-i geamu` de la garsoniera, distruge-i viata, doar nu te da niciodata de gol - ramai tu aia sfanta si fidela...stai acolo pe constiinta fraierului care n-a fost in stare sa te insele cu bun simt. Deci nu, nu spune cu prima ocazie "Si ca sa stii, aseara nu am dat niciun examen, eventual unu` oral!".

Grupul celor care inseala-ca-niste-fraieri-in-fata-celor-care-sunt inselati il reprezinta de fapt cei care nu stiu sa insele - cat timp inseli pe cineva, esti intr-o realtie cu el, si mai ai inca una...sau mai multe...pe langa. Dar nu, ei nu sunt capabili sa insele in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca datorita prostiei de care dau dovada, nu le pot pastra pe amandoua. Sunt genul de oameni pe care ii depasesc genul asta de decizii, unde sa mergi si sa nu stie celalalt, ce scuze plauzibile (nu, nu eram beat) poti gasi. Dificultatea lor princpiala consta oricum in cum ar putea ei sa faca sa nu se plimbe de colo-colo cu tarfa sau distrusu` prin fata ochiilor tai. Sunt genul de oameni care alearga dupa doi iepuri, si deobicei prind unul, dar dat fiind ca vorbim de inselat aici, nu asta e ideea. Cu unu te alegeai oricum.

Astfel, scenele in care se destrama un cuplu in care unul din ei facea parte din primul grup iar celalalt din al doilea, sunt intotdeauna identice. Fraierul va incerca sa ii explice ca nu a vrut sa raneasca pe nimeni, ca e mai bine pentru amandoi, si o sa isi dea si celalalt seama mai tarziu (eventual mai baga si penibila replica Candva, o sa imi multumesti), ca stie cum e si nu e mandru de ce a facut, si bineinteles, ca ii pare rau, nespus de rau, nici nu poate explica cat de rau ii pare fraierului ca nu a putut sa si-o rezolve cu cativa metri mai incolo. Pe de alta parte, cel cu bun simt se va uita la el cu o privire goala, si ii va spune doar atat: Ai fost un mare, mare fraier. Atunci, celalalt va sti, va sti foarte bine cat si ce rau a facut, ce greseala imensa, ce tragedie a provocat!

Ceea ce nu va sti insa este ca intelesul vorbelor alea, erau cu totul altele: "ai fost, esti, si vei fi un mare, mare fraier, pentru ca eu am facut tot ce ai facut tu, doar ca acum nu trebuie sa imi cer scuze, si maine nu o sa ma stie pe mine tot orasu` drept tarfa...si tu nu o sa stii asta niciodata" - iar partea asta cu "tu nu o sa stii niciodata", partea asta face diferenta!

Si asa, in incheiere, celebra melodie care cu siguranta ii trezeste amintiri fiecaruia dintre noi...

Dupa ani si ani...

2010-03-06T14:23:00.003+02:00

Vorbe au fost multe in tot timpul asta, si gandindu-ma acum, as lua atatea inapoi. Chiar nu am vrut sa iti arunc tot in fata, desi stiu ca am facut-o. Unele aruncate cu ura, ca tu sa le prinzi si sa ma crezi, unele din suflet, care speram apoi tremurand ca nu le-ai auzit, inteles sau bagat in seama. Nu mi-a placut niciodata sa fiu o carte deschisa in fata ta, detestam si inca o fac, felul in care imi citesti fiecare reactie, sau chiar tacerea.

Adevarul e ca mi-e al dracului de dor de tine, si mi-a fost in tot timpul asta...atunci cand iti spuneam ca nu mai vreau sa te vad, ca nu mai vreau sa aud de tine/ceva de la tine/o alta scuza. Am crezut ca e mai usor sa plec pur si simplu, si probabil ar fi, am un bagaj impresionant (de cate ori m-ai mintit, de cate ori m-ai dezamagit, de cate ori m-ai lasat, de cate ori am venit dupa tine si te-ai prefacut ca nu ma vezi, de cate ori "nu ma cunosteai", cate lucruri urate mi-ai spus, de cate ori nu ai fost acolo...), ar fi, daca nu ai aparea mereu direct in fata mea in ultimul moment, stiind foarte bine ca pot trece peste orice, doar peste tine nu.

Cum am plecat totusi altadata, as putea pleca din nou, si poate asta e ceea ce inca ne tine, frica de a pierde. Dar nu, nu mai plec inca o data, nu o sa mai plec mult timp de acum inainte, pentru ca orice ar fi, eu nu pot sa scriu o jumatate de carte. Ceea ce ma tine totusi langa tine, sau in joc, nu mai e atat de tare legat de iubire sau neputinta de a reusi de unul singur, ca altadata. De fapt, sunt convinsa adesea ca mi-ar fi mult mai bine si mai usor fara tine in viata mea, dar refuz sa las jocul asta lung si fara niciun fel de reguli, sa se termine in favoarea mea, sau a ta. Cand se va termina, atunci va fi egal. Iar acum, acum nu e, pentru ca desi am o lista cu 101 lucruri pe care ti le-as putea reprosa oricand, si numarul creste considerabil cu fiecare zi ce trece, inca a ramas ceva de care nu am scapat: o singura data, cand am avut cea mai mare nevoie, poate din greseala, sau poate (sigur) nu, tu ai fost acolo. Iar eu...eu nu am fost. Eu am fugit, eu m-am enervat, eu te-am departat de mine, si stiu ca nu te-am lasat singur, dar te-am lasat fara mine, si stiu, stiu ca nu asta asteptai, stiu ca nu asta trebuia sa fac.
Pe de alta parte, vorbind de scoruri egale, si tu mai ai de facut/refacut/indreptat/reparat atatea pentru mine, si poate ca stiind asta, te gandesti uneori sa pleci. Oricum nu o sa inteleg niciodata de ce iti faci bagajele, cand stim amandoi ca nici nu ajungi pana la usa.

Astfel, nu ai decat sa dai cu ce vrei in mine, sa iti para rau apoi sau sa nu iti para, nu ai decat sa incerci sa imi faci rau cat vrei, nu plec niciunde. Pana nu...

Pana nu iti mai dau macar o palma, pana nu iti mai spun o data "te iubesc fraiere", pana nu ma mai trezesti o data, pana nu te mai iau o data in brate, pana nu mai arunc o data cu ceva dupa tine, pana nu mai blochez o usa, pana nu mai razi o data de mine, pana nu ne mai batem o data, pana nu mai fac drumu` ala o data, pana nu mai "mergem acasa" o data, pana nu ne mai batem cu zapada o data, pana nu mai radem de ea o data, pana nu-i mai mut maixularu` o data, pana nu mai esti o data al meu, pana nu mai suntem "eu, tu, si restul lumii" inca o data.

Dupa toate astea, poate o sa pot pleca, pe bune. Dar acum, acum chiar nu plec niciunde. Nu azi.

Pentru ca toate povestile au un sfarsit.

2010-03-04T22:15:00.005+02:00

De vina sunt eu, pentru ca te iubesc.

Iar pe langa asta, de atatea alte cele...
De vina sunt eu, ca am avut grija de tine intotdeauna. De vina sunt eu, ca nu am plecat. De vina sunt tot eu ca nu te-am lasat macar pe tine sa pleci. De vina sunt eu, ca am avut incredere in tine. De vina sunt eu, ca am asteptat atat. De vina sunt eu, ca te-am iertat. De vina sunt eu, ca am crezut ca poate, in vreun fel, meriti. De vina sunt eu, ca nu am crezut nimic din tot ce am auzit. De vina sunt eu, ca am tacut prea mult. De vina sunt eu, ca am uitat ca oamenii nu se schimba niciodata, niciodata. De vina sunt eu, pentru anii ce-au trecut.

Pentru tot restul, de vina esti tu, stii prea bine ca-i asa, de vina esti tu ! Si cat as vrea sa pot schimba..

Nu pot sa spun ca nu mi-a facut placere. Orice poveste care a inceput candva, trebuia sa aibe si un sfarsit. Si nu, cateodata chiar nu mai conteaza cate lucruri mai ai de spus, de aratat, de iertat, de dat, de luat inapoi, nu mai conteaza cat iubesti sau cat nu, cat iti pasa sau cat ti-a pasat. Cateodata te ridici doar si pleci, scriind ultima pagina a unei povesti care parea sa nu se mai termine niciodata, oricat ar durea de tare, orice ar insemna asta. Da, acum s-a terminat si povestea asta, s-a foarte terminat.

~faster than you can follow me from this place, and farther than you can find me...I`m leaving today~

Se pare ca orice "copil" creste.

2010-02-13T21:44:00.006+02:00

Obosita de aceeasi zi care se repeta de mult prea multe ori si satula de viata pe care o traieste fara sa fie de acord si totusi fara sa se impotriveasca, se tranteste in patul ei destul de dezordonat, traind singurele clipe din ziua aceea in care se simte bine...poate chiar mandra - e cu siguranta singurul pat din care nu s-a simtit alungata niciodata, a alungat pe altii. Se ridica si decide ca e destul de matura sa recunoasca faptul ca daca fuge nu inseamna nici pe departe ca scapa, decide ca nu are nimic de pierdut, si imbratiseaza ideea nebuneasca, stupida, si copilareasca ce nu si-o poate scoate din cap de zile intregi, de cand el refuza sa o lase sa isi vada de viata ei. Ia grabita o foaie de hartie si scrie mare si citet:

"Dragul meu..."

O arunca langa birou fruioasa. Ia alta:

"Catre cel care imi era candva drag...
As avea milioane de lucruri sa iti spun, desi nu stiu de unde sa incep sau chiar..cum sa le spun."

O arunca exact langa cealalta, ia alta foaie, trage aer in piept si scrie grabita:

"Catre tine:
Luni intregi puteai sa dai un telefon. Un mesaj. Un semn. Puteai sa treci pe aici. Puteai sa ma cauti. Nu ai facut-o. Vroiam sa o faci. Nu mai vreau. Nu ma mai suna, nu mai imi da niciun mesaj, niciun semn, si inceteaza pentru numele lui Dumnezeu sa te mai plimbi prin fata blocului meu, esti penibil! A fost o vreme cand in viata mea era un singur loc, si era al tau. Acum sunt mai multe, dar niciunul nu iti apartine. E dreptul meu sa te urasc, si exact asta fac. Sunt sigura ca poti pleca din nou cum ai facut-o prima oara. Departe, unde sa nu te mai gasesc nici daca te-as cauta, sa te duci dracului in alta lume si sa iti stergi din minte ca demult, cineva astepta sa te intorci. Pe mine nu ma vei sterge niciodata din povestea ta, oricum.

De data asta cu toata ura, scarba si mila mea, tie, cui altcuiva?!"

O priveste putin nesigura, o lasa pe birou, si iese din casa mai repede decat ar fi facut-o daca ar fi fost reduceri la Zarra. Se duce la prima petrecere de care aude si uita macar o noapte de toata furtuna din inima ei pe care o acopera in fiecare zi cu un strat gros de indiferenta. Desi a plecat cu o rochie rosie care abea ii acopera fundul, crezand ca o va face sa se simta mai increzatoare in propriile forte, se agata intr-una de ea incercand sa o traga mai jos. Se indeparteaza de orice barbat care se apropie de ea, bea pahar dupa pahar fara sa le simta efectul si danseaza o noapte intreaga langa singurele persoane care o pot citi. Isi da pantofii cu toc inalt jos, se urca intr-un taxi si se duce acasa.

Ajungand in acelasi loc pe care il parasise cu cateva ore in urma speriata de singuratatea ce parca ii intra pe sub piele, isi cauta telefonul sa isi fixeze alarma primei zi din restul vietii ei. Si atunci, atunci il gaseste...
E un bilet, un bilet de la o petrecere, un bilet cu care si-a asigurat intrarea intr-un joc despre care nu banuia nimic, un bilet care a scris primul rand al unei povesti, iar acum il scria pe ultimul...un bilet care incheia aceeasi poveste...poveste care a implinit un an.
A zambit putin melancolica, a decis sa nu il arunce, dar l-a pus departe de ochii ei obositi sa trimita aceeasi imagine catre creier, a lui, orice ar vedea de fapt. S-a indreptat cu pasi inceti si cu puls normal (dupa mult timp..) catre scrisoarea abandonata pe birou. A taiat fiecare rand cu cate o linie dreapta si groasa, si a inceput-o inca o data, dedesubt:

"Stii, ti-am spus ca roata se intoarce.
~Fata cu rochie albastra~ pe care o stiai si o cauti acum cu disperare s-a pierdut definitiv cu doar cateva momente dupa ce te-ai ridicat si ai lasat-o acolo.
Probabil acum stii ca nu trebuia sa ma lasi niciodata sa plec. Daca tu nu crezi, eu cred ca uneori chiar e prea tarziu.
Cineva trebuia sa plateasca pentru tot, iar eu nu aveam sa fiu aceea.
Nu iti doresc raul, dar sa nu ai pretentia sa iti vreau binele.
Se pare ca orice "copil" creste. Incredibil cum se pot schimba oamenii, nu?

Pentru ultima oara...te-am iubit, fraiere!"

A trimis-o exact atunci, la ora cinci si douazeci de minute dimineata...poate a doua zi, ar fi ezitat sa o faca.
A adormit apoi zambind, stiind ca a lasat in urma o poveste care un an intreg a refuzat sa o lase pe ea.

P.S: ...iar zambetul pe care il avea pe buze in noapte aceea...nu l-a avut in nicio dimineata din cele in care s-a trezit langa el.

Let the good times begin !

2010-01-29T13:52:00.004+02:00

De ce nu am mai scris? Pentru ca nu mai sunt eu cea care scria acum cativa ani, cateva luni, sau doar cateva saptamani.

Mai exact, sunt doar eu cea de anul trecut, candva pe vremea asta, pentru ca desi zapada aia nenorocita inca e afara, drumurile sunt tot inghetate si ninge intr-una, in sufletul meu, chiar la suprafata, a venit primavara - iar o data ce in sufletul meu a trecut iarna, a inceput "sezonul nostru", cu zilele si noptile legendare care ne fac practic anul. Ce inseamna "sezonul nostru"? Inseamna in fiecare an, prima zi din restul vietii mele, pe care oricum o reincep o data cu primaverile, spre binele meu.

E sezonul in care o sa iti zambesc din tot sulfetul meu, indiferent daca il mai am sau nu. O sa ma vezi asa cum nu m-ai vazut niciodata. Am sa fac probabil greseli imense, ca anul trecut, pe care din nou, nu le voi regreta niciodata, care din nou, vor deveni o parte din mine. O sa refuz sa urasc, sa uit sau sa nu iert, o sa iubesc fara sa am vreo limita si nimeni si nimic nu o sa ma poata opri. Totusi, nu o sa mai imi pese asa cum o faceam, o sa fie mai simplu, o sa fiu mai putin acolo pentru el sau pentru oricine altcineva. Iar daca ma lasi, nu o sa te sun plangand dupa tine, o sa ma duc la ele, o sa bem cateva shoturi, si o sa uit de ei toti, si da, chiar si de tine, pentru intreaga noapte. Dar noaptea aia se repeta, din nou si din nou, asa ca iarta-ma dragul meu, dar nu mai am timp sa iti simt lipsa, sau sa ma doara. De durut, oricum de acum in colo nu mai doare nimic, si poate asta face lunile astea, lunile perfecte. O sa ma gandesc din nou in ce m-am bagat, si cum nu am nicio cale de scapare, si o sa ma pufneasca din nou rasul stand cu ele pe iarba, si realizand subit ca nu ma intereseaza absolut deloc vreo cale de scapare...oricat de grav ar fi, o sa imi fie din nou bine, din nou mai bine ca niciodata. O sa fiu din nou "fata micuta in rochie albastra care tot radea", si de data asta probabil "boboaca din clasa I", nu "fata care da teze unice". O sa fiu din nou fata care am asteptat si sperat intreaga iarna sa devin, o sa fiu din nou exact asa cum iubesc eu si ei sa fiu.

Daca ne-om intalni intamplator pe strada, am sa iti intind iar mana si am sa-ti spun "Buna, eu sunt Andra, si mandra de asta". Atat eu, cat si ele...pentru ca asa suntem noi, in vremurile bune.
Let the good times begin.

From Vin rosu si mult calm.

Noi putem, asa-i ?

2010-01-15T16:42:00.004+02:00

Adevarul e ca nu ai cum sa suporti o femeie langa tine, o viata. Poti sa o iubesti in tot timpul asta, poti sa ramai langa ea, undeva in umbra, dar nu poti sa o suport. Ce-i drept, nimeni nu va poate invinovati.

De ce? Pentru ca femeile sunt ciudate, orgolioase si egoiste.

Femeile nu o sa spuna niciodata ca e vina lor. Nu, o sa fie intotdeauna vina voastra, pentru ca sunteti barbati, si pentru asta nu aveti nicio scuza. Femeile nu o sa va sune sa va impacati - nu, o sa astepte frumos langa telefon sa sunati voi. Daca nu sunati, o sa sune ele intr-un final: "Deci asa, porcule, dupa ani intregi in care am stat langa tine si ti-am inghitit toate cacaturile, dupa tot ce am facut pentru tine ma nenorocitule, dupa cat te-am iubit inca de cand erai la mata acasa, nici nu te obosesti sa salvezi realatia asta, asa-i? Foarte bine, sa dispari din viata mea, te urasc, ma auzi?! Te urasc!". Pac - si inchid. Nu o sa apucati sa spuneti nici macar "Dar..". Niciun dar. Degeaba suni inapoi, nu o sa raspunda, probabil au pus telefonul in dulap, nu conteaza, orice ar fi nu raspund. Doar nu sunt asa simplu de recuperat, nu? O sa iti toace toti nervii si rabdarea, dramatizand absolut orice cearta. De fapt, care cearta? O sa dramatizeze absolut orice faci, si o sa considere ca e impotriva lor. Pentru ca asa sunt femeile...

Cu prima ocazie apoi, o sa iti tina o intreaga teorie despre cum varianta feminina a lui Chuck Norris sta in fiecare dintre ele ; despre cum pot si fara tine si viata lor nu se bazeaza pe a ta, asa ca poti sa pleci si sa nu ai tu impresia ca ele stau in loc de tine, sunt puternice si independente, tu esti doar un pion, si jocul e al lor - pe romaneste "Da` tu cine pula mea te crezi?". In schimb, daca vi peste doua zile la ele la usa cu un buchet de flori si cu un "Imi pare rau, tu stii ca te iubesc, cum ai putut sa crezi ca te-as lasa?", o sa inceapa sa planga ca un copil de doi ani, agatate cu disperare de gatul tau. Pentru ca asa sunt femeile...

Pe de alta parte, nicio femeie nu ar putea sta langa un barbat o viata. Pai si cum dracului sa stai ?

Tu il suni sa ii spui cum ti-a fost ziua - el pare foarte interesat: "Aha..". Il intrebi cum i-a fost lui ziua: "Buna..". Tu ii spui ca il iubesti: "Ce?...". Da` pana cand? In final, ii spui ca te deranjeaza felul in care vorbeste cu tine si te simti neimportanta. El iti spune ca ti se pare. Normal, bineinteles ca ti se pare! Pfai, de ce nu te-ai gandit la asta? Nu s-a schimbat nimic la el, e doar putin captivat de dracu` mai stie ce joc a aparut si i-a facut lui viata cu o nuanta mai roz. Si sa nu ne enervam ca fiecare joc nou aparut, sau model de masina, sau mai stiu eu ce tine de tehnologia asta handicapata, ne ia mereu locul ?!

Bineinteles, un timp, ceva scartaie, si de data asta, nu doar patul. El spune ca il sufoci, ca are nevoie de timp, ca e ocupat si are si alte prioritati, mai pe romaneste, si in acest caz, "Da` cine pula mea esti tu?". Tu, normal ca te resemnezi si pleci, bagandu-l in atatia sfinti, ca daca ar stii maica-sa, te-ar lua la bataie. El iese in lume si imprastie tuturor noua veste - e liber, a scapat de tine, ce usurare, oricum nu stie de ce te-a tinut atata timp si ce a vazut la tine. Isi gaseste cu siguranta vreo domnisoara cu care se plimba prin fata ta cu orice ocazie ca sa iti arate tie cum a trecut peste tine si a inceput o noua viata - aproape ca s-ar crede si el, daca nu te-ar vedea pe tine in ea de fiecare data cand o ia in brate, cand o saruta sau cand pur si simplu se uita la ea. Bineinteles ca domnisoara nu e nici un sfert din ce erai tu, ba chiar il enerveaza ca ea nu stie sa aiba reactiile care le aveai tu cand o gadila sau o ciufuleste, dar normal ca tu nu vei stii partea asta, doar cea in care lui ii merge foarte bine, frate. Viata lui libera in care, slava Domnului, poate respira cat vrea, e mai mult decat incredibila, dar niciodata mai mult de o luna.

Si asa, dupa o luna, satul de atata libertate si aer respirat de unul singur, te suna (cam din a sasea incercare, a mai vrut sa o faca, da` a inchis inainte sa sune...aproape ca spera sa suni tu,haha), si iti spune printre lacrimi de crocodil cum te iubeste si el pur si simplu nu poate trai fara tine, cum a gresit si tot ce iti cere este intelegerea si iertarea ta. DIN NOU. Tot ce a spus, a fost la nervi, nu intelege cum ai putut sa crezi, pe bune...si tot timpul, tot timpuuuul, se va scoate cu "Tu ma cunosti, stii ca nimic din ce-am spus nu e asa". Partea care ne scoate mereu din minti, este ca da, va cunoastem, si da, stim ca nimic din ce ati spus nu era de fapt asa, da` atunci de ce pizda masii a mai trebuit sa spuneti ?! "Nu stiu, dar mai ierti?". Si normal ca va iertam, ce dracului sa facem, nu putem sa stam nici fara voi, pentru ca asa sunteti toti, toti barbatii...

Asa ca, probabil singura explicatie prin care voi, barbatii, inca ne iubiti, si noi, femeile, inca va iubim, e ca in cel mai indepartat mod, suntem exact la fel : un suflet mare de copil, cu un invelis al dracului de puternic. Oricum, cu siguranta nu venim de pe aceeasi planeta.

Nu o sa mai fie ce a fost.

2010-01-08T23:35:00.004+02:00

Nu te vad altfel, ci nu te mai vad.

Uita-te in ochii mei si o sa vezi cum nu te mai vad, cum nu mai vreau sa te vad, cum imi feresc privirea de tine. Stii ca aveai rolul principal in privirea mea? Stii ca te vedeam doar si doar pe tine? Stii...?

Imi lipseste zambetul pe care il stiai, pe care il iubeai, care era al tau. Doar zambetul ala. L-am inlocuit cu altu`, si nu mi-a fost greu, pentru ca niciodata nu o sa reprezinti destul de mult cat sa imi stergi mie zambetul de pe buze. Nimeni nu o sa reprezinte. Niciodata.

Imi lipseste bucuria din suflet care o aveam cand te auzeam, cand te vedeam, sau doar cand ma gandeam la tine. Si cu toate astea, tu nu imi lipsesti. Nu o sa imi mai lipsesti niciodata.

Imi lipseste dorul de tine, si o sa imi lipseasca intr-una. Nu imi pica bine, dar prefer sa imi lipseasca dorul, decat sa imi lipsesti tu.

Daca te doare? Nu, stiu si eu ca nu te doare, la fel de bine cum stiu ca o sa te doara intr-o zi, din nou; la fel de bine cum stiu ca "tot la mine vii, tot la mine tii"; la fel de bine cum stiu ca nu o sa mai fiu aici; la fel de bine cum stiu ca o sa iti doresti sa mai fi fost aici; la fel de bine cum stiu ca o sa incerci sa ma inlocuiesti cu prima care o gasesti; la fel de bine cum stiu ca nu o sa poti niciodata; la fel de bine cum stiu ca o sa iti para rau, o sa iti para rau pentru ca m-ai lasat sa plec, inca o data, si nu ar fi trebuit.

Nu mai am multe de spus, poate nu mai e nimic de spus, un timp. Am sa fiu aici mereu, dar nu cum am fost. Am sa te ajut mereu, dar nu cum o faceam. O sa ai tot timpul un loc in inima mea, dar nu cel pe care il aveai. O sa fi mereu altfel decat "restul", dar nu o sa mai fi niciodata "tu si restul".

Intotdeauna o sa te iubesc, prostule.
Andra. :)

Monolog - sau poate "Catre tine".

2010-01-06T17:49:00.008+02:00

Intotdeauna o sa te iubesc.

E ciudat ca nu mi-a ramas nicio imagine a ta intiparita pe retina, ca nu te gasesc aiurea cand ma uit pe fereastra sau cand decid sa imi inchid ochii seara tarziu. Tot ce vreau e sa vreau - sa vreau sa imi para rau, sa vreau sa imi fie dor, sa vreau sa te vreau. Nu mai pot. Nu imi dau seama daca imi face bine sau rau. Stiu doar ca nu esti acolo unde ai fost mereu, de unde nu te lasam sa pleci si nici nu imi dadeam seama.

Sa nu crezi ca imi e mai greu sa adorm sau sa ma trezesc dimineata, partea cea mai grea e probabil cea in care nu ma mai gandesc la nimic - e ca si cum ai merge cu ochii deschisi, dar in mintea ta ai considera ca sunt inchisi, astfel incat nu vezi nimic...si ce nu vezi/stii/simti, nici nu te poate deranja, asa-i? E ca si cum te-ai trezi dimineata, si ai stii foarte bine ca ai un motiv pentru care o faci, doar nu te intrebi care e acela -in dimineata aia, chiar nu te intereseaza care e.

Am inceput sa nu vad nimic de un timp, si timpul ala se tot lungeste, zi de zi si noapte de noapte...e o bezna totala care pentru prima oara nu ma sperie, ba chiar simt ca ma protejeaza mai mult sau mai putin. Imi tin capul aplecat pe spate si ma uit obsesiv in sus doar pentru ca am decis demult ca nu o sa ma mai uit vreodata in jos. O sa raman la fel, si nu o sa depinda de mine - nu o sa imi inchid ochii de tot, si nici nu am sa-i deschid cu adevarat- stadiul asta in care "conteaza, dar nu acum" ma linisteste. E probabil doar o pauza de care aveam nevoie demult, dar am renuntat sa o iau. Nu o iau de fapt nici acum, mai am o intreaga poveste de spus, una de terminat, alta de inceput...ma asteapta prea multe sa iau vreo pauza. In plus, eu niciodata nu renunt, niciodata nu ma razgandesc, niciodata nu las ceva pe seama ta. Nu plec niciunde si doar stii asta, dar imi fac bagajele.

Nu ma grabesc. Nu disper, nu lupt. Nu ma ascund, nu infrunt nimic. Nu spun si nu ascult. Nu realizez. Nu iert si nu uit. Nu ma ingrijorez, nu ma bucur, nu ma schimb. Nu iti intorc spatele, nu raman cu bratele deschise. Nu cred si nu te contrazic. Nu imi amintesc, si nici nu vreau. Nu ma intreb, nu imi doresc. Nu fug, nu ma intorc. Nu o sa fiu cea pe care nu o mai recunosti, nu o sa fiu nici cea pe care o stiai. Nu ma pierzi, cum nici nu ma ai. Nu simt, nu mint. Nu mai sunt, nici nu am disparut. Nu te supar, nu te bucur. Nu stiu, nu sunt curioasa sa stiu. Nu te uit, dar nici nu ma gandesc la tine. Nu esti tot, cum nici nu esti sau vei fi vreodata nimic. Nu castig, si nici nu pierd. Nici tu. Nu vad nimic, cum probabil nici nu o sa vad un timp.

Dar daca nu vad nimic...crezi ca pe tine, pe tine mai pot sa te vad? As vrea sa pot.

Si totusi, tu stii foarte bine ca intotdeauna o sa te iubesc.

( P.S: Asa-i ca de data asta, nu ai inteles? )