duminică, 31 octombrie 2010

Toamna se numara amintirile.

...se fac altele.
Toamna se invata fericirea.
Se culeg particele micute din suflete uitate de timp si de durere, se pun la loc, se nasc suflete noi.
Toamna se iubeste, intotdeauna.
Toamna se viseaza cu ochii deschisi, in diminetile de sambata destul de reci, cu cafeluta si tigara in mana, aruncandu-ti privirea pe geam la zeci de oameni care la randul lor, viseaza, ca tine, ca noi toti.
Toamna se spera - la mai bine, sau la alte dimineti identice.
Toamna se iarta. Se ia totul de la inceput.
Se invata increderea si se arunca departe banuielile stupide.
Toamna se zambeste in exces, se tremura seara pe banci, se pierd zeci de nopti, din loc in loc, cu tocurile printre frunze, se reintra in ritmul de anul trecut, cu schimbarile de rigoare aduse de timp - toamna se renaste, intotdeauna.
Toamna se traieste in clipe, raze de soare, ploi, si toata iubirea din an. Doar e toamna.

miercuri, 27 octombrie 2010

Pentru tine, pentru prima oara.

Ai fost primul meu erou, stii? Trebuia sa fi mereu, din prima zi cand am realizat cine esti, pana in ultima zi a mea, chiar daca mai erai sau nu in viata atunci.
Au fost o groaza de zile cand veneam de la scoala si iti faceam desene. Ti-am facut multe desene, stiu ca nu le-ai vazut niciodata. Cateodata le lipeam pe usa, dar le dezlipeam peste cateva minute, mi se parea penibil.
Stii, m-au durut mult zilele si noptile alea...au fost ani care m-au durut incontinuu. Uram sa bat bulevardu` ala ore intregi ca sa nu ma intorc acasa. M-a durut cand ai spus ca datoria ta e sa imi dai bani. M-ai intrebat ce mi-a lipsit. Nimic. Am avut rolele alea noi care le vroiam, am avut si bicicleta, am avut toate papusile cu rochiile alea nenorocite cu tot. Nu mi-a lipsit nimic, niciodata, inafara de tine. Tu mi-ai lipsit, prea mult.
Stii, din toate, ceea ce ma enerveaza pe mine si in ziua de astazi, e ca in niciuna din sutele alea de nopti, nu ai venit tu sa ma iei in brate, sa imi explici, sau sa taci, pur si simplu, sa fi acolo. Nu conta ca tu erai motivul situatiei respective, nu conta daca greseai sau nu, la cat veneai acasa, eram treaza, eram tot acolo, si ai fi putut sa vi, macar o data. Eu te-am asteptat intotdeauna treaza, gandindu-ma ca poate azi o sa ma vezi. Dar n-ai facut-o.
Eu nu mai plang demult, nu mai imi pierd noptile, si nu ma mai intreb de ce nu ai fost acolo, iar daca o fac, nu stie nimeni, dar undeva in mine, nu o sa inteleg niciodata.
Spui mereu ca te-ai saturat sa platesti pentru o greseala facuta demult. Vezi tu, macar tu platesti pentru ceva ce ai facut, dar eu? Eu ce vina aveam?
M-ai intrebat de ce nu ti-am spus niciodata nimic in fata. Nimeni nu m-a intrebat. Eram "mica si nu stiam", e adevarat, doar ca "stii cum zic, amintirile raman acolo", si mai apar din cand in cand, peste ani. Vrei sau nu, iti dau de gandit.
Nu am vrut niciodata sa te pierd, orice ai crede tu. Dar te-ai dus, intr-una, din ce in ce mai departe. Stiu ca la un moment dat te-ai oprit, dar nu te-ai intors, si eu eram deja mult prea departe sa te ajung.
Vezi tu, le-am spus pe toate dupa 10 ani. Dupa 10 ani, nu pot sa inteleg de ce nu ai venit macar o data, o singura data la mine sa imi spui "imi pare rau". Era chiar asa de greu? De ce n-ai putut sa spui un "multumesc", ca incercam sa duc o lupta pentru tine, cand tu nu o faceai, si eu nu aveam niciun deceniu de viata, ca eram de partea ta si le spuneam tuturor ca "el nu e asa"? De ce n-ai vazut niciodata cand ma aveai langa tine, dar ai vazut cand nu ma mai aveai?
Nu te urasc, si n-o sa te urasc niciodata, esti singurul barbat care o sa-l am in viata asta pe care orice ar fi, nu pot sa-l schimb sau sa il inlocuiesc. Imi pare rau si astazi, doar pentru ca putea fi altfel, trebuia sa fie altfel.
Ce mi-ai facut? Tu, nimic. Lipsa ta, prea multe.


Good Charlotte - Emotionless
Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 20 octombrie 2010

Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.

Dupa un an, dupa mai multi, s-au intors pentru a mia oara zilele de toamna, zilele reci care te inchid in casa, zilele care au puterea aia nenorocita sa inghete tot ce ai in tine. Tot ce s-a nascut asta vara, toata fericirea, toate sperantele, toate lucrurile in care ai crezut ca un prost, toate zambetele din toate diminetile alea in care te trezeai cu soarele in fata, tot ce aveai, si erai sigur ca aveai tot, s-a dus. Asa, deodata, s-au dus - si pe zi ce trece, mai pierzi ceva. Nu esti sigur de unde mai poti pierde, dar mai pierzi, pana ramai din nou gol (ti-ai promis ca nu se mai intampla, asa-i?), intr-un colt de camera, cu cateva poze, o mie de amintiri si aceeasi dorinta tampita care nu ti-o asculta nimeni: "sa fie bine".

Unii dintre noi isi amintesc ce mult au iubit, altii inca iubesc. Unii incep sa uite, altii incearca sa pastreze ce au. Unii renunta, altii nu realizeaza ca au pierdut demult. Unii plang, disperati dupa perioada in care simteau ca traiesc, simteau cum sangele care le curge prin vene nu e doar al lor, altii zambesc si ofteaza, accepta si inteleg, adorm spunandu-si "a fost!" si se trezesc realizand ca "...si nici n-o sa mai fie". Unii iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa plece, altii nu iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa ramana. Unii pretind ca totul e bine - nu, de fapt, toti pretindem ca totul e bine. Unii mint ca sa nu faca rau, unii spun adevarul ca sa nu faca rau oricum mai tarziu. Unii cred ca s-a terminat, altii stiu asta. Unii se topesc de dor, altii nu indraznesc sa o faca. Unii cauta pe cineva care sa asculte cum "nu mai pot!", altii tac si zambesc, crezand ca pana nu o spui cu voce tare, nu o simti. Unii mai asteapta inca un semn, altii si-au inchis demult telefoanele alea, oricum cine ar trebui sa sune, nu suna, si cine suna, chiar nu conteaza acum.

Unii lupta si azi, fara sa stie daca merita, fara sa stie prea clar de ce, dar o fac - altii au renuntat, putin satui. Adevarul e ca toti am obosit. Nimanui nu ii e de fapt bine, nicicum nu e bine. Dar vezi tu, daca si maine dimineata te trezesti cu ochii rosii, daca refuzi iar sa iesi din casa, daca iti petreci 23/24 de ore intrebandu-te iar "DE CE MAMA DRACULUI?", nu faci nimic altceva decat sa pierzi o alta zi care peste ceva timp o sa realizezi ca putea fi altfel. Crezi ca lupti? Nu lupti. O lupta nu se duce singur, niciodata, in niciun razboi. Daca ai ramas singur, si inca te lupti, inseamna ca razboiul s-a terminat demult, iar tu pur si simplu nu intelegi ca e timpul sa iti iei lucrurile, sa tragi aer adanc in piept, si sa mergi acasa.
Nu ne e bine, dar am si uitat cum "facem sa fie bine"...





20.10.2010 - nu spune nimanui ce-ti doresti. Se duce dracu`.

duminică, 17 octombrie 2010

Pentru ea, care mi-a ramas aceeasi "ea".

Am multe de spus, am avut mereu. Unele i le-am spus, altele nu. Adevarul e ca nu am nici cea mai mica idee cum sa ii multumesc pentru tot, si daca as avea, nu ar fi de ajuns. Nimic nu ar fi de ajuns.

Cu ea mergeam la cafea la 7 seara, in Deane`s si in Draft, in primele zile de vara, cand afara ploua intr-una. Cu ea am batut orasul ala toata vara. Tin minte cum isi schimba starea de spirit cam din 10 in 10 minute, punea botu` dintr-o data, ma uitam urat la ea si imi zicea ca nu are nimic, "serios!", n-are nimic - apoi incepea sa rada, fie ca era sau nu rasul ei, imi promisese ca invie si ea o data cu vara.
Eram la o cafea tarzie, cred ca era deja 8, in Draft, sus, doar noi, cand am hotarat ca punem picioru` in prag. Mi-a spus ca ea nu mai cade, i-am spus ca nici eu nu mai cad. Ne-am spus ca meritam mai mult, ca putem mai mult, si ca am luptat cu siguranta mult prea mult pentru nimic. Ne-am spus ca suntem bine - si eram, chiar eram.

De cazut, am cazut amandoua. Intamplarea a facut ca de fiecare data cand eu am cazut, ea sa fie acolo. Acolo - pe bordura , pe plaja, pe mal, in camera ei, in camera mea...pardon, a lui..., pe drumu` ala care parca nu se termina niciodata de la plaja la hotel, in White Horse langa teava rupta cu o seara inainte, si in baie, bineinteles, inainte sa fie "ridicata" de acolo de "Jesus and the hood". Era prima pe care o vedeam dimineata. Era de ajuns sa ma uit la ea, sa stiu cum i-a fost noaptea.

Tin minte dimineata aia in care ne-am intalnit jos, langa terasa. Eram amandoua rosii de la atatia nervi, plansete si alte cele. M-am dus sa o iau in brate si mi-a zis scurt - "M-a dat afara din camera." I-am raspuns - "Si pe mine". Am inceput sa radem. Si de atunci, in mare parte, doar am ras, si n-a mai fost nevoie de nimeni sa ne ridice. Noptile si zilele alea eram sus, eram cel mai sus, fugeam la 4 dimineata pe mal sa ne incalzim, dupa ce se ducea efectu` Angelliu`lui, urlam din toata inima pe plaja "fara griji si fara bani" si "poti sa-mi iei ce vrei, cand am langa mine toti prietenii mei", iar daca aia nu era fericire, atunci nu exista nicio fericire.

Am venit apoi acasa, dupa ce pusesem amandoua un punct mare, destul de mare cat sa blocheze cam tot trecutu` ala care acoperea prezentul pe care incercam degeaba sa il formam. Au fost zile intregi in care eram doar eu cu ea, in care ma chinuiam sa ajung la 17:02 in statie sa prind 2`ul ala nenorocit si mereu intarziam. Au fost zile intregi, care si azi mi le amintesc ca "zilele noastre", pentru ca asta au fost si asta o sa ramana.

Nimic, dar nimic nu ar fi de ajuns sa iti multumesc pentru tot ce ai fost si esti. Indiferent de ce s-a intamplat, de ce o sa se intample de acum in colo, pentru tine o sa am mereu un loc. Pentru tine o sa fiu mereu aici, si daca nu o sa mai pot sa te ridic, stii ca o sa cad cu tine daca ai nevoie. Tie iti datorez tot, pentru ca din toata lumea, tu m-ai ridicat din patu` ala, mi-ai spus ca nu merita si m-ai luat in brate. Din toata lumea care mi-a spus-o, doar de la tine am inteles-o. Cu tine, si doar cu tine langa mine, am invatat sa fiu iar fericita si puternica, am invatat ca pot si singura si ca nu am nevoie de nimeni sa ma tina in picioare. Am invatat bine. Dar de tine am. Am avut mereu, si stiu ca o sa mai am. Tu ai fost acolo de atunci, pana azi. Amandoua stim ca nu meritam sa mai fi si azi langa mine. Amandoua stim ca nu o sa pot niciodata sa iti multumesc pentru asta. Dar pot sa-ti spun ca eu sunt aici, si o sa fiu de fiecare data, ca pentru mine ai ramas "pestoaica mea", si ca nu s-ar putea intampla nimic in lumea asta care sa ma faca sa te iubesc mai putin. Esti sufletul meu pereche, da? Tot timpu` o sa fii, iubita.


From Vin rosu si mult calm.

miercuri, 13 octombrie 2010

Pentru tot acel "atunci", si pentru "acum", care il bate.

Pentru timpul care a trecut la fel de repede atunci ca acum, care imi dadea pe vremea aia tot ce vroiam si nu ma asteptam, care mi-a luat inapoi o viata si inca una, timpul care imi da acum tot ce meritam sau nu, pe care nu il mai las sa imi ia nimic.
Pentru ca mi-a luat prea mult sa invat ca nimic nu ramane al tau daca nu lupti, si ca daca a fost candva al tau, se intoarce mereu, oricat de departe ar/ai pleca.
Pentru toate cafelele alea care nu le-am baut atunci, si le recuperez acum, toate tigarile care nu intrau in discutie pe vremea aia, si toate problemele care nu existau.
Pentru strazile pe care nu am calcat mult timp, pe care nu m-a dus nimeni, pentru stada aia pe care deja o cunosc prea bine.
Pentru nicio poza, absolut niciuna.
Pentru toate amintirile care le-am strans de atunci, pana acum, toate miliardele alea de amintiri din care nu gasesc una sa-mi fie mai draga decat ziua de azi, de ieri, sau de maine. Niciuna. Pentru toate amintirile alea care le numeam "fericite", cand poate nu stiam care e treaba cu fericirea aia pana la urma.

Pentru ca exact acum 3 ani, 1 zi si ...in jur de 21 de ore...invatam pentru prima oara sa iubesc. Acum 2 ani, ceva mai devreme, o faceam pentru a doua oara. Anul trecut m-am prostit. Iar acum, cand pentru prima oara se termina vara, iar eu nu eram a nimanui, nu aparuse nimeni si disparuse toata lumea, acum, am facut-o pentru a treia oara - am invatat sa iubesc a treia oara, mai bine decat invatasem oricand altcandva - o stim toti pe aia cu "you may have to kiss many frogs untill you find the real prince", ah?
Si uite asa, daca tot timpul asta o sa ramana o alta amintire, intr-un final, stiu ca o sa fie cea mai frumoasa amintire; daca el o sa plece intr-o zi, stiu ca o sa-l tin minte ca "acel el" orice, absolut orice ar fi; daca lucrurile o sa se schimbe, stiu ca de data asta poate fi doar mai rau de atat. Nu, nu chiar intotdeauna e loc de mai bine.

Pentru toti care mi-au urlat in fata intotdeauna "Nu poti sa le ai pe toate!" - WATCH ME !




Song of the day :)