Mi-a fost adresata de curand o intrebare care mi-a dat de gandit, poate ca niciodata pana acum. Daca ai putea sa schimbi ceva, orice, incepand cu vara din 2007, ce ai schimba?
Vara 2007 - A fost vara "Drumului Bun". Nu as schimba nimic din punctul asta de vedere. Nici macar "partiu' la Miruna". Bine, poate daca nu spargeam camera aia, era mai ok. Si daca tot vinu' ala (care a fost al dracului de bun,oricum) nu era pentru parastasu' bunicii ei, era si mai bine.
Nu as mai sustine sus si tare ca il iubesc pe...piticu' ala care mi se parea mie simpatic pe vremea aia. Zau asa...a fost totusi o chestie interesanta, si o vedeam plina de durere atunci...nici pana azi nu pricep de ce, si ce Dumnezeu era de fapt in capu' meu, dar ma simteam tulburata si indragostita. Nu eram nici una, nici alta, dar asta aveam sa aflu putin mai tarziu.
Nu as mai da din fund cand merg cum dadeam atunci, God damn it!
Asta ar fi tot. As tine la fiecare in parte cum am tinut, si as plange dupa ei cat am plans toata toamna aia. As mai alerga o data cu ei dupa baloane pe strada, m-as mai da o data cu skateboardu' cu ei in fund, as mai pierde zile si seri pe scarile alea, m-as mai certa o data cu femeia de servici, si as mai fi in stare sa urlu ca si Ceausescu a avut varicela, cu toate riscurile de a ii trezi castana Liei (cine stie, cunoaste).
Toamna 2007- Mi-as spune "Ai grija tu proasto, ai grijaaa ca n'ai idee"...gen.."what's coming up".
Nu m-as mai tunde.
Nu as mai sustine sus si tare, din nou, ca Simple Plan canta punk.
Atat. In rest, as fi la fel de naiva cat am fost in toamna aia, si as lasa sa se intample tot ce s-a intamplat, nu as schimba nimic, indiferent de ce consecinte au avut unele lucruri, care cel putin, au luat nastere in toamna aia...toamna aia "m-a crescut" pe mine, de fapt, in ceea ce am ajuns abea dupa 2 ani, ai dracului de lungi.
Iarna 2007/2008- Asta e o provocare, cu adevarat. Initial, nu as schimba nimic. E senzatia aia dubioasa cand desi a durut chiar mai mult decat iti amintesti, nu ai schimba nimic, "de dragul vremurilor bune". As lasa vremurile bune, pentru ca au ajuns dupa ceva timp sa ma faca sa zambesc, oricand, oricat as fi spus candva ca le regret. Nu regret nimic, nici macar o secunda. Au fost alegerile mele, si a fost prima oara cand am fost fericita, in viata mea. Nu as putea schimba asa ceva, orice ar fi insemnant fericirea asta.
Totusi, prin februarie, cand s-a dus si iarna in adevaratul sens al ei, mi-as trage cateva palme peste cap, sanatoase. Daca as putea sa ma intorc exact in vremea aia, as schinba multe. Nu as mai fi deloc ce eram atunci. As vorbi cu mine daca as putea, si mi-as explica felul in care se rezolva lucrurile. Mi-as spune sa astept, mi-as spune sa ma calmez si mi-as urla in fata cat as putea de tare: "Si mai da-l in pizda masii de dobitoc". L-as da. Asta as schimba. Nu mi-as mai bate joc de mine cum o faceam atunci. Nici pentru el, nici pentru nimeni altcineva. Mi-as impune ca cea mai importanta sunt eu, si ar fi poate singura regula care nu as incalca-o. Mi-as fi bagat in vene, in creier, in inima, in ce as fi putut, o doza sanatoasa de putere si independenta.
As dormi macar jumatate din noptile alea pierdute...si acum am cearcane de atunci, futui. Totusi, unele le-as lasa. Ma calmau...
Intr-un fel sau altul, nu as schimba nimic din ce facusem eu, ci doar din ce facuse persoana care devenisem...pentru ca dupa un timp, cu siguranta nu am mai fost eu. Si nici ca "m-am intors" de atunci. Totusi, nu regret. Am facut adesea pasi mici, dar siguri. Iarna asta a fost un pas al naibii de mare.
Primavara 2008- A fost o primavara frumoasa. Poate cea mai frumoasa. Mi-a fost bagata pe gat toata increderea in mine care nu am fost eu in stare s-o inghit. Am fost iubita, desi nu am iubit. Am ranit, si nu sunt mandra de asta. Nu as mai face-o...nu stiu ce as face, dar nu as mai face rau cui am facut atunci...pentru ca a fost singura persoana care in nicio circumstanta, nu a meritat-o.
Nu as mai fi la fel de buna cum am fost, la fel de primitoare...as ierta, bineinteles ca as ierta, altfel s-ar fi dus prea multe de "apa Sambetei", dar as ierta dupa regulilele mele, nu ale lul, din nou. Mi-as mai trage cateva palme peste fata, nu la fel de puternice ca cele din iarna, dar tot ar mai fi cateva lucruri de fixat.
Vara 2008- Initial, nu as mai fi la fel de navia cum am fost. Nu as mai fi la fel de dezamagita cum am fost, nu as mai avea asteptarile care le-am avut, nu as mai tremura cum tremuram atunci. As avea tupeul care nu l-am avut atunci, as face ce nu am facut, si ohohooo, cate i-as spune nenorocitului.
Nu as schimba nimic altceva. A fost vara perfecta, datorita asa-zisului "prince charming" al meu. Pentru el, pentru tot ce a fost, pentru tot ce a ramas, pentru ca a ramas, si asta e ceva. Pentru zilele si noptile alea, pentru blocu' ala nenorocit, si pentru lectile de viata care nu ezita sa mi le dea. Iti multumesc, dragule, mi-au fost de folos, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin. Mulumesc, pentru ca tu ai "pus bazele" a ceea ce numesc si azi, vara perfecta.
Toamna 2008- Hm. A fost toamna care a marcat doar inca un an de la toamna precedenta. M-a mai crescut cu un an, intr-un mod mai frumos, asa ca as schimba lucrurile putin. Nu m-as mai lasa dusa de val cum m-am lasat, nu as mai crede tot cum am crezut, si pentru nimic in lume nu as mai spune "S-a schimbat". Mi-as spune ca oamenii nu se schimba, poate doar cateva parti din ei. As incerca sa inteleg, as evita tare multe asa...
Nu as mai bea atata vin la Festivalul Vinului. Pe bune, era prea mult.
Ti-as spune, draga "prince charming", ca ce ai facut tu nu a fost deloc frumos, si ca ar putea sa iti fie rusine. NU mi-a mai facut placere. Don't go around, breaking young girls hearts.
Iarna 2008/2009-Multe, tare mule s-ar schimba in perioada aia. M-as lasa din nou sa fiu naiva, pentru ca am fost fericita. Al dracului de fericita. Am plans de fericire pentru prima oara in viata mea, asa, fara un motiv anume, si niciodata nu am inteles cum vine asta. As face astfel toate greselile alea stupide care le-am facut, as avea increderea aia oarba si as iubi, exact asa cum am facut-o atunci.
Exact ca iarna trecuta, dupa un timp, as schimba putin lucrurile. Mi-a luat doua saptamani sa imi trag palmele alea, iar daca as putea, nu as mai lasa nici macar o zi. A fost poate singura data cand stiu si sustin pana in panzele albe, ca nu am meritat. Nu am meritat sa caut raspunsuri si sa ma invinovatesc asemenea unei proaste, timpul ala, chiar daca nu a fost lung. Nu am meritat sa fiu apasata de alea doua saptamani, le-as aduna intr-o zi.
Restul, ar ramane la fel, pentru ca in iarna asta, eu m-am schimbat cum nimeni nu o sa aiba vreodata idee. Nu am aratat, nu am fost o alta persoana. Pur si simplu, eu de atunci nu am mai gandit si simtit lucrurile la fel. Am incetat sa fiu copila mica si proasta care orice ai face, iarta si iubeste, in fond, e tot ce are. Nu, am inteles ca ma am pe mine, si imi e de ajuns. A schimbat multe, m-a schimbat mult. Sunt mandra ca nu trebuie acum sa spun ca m-as intoarce sa imi trag cateva palme. Mi le-am tras, singura, inca de atunci, pentru prima oara.
Primavara 2009- Nu as schimba faptul ca am iertat, desi inca sunt de parere ca nu merita. Pur si simplu, nu imi pare rau. Nu m-a afectat cu nimic. Nu ma mai afecta nimic, oricum. Am inceput sa nu mai fiu de gheata, dar nici vulnerabila. In primavara asta, am fost asa cum vroiam de mult, tare de mult, sa devin.
Nu as schimba nimic macar toata povestea care a inceput primavara asta. Poate ar trebui, poate mi-ar fi fost mai bine. De fapt, cu siguranta as fi evitat unele amintiri care as prefera si acum sa le sterg, dar lucrurile nu stau chiar asa. Nu as schimba nimic, pentru ca am iubit, dupa mult timp, fara sa imi fie frica.
Totusi, as ramane la cum eram atunci. Nu m-as implica atat cat am facut-o. Nu as avea din nou increderea oarba "de pe vremuri". Nu as uita tot ce invatasem, asta as schimba. Poate asa, nu mi-o luam chiar atat de urat.
Vara 2009-A fost vara noastra, vara cu de toate. A fost intr-adevar vara in care s-a intamplat tot ce putea si tot ce (credeam eu) ca nu putea sa se intample.
M-as intoarce si mi-as trage niste palme muuult mai dure decat iarna trecuta, sau decat acum doua ierni. Am fost mai proasta ca niciodata. Mi-as aduce aminte ca stiu sa ma ridic, si nu imi trebuie atat de mult pentru asta. Mi-as pune un fel de filmulet cu mine, asa, cu tot ce a fost, sa imi arat ca pot mai mult de atat. Pentru ca puteam, serios ca puteam. Vara asta, m-am dezamagit, pentru ca am lasat dracului in spate tot ce am invatat. Mi-am daramat singura zidul care l-am construit. Am fost o proasta ca am lasat garda jos, asta am fost. As schimba tot, m-as schimba, pentru ca a fost a doua oara cand, Dumnezeu e sus si stie... NU MERITAM.
A fost totusi o vara frumoasa, o vara care cu siguranta nimeni nu o s-o uite (a murit Michael Jackson, Helllo!)...a fost vara care mi-a dat un pumn, dupa toate palmele care mi le-am dat singura. A fost vara care a venit zambind la mine si mi-a spus "Hei, nice to see you, meet life, my dear".
Toamna 2009-Toamna mea e frumoasa, multumesc. Nu "ma mai creste", asa cum au facut-o celalalte doua, si sper sa nici nu o faca, am nevoie de o pauza din palme si tot felul de treburi. Toamna asta m-a calmat, m-a reasezat intr-un loc stabil si cald, al meu.
Sunt fericita, iubesc, rad si nu mai dau din fund cand merg, aproape deloc. BIIIITCH, I'M GOD DAMN PROUD OF ME!
Un comentariu:
impresionant! te felicit ;;)
Trimiteți un comentariu