MISSING YOU .

Gandul la tine ma tine ocupata azi. Azi, mai mult decat altadata.

Nu stiu ce sa scriu. Nu am nici cea mai mica idee. E vorba de tine, iar, si esti mai mult decat cuvintele mele. Stii, asta nu mi se intampla niciodata. Niciodata, inafara de datile in care e vorba de tine. 

Mai mult sau mai putin, dar cand nu a fost vorba de tine? Deloc, absolut deloc...vorba de tine...?

M-as urca in primul tren, as veni pana in fata casei tale, doar ca sa te iau in brate, sa iti multumesc pentru tot, sa iti spun ca te iubesc si o sa te iubesc mereu, pentru ca MERITI, pentru ca ma tii in picioare de fiecare data cand cade tot in jurul meu, sa iti promit ca nu o sa te las niciodata, NICIODATA, si ca peste 10 ani o sa fiu in stare sa bat tara asta intr-o nenorocita de masina si sa te scot la o cafea la 4 dimineata, sa iti aduc aminte ca "poti mai mult!", daca uiti. M-as uita la tine cateva ore, as zambi, as adormi pe umaru` tau pe o banca, nu conteaza ca e mijlocul iernii, m-as trezi undeva langa tine, si as stii ca e singurul loc pe care nu l-am pierdut niciodata.

12:08 - nu ai nici cea mai mica idee cat poti sa imi lipsesti. Azi, mai mult decat altadata, dar, oricum...imi lipsesti mereu, de un timp, si golul care l-ai lasat in mine fara sa vrei, nu o sa il umple nimeni, chiar daca am un alt gol in mine, chiar daca mai exista si acel el pe care tu stii ca il iubesc, chiar daca...imi lipsesti al dracului de mult, si in momentul asta, as face orice doar sa stii asta, doar sa fi aici, doar sa imi spui ca o sa fie bine, sa ma pupi pe frunte, si sa ma strangi in brate, asa cum faci mereu, de atata amar de timp.

Without you, i`d litearlly be nothing - and you know that.

Santa, he`s my only wish this year.

*Daca esti acolo, as aprecia tare mult sa citesti asta....*

Draga Mosule,

Au trecut cel putin 8 ani de la ultima mea scrisoare catre tine. Cred ca de atunci, niciodata nu mi-am mai dorit ceva atat de mult. Anul asta insa, am dorinta mea, de ceva timp, aceeasi dorinta, pentru care ma rog in fiecare seara. Sunt sigura ca ai tu vreo legatura cu Al` de sus, asa ca intreaba-L pe El despre ce vreau eu de la tine si de la Cracinul asta, stie El foarte bine, L-am batut la cap in fiecare noapte, cel putin 40 de minute, sunt sigura ca a retinut.
Adevarul e ca vreau o minune. Ii spun minune pentru ca nimeni in jurul meu nu crede ca se mai poate intampla ce vreau eu sa se intample. Cateodata nici eu nu mai cred, cateodata nici nu mai sper, dar intotdeauna imi doresc sa fie asa.
Chiar o merit, stii? Anul asta am iertat pe cine nu ar fi trebuit sa iert, am luat decizia aia buna pentru mine care trebuia sa o iau demult, am ajutat cand am putut s-o fac, am fost acolo cand am promis ca o sa fiu si am iubit, neconditionat si irevocabil, chiar daca the players change, but the game remains the same.
Anul trecut cred ca ti-am spus ceva de genul "vreau doar un Craciun fericit, cu el, Craciunul asta si restul Craciunurilor!". Sper ca nu m-ai bagat in seama. Nu stiam ce zic, niciodata sa nu imi mai iei in considerare dorintele pe o perioada lunga.
Anul asta vorbim de un alt el, si tu stii asta. Crede-ma pe cuvant ca de data asta merita. Adevaru` e mosule, ca e tot ce vreau. Absolut tot ce vreau. Daca ma ajuti si esti de partea mea anu` asta, jur ca o sa am mai putine absente semestru` viitor, o sa am media la fizica mai mare decat 5, o sa invat franceza, o sa dau cu aspiratoru` dupa fiecare chef, n-o sa mai fumez in sufragerie, si pe cuvantul meu ca pana la vara, nicio betie !
Chiar ma bazez pe tine, mai mult decat stii.
TE ROG asculta-ma! ...macar anul acesta.

Tu ai vrut sa scriu asta.

*Spune-mi tu, ca sa nu te intreb eu, de cate ori ti-am promis, dar TI-AM PROMIS, ca cineva o sa plateasca pentru toate lucrurile astea, si aceea nu o sa fiu eu?*

Ultima oara cand am facut-o, te-am prins de cap, m-am uitat in ochii tai, si ti-am trantit-o in fata, tare si raspicat, ca niste ultime cuvinte intr-un timp destul de lung. Te-a pufnit rasul, te-ai tras, mi-ai spus "Bine, Andra", te-ai intors si ai plecat.
Am vazut in zambetul tau infect, in lejeritatea cu care te-ai intors, in siguranta cu care faceai pasii aia, ca nu ma credeai in stare...chiar nu ai facut-o, asa e?
Dragul de tine, ai fost destul de inteligent si m-ai cunoscut destul de bine incat sa stii ca in tot timpul ala, in tot nenorocitu` ala de timp, te iubeam mult prea mult ca sa iti dau drumul, inidiferent cate mizerii faceai zi de zi. Daca vroiai sa fiu langa tine, eram. Daca nu vroiai, eram oricum. Daca plecai, te asteptam. Si ai stiut, ai stiut foarte bine, ca efectiv nu aveai ce sa faci ca sa te las...cu o singura exceptie.
Ai fost destul de tampit si m-ai cunoscut, se pare, destul de putin incat sa nu stii ca sunt genul de persoana care ramane langa cel pe care il iubeste orice ar insemna asta, pana in momentul in care i se spune in fata "pleaca". Vezi tu, fraiere, din toate greselile tale, nenumaratele tale greseli, asta a fost cea mai mare.

Si acum...acum e mult, mult prea tarziu. Prea tarziu sa ma suni inainte sa adormi, prea tarziu sa te intereseze daca imi e bine, prea tarziu sa vrei sa fi langa mine, prea tarziu sa ma strangi in brate cu fiecare ocazie care o ai, prea tarziu sa incerci sa fi cine ar fi trebuit demult sa fi, prea tarziu sa te schimbi in ochii mei, si DOAMNE, CAT DE TARZIU sa fi capabil de orice doar ca sa ma ai, sa mai ai o parte din mine, cea care eram, candva, capabila sa iti dau orice particica din mine.
Despre "noi", nu am sa spun nimic. Care "noi"...? Niciun "noi", si asta e un fapt clar.
Iar pentru mine, nu stiu inca daca e la fel de tarziu, sau prea devreme.
Poate e invers, stii?
Poate e prea devreme sa ma uit in ochii tai, prea devreme sa imi pun macar un strop de incredere in tine, prea devreme sa te pot numi om, prea devreme sa uit cat de mult a putut sa doara tot ce ai facut, prea devreme sa iti raspund la telefon de fiecare data cand ma suni, prea devreme sa am o oarecare nevoie de tine, si MULT, MULT PREA DEVREME sa fac un oarecare efort de a ma reatasa de tine. Nu mai vorbesc de iubire. Stiu ca nu o sa te mai iubesc niciodata. Stiu ca asta nu o s-o mai pot face niciodata. Stii a cui e vina, fraiere? Da, bineinteles ca stii.

Poate fac o greseala, cine stie? Dar hei, la cate ai facut tu, nu conteaza, nu? Mi se pare corect sa am sansa mea de a te rupe in bucatele, o data, pentru toata datile in care ai facut-o tu.
Poate o sa imi para rau intr-o zi, stii, cum iti pare si tie acum. Dar uite cat timp a trecut pana sa iti dai seama ce ai facut, pana m-ai pierdut, pana ai umplut paharu` ala. Cine stie, poate imi va lua la fel de mult timp...si pana atunci, nu pot decat sa iti urez mult, FOARTE MULT sucees, fraiere, pentru ca ti-am promis asta: "daca te intorci la mine, o s-o regereti toata viata ta". A fost alegerea ta. O data, o singura data, te-am lasat cu adevarat sa pleci, si te-ai intors. N-ai idee in ce te-ai/am bagat.

*Stiu ca te doare, la fel de bine cum o stii si tu. Stiu ca ti-am spus de mii de ori ca nu o sa-ti fac niciodata rau, dar nu fac nimic din ce tu nu ai facut, nu rup niciuna din vorbele pe care tu nu le-ai rupt. Stiu ca te distrug, putin cate putin, stiu, fraiere, ca nimic in lumea asta nu te sfasie mai tare decat faptul ca nu te mai iubesc. Sunt constienta de toate lucrurile astea - dar stii tu, e o replica celebra..."Frankly my dear, I don`t give a damn".*

P.S: ti-am spus ca daca iti promit ceva, asa o sa fie? Fraiere, nici pe asta n-ai crezut-o...

Esti tu.

M-ai luat de mana cu o usurinta incredibila. Ai zambit ca un prost, fara sa ai cea mai mica idee ce faci. Ai pus la locul lui un suflet, ai sters un semn de intrebare si ai reusit cumva sa calmezi o furtuna care distrugea absolut tot in mine.
De data asta, te luasem in brate sa imi demonstrez ca inca mai pot s-o fac. Te luasem in brate si pentru ca aveam nevoie de asta, pentru ca nu ai idee cat de dor putea sa imi fie de tine, la fel cum nu ai idee nici cu cata dragoste m-am agatat atunci de gatul tau.
Aveai un ras atat de inocent incat ma speria. Eu am zambit cu toata naivitatea mea, am zambit cu adevarat dupa mult, tare mult timp, lucru care ma speria mult mai tare decat rasul tau, lucru care aproape ca ma durea, dar...nu avea cum sa mai doara, nimic, nu atunci, nu cu tine.
A fost prima noapte cand am adormit mai devreme de 3, stii, cu un zambet ciudat de dulce pe buze, si cu o liniste asurzitoare care se intindea in mine, peste tot, umplea fiecare gol si...ha, cate goluri trebuiau umplute cu linistea aia si cu...tine ?!
Tu stateai rezemat de un lemn ud, suflai constant tot fumul ala din tine spre mine, ca si cum s-ar fi prabusit usor in fata mea tot ce-ai fost si nu mai vrei sa fi. Te uitai in gol, ma tineai lipita de tine si iubirea ta, care fusese, sau inca era, te uitai in ochii mei, in sfarsit, si ma intrebai, asa, pur si simplu, "ce e cu zambetul asta?".
Imi venea sa te lovesc, sa te trantesc, sa te omor, sa iti spun atatea, sa urlu la tine, sa plang, sa te ranesc, sa...sa te distrug, asta imi venea sa fac. In schimb am zambit, m-am intors, te-am sarutat, si n-am scos niciun cuvant.
Ce pizda masii sa fie cu el, copilule? Esti tu, bineinteles ca esti tu, tot tu, da, esti...inca esti tu.

Ceva mai mult decat "eu" si "tu", ceva mai putin decat "noi".

Un oarecare drum. Poate un semn, poate nu. Poate o gramada de amintiri, poate ceva mai mult. Poate o flacara, poate mult scrum. Un fel de prezent, cu o esenta tare de trecut, fara niciun viitor - si niciun sfarsit. Multa zapada, si un frig crunt care nu mai conta. Multe glume proaste, prea mult adevar. O piatra aruncata mai tare, sau luata de pe inima. O casca in urechea mea, una in a lui si un Ipod ud. Doi prosti umbland pe strada de nebuni si cantand aceeasi melodie de acum mult, mult timp, de cand soarele apunea la 9 si afara erau 30 de grade, cam cu 174 de kilometri mai incoace (you can tell by the way...). O strangere de mana, poate mai rece ca altadata, poate exact la fel. Alte saruturi, aceleasi buze, fara muscaturi brutale. Cateva priviri care vorbesc mai mult decat stim. Alte poze, la fel de reusite ca toate celalalte sute. Tot noi. Intr-o alta varianta. Un fel de varianta. Un fel de "noi" - ceva mai mult decat "eu" si "tu", ceva mai putin decat "noi".
Niciun inceput, niciun prezent, niciun viitor, niciun sfarsit? Si totusi...

Cu cortina aia trasa, asa cum e ea, undeva in inima mea, mereu o sa ramai "al meu". Mereu o sa tip la tine cand ma musti de par, chiar daca suntem in fata bisericii, si un betiv se tine dupa noi, pentru ca tu te-ai luat de el ca un prost.

Spotted: Single on facebook, but together on the streets.
Xoxo, gossip girl ♥.

Winterstory.

Nu stiu ce are, nu stiu cum m-a putut face sa cobor la 4 jumate dimineata in fata blocului, cu doua cafele dupa mine. Era in tricou si tremura, dar spunea ca nu ii e frig.
Nu imi amintesc sa fi fost niciodata atat de tacuti ca in noaptea aia. Se uita la mine, zambea si nu-mi spunea nimic. Ma lasa sa vorbesc singura, si se amuza copios pe seama mea. Din cand in cand se ridica de pe banca si ma pupa pe frunte. Ma strangea de mana, dintr-o data, iar apoi imi dadea drumul si se intorcea cu spatele. Atata timp, de atatea ori, tot "noi", si inca nu il inteleg.
Se juca in parul meu, si canta o melodie pe care o numeam candva a "noastra", desi nu am crezut niciodata ca a retinut asta. Mi-a spus "E prima noapte cand miroase a iarna".
Peste 10 minute, ningea. Peste mine, peste el, peste un oarecare "noi" care exista mai mult sau mai putin, dar exista pentru totdeauna, peste parul meu pe care tocmai il impletise, peste canile noastre cu cafea, peste amintirea unei nopti care va ramane mult, mult timp de acum inainte.
Statea intins pe banca aia, cu capul pe genunchii mei, si numara stelele. Ii intrau fulgii de zapada in ochi, si se stramba intr-una.
M-a prins de mana si m-a intrebat ce e cu mine. Nu s-a uitat in ochii mei, se uita obsesiv in fata - ma cunoaste prea bine, stia foarte bine ca n-o sa-i pot raspunde daca se uita la mine. Am zambit, uitandu-ma la randul meu obsesiv in fata. I-am spus "Nimic, ce sa fie?", uitand pentru o secunda ca e singurul pe care nu pot sa il mint, oricat as vrea. A suras ironic, s-a uitat de data asta fix in ochii mei si mi-a spus pe unul dintre cele mai serioase tonuri pe care le-am auzit vreodata venind de la el: "Andra, te-am sunat la 4 jumate dimineata, intr-o noapte de joi spre vineri, si nici macar nu te-am trezit. Nu dormeai. Nu mi-a trecut prin cap ca o sa cobori, dar ai facut-o. Nu-mi spune ca nu ai nimic". Am amutit. Nu avea rost sa il mint, nu avea rost sa ii spun adevarul, era povestea pe care i-o spusesem de atatea ori, povestea care a incercat sa mi-o scoata din cap de atatea ori. Mi-am lasat capul pe umarul lui, spunand intr-un final "Cand toate se schimba...". Si-a lasat capul peste al meu, si a continuat: "...te schimbi si tu".
Pentru un minut, niciunul dintre noi nu a spus nimic. Nu stiu daca ne-a mai batut inima in timpul ala, sau daca am clipit, stiu doar ca in aceeasi fractiune de secunda, din instinct, amandoi ne-am strans de mana mai puternic. "Atunci", ne-a durut pe amandoi, ne-a lovit pe amandoi. Am preferat sa tacem, pentru ca erau prea multe de spus. Noi ne-am gasit mereu in tacere, povestea si iubirea noastra au fost mereu ingropate intr-o tacere adanca.
La 7 fara 10 minute, m-am dus acasa. Inainte, am sarit in bratele lui ca o copila care isi vede tatal dupa ani buni. Am ramas acolo cateva minute, mi se parea atat de greu sa ii dau drumu. In fond, eram in bratele care nu m-au alungat niciodata, care n-au fost niciodata reci, nici macar "mai reci". L-am pupat pe frunte, eu, de data asta, i-am zambit si mi-am tras mana din mana lui. I-am spus doar "Nu ai idee cat mi-ai lipsit...nu ai idee". S-a ridicat, si-a inchis ochii, si-a sprijinit fruntea de a mea si mi-a spus "Ba am Andra...am."
Stiam ca are...intotdeauna am stiut. M-am prefacut ca nu o fac, doar pentru ca uram sa stiu ca il las sa imi duca lipsa. Dar "mi-a dus-o", si a ramas exact unde l-am lasat. Langa mine, in mine.
M-am intors, cu spatele si am intrat repede in bloc. Am intrat incet in casa, m-am trantit in pat, si am plans. A fost prima oara, dupa foarte mult timp, cand am plans pentru 10 minute, cu zambetul pe buze. Stii ca esti singurul care poate sa faca asta? Stii?...dar cate nu stii, nici azi.


(P.S.: in 27 mai, eram in fata blocului meu, tot noi, cand am hotarat ca "miroase a vara"...sigur ti minte, ne durea fundul pe amandoi de la atata stat pe pietrele alea, pe vremea aia nu aveam banca...)

Leapsa.

1. Expresia care o folosesti prea des?
"Numa` am zis".

2. Melodia preferata?
Nu ma pot decide intre Kings Of Leon-Use somebody si Bon Jovi-Always.

3. Esti fericit/a?
(loading, please wait)...se poate spune ca am avut zile mai bune.

4. Melodiile care te pot face sa plangi?
Reamon-Supergirl, Emeric Imre- Nebun de alb, intotdeauna. Mai nou, Sarah Mclachlan-Wintersong.

5. Melodiile care iti ridica moralul cand lumea nu poate?
Eamon-Fuck it, melodia e un succes. Beyonce-Irrepleceable.

6.Poti spune ca ai iubit vreodata cu adevarat?
De 3 ori (se spune ca iubesti de 3 ori in viata, se pare ca am terminat si cu asta, intr-un final).

7.Urasti pe cineva?
Nu mi-as pierde timpul cu asa ceva.

8.Daca ai putea, ai da timpul inapoi?
Da. Nu ca sa schimb lucrurile, ci ca sa imi trag cateva palme peste cap atunci cand trebuia, sa imi deschid ochii, si sa invat sa fiu mai putin naiva decat am fost.

9. Ai incredere in oameni?
Aveam. La ce bun?

10. Esti printre norocosii care stiu ca cineva ii iubeste in momentul asta?
Da, din fericire da. Intr-adevar, suntem norocosi, din punctul asta de vedere macar.

11. Crezi in dragoste la prima vedere?
Nu, niciodata nu am crezut.

12. Ce parere ai despre iubirile tinute in secret?
Haha, foatre buna asta. Hm...sunt cel putin interesante, ies din rutina "iubirilor" generale.

13. Te-ai trezit vreodata dimineata cu regrete legate de trecutul tau?
Nu, nici n-am s-o fac. Trecutul meu m-a facut cine sunt azi, cu zilele lui bune sau mai putin bune. Stiti cum se zice, "atunci, era exact ce mi-am dorit".

14. Crezi in miracole?
Hm. Credeam. Dar as vrea sa mai cred, si o s-o mai fac dupa un timp, pentru ca am avut si eu parte de miracolele mele.

15. Exista lucruri pe care nu le-ai spus din frica sau rusine?
Rusine, nu prea cred. Din frica de a pierde, da. Nu cred ca a fost cea mai buna decizie. Daca ai ceva de spus, spune-o, cat timp inca mai conteaza, mai tarziu o spui degeaba.

16. Ti-e dor de cineva, in momentul asta?
Da...cum ar putea sa nu imi fie, in fond :)...

17. Cum iti e mai bine, independent/a sau alaturi de cineva?
Am perioade si perioade. Cand apuc sa fiu un timp independenta, e ca si cum l-as fi prins pe Dumnezeu de picior. Cand ma obisnuiesc langa cineva, imi e cel putin greu sa ajung din nou acolo.

18. Ai inselat/mintit/furat vreodata?
Da, le-am facut pe toate. Nu, nu sunt mandra de niciuna dintre ele.

19. Sexul,dragostea si "futaiul" - acelasi lucru?
Nu, in niciun caz. "Futaiul" e "oriunde, oricand, cu oricine". Sexul pentru mine poate fi confundat cu "dragostea", intr-o varianta mai... rapida? "Dragostea" nu stiu, nu ma pasioneaza, nu imi place termenul.

20. Cum te vezi peste 10 ani?
In fiecare zi altfel.

21. Brunete sau blonde?
"Blondes have more fun, but brunettes remember it next day". Cat timp avem 16 ani, cui dracu` ii mai pasa a doua zi ? BLONDES !

22. Pentru fete-baiatul care e intotdeauna la moda, fotbalistul, sau artistul? Pentru baieti-fata dupa care se intorc toti, cea care iti face ochi dulci doar tie, sau cea independenta care nu tine cont de parerea nimanui?
Hah, grea decizie. Fiecare cu farmecul lui, experienta proprie. Te incurci cu baiatul intotdeauna la moda, te incurci cu fitele de rigoare. Te incurci cu fotbalistul, te incurci cu fanele din "staff". Te incurci cu artistul, te incurci cu ideeile lui pe care n-o sa le intelegi niciodata. Dar "e ok ba", oricum.

23. Iti plac surprizele?
Cum ar putea sa nu iti placa surprizele?...

24. Esti usor infulentabil/a? Iti schimbi parerea sau punctul de vedere in functie de ceilalti?
NU, si sunt mandra de asta.

25. Prietenii sau prietenul/a?
Depinde de "prietenul". Am renuntat la "el", pentru "ei", si la "ei", pentru "el".

26. Te consideri o persoana curajoasa?
Da, asta nu mi-a lipsit niciodata.

27. Consideri ca poti sa o iei de la inceput oricand vrei?
Oricand VREI, bine spus. Da, bineinteles ca poti, doar deseori spui ca nu poti, cand de fapt, nici nu te gandesti sa o faci.

28. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Sinceritatea si bunul simt de a isi asuma vina pentru propriile greseli, orice ar insemna asta, orice consecinte ar avea.

29. Merita oamenii o a doua sansa? Le-o oferi?
O a doua, da, o merita, si o ofer. Din pacate o ofer si pe a treia, iar asta e o mare prostie pe care inca o fac...

30. Fotbal?
Ocazional, Steaua si Barcelona.

Mai departe, cui o vrea.